Iubește-ți dușmanul cu prețul propriei suferințe

Și precum voiți să vă facă vouă
oamenii, faceți-le și voi asemenea. Și dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce
răsplată puteți avea? Căci și păcătoșii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Și
dacă faceți bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulțumire puteți avea? Că și
păcătoșii același lucru fac. Și dacă dați împrumut celor de la care nădăjduiți
să luați înapoi, ce mulțumire puteți avea? Că și păcătoșii dau cu împrumut
păcătoșilor, ca să primească înapoi întocmai. Ci iubiți-i pe vrășmașii voștri
și faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți nimic în schimb, și
răsplata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui Preaînalt, căci El este bun
cu cei nemulțumitori și răi. Fiți milostivi, precum și Tatăl  vostru este milostiv. (Luca
6,31-36)

 Dumnezeu
iubește ființele umane. Dumnezeu iubește lumea. Nu omul ideal ci ființele umaneașa cum sunt; nu o lume ideală , ci lumea reală. (Dietrich Bonhoeffer)

Cineva
își urăște dușmanii doar atunci când nu reușește să înțeleagă că ei nu-i sunt
dușmani, ci prieteni cruzi.(
Sfântul Nicolae Velimirovici)

Linia
care desparte binele de rău trece prin inima fiecărei ființe umane. Și cine ar
vrea să-și nimicească o parte din propria-i inimă? (Alexandr Soljenițîn)

Cuvintele Domnului privesc două niveluri, distincte, ale
vieții morale: primul este cel al firescului, al normalității, domeniu care
poate fi reglementat, poate fi subsumat unei reguli.

„După cum vreți să vă facă oamenii, la fel faceți-le și
voi lor” este expresia condensată a ceea ce se numește „regula de aur”. Sub o
formă sau alta ea se regăsește în toate sistemele etice care asigură osatura
religiilor lumii. Sensul ei e perfect limpede: tratează-i pe alții așa cum ai
vrea să fii și tu tratat. Este principiul care asigură o minimă coeziune
socială, regula fără de care se instaurează haosul, anarhia, nebunia.

Dar pentru cel care vrea să îi urmeze lui Hristos
respectarea acestui principiu nu e suficientă. Cu alte cuvinte, nu e deajuns să
fii un om normal, decent, cuviincios, deorece răul este o uriașă forță
entropică, activă. Prin agenții săi, neobosiți, care lucrează „la foc continuu”
își face neîncetat lucrarea de subminare a zidirii.

Or, pentru ca urzeala creației să țină, este nevoie
permanentă de oameni care merg dincolo de regulile și convențiile curente, de
oameni care țintesc spre acea exemplaritate asigurată doar de sacrificiu. Este
nevoie de martiri.

Pe de altă parte, nu trebuie să uităm nicio clipă că
dușmanul pe care îl identificăm, cu teamă, oroare sau dezgust, oricât de hâd,
de nelegiuit, nu este diavolul. E
doar un biet om, care a venit în lume din mila lui Dumnezeu, ca noi toți,
printr-o altă făptură omenească. Respiră același aer și depinde de același
pământ care ne hrănește. Cu siguranță, a plâns și el cândva, tot cu lacrimi
sărate. Iar dacă e rănit varsă același sânge: cald și roșu.

În cele din urmă nu există decât o singură soluție
practică la porunca iubirii dușmanilor.

Ne-o oferă tot Evanghelia după Luca în pasajul care
precede pericopa duminicală dacă îl
citim astfel: „Iubiți-i pe vrăjmașii voștri:
faceți bine celor ce vă urăsc, binecuvântați pe cei care vă blestemă,
rugați-vă pentru cei care vă fac necazuri…” ( Lc 6,27 ș.u.).

Evident, nu e ușor să pui în lucrare aceste cuvinte ale
Domnului atunci când ești amenințat, constrâns, înjurat, batjocorit, deposedat,
umilit, rănit dar, cu siguranță, nu este imposibil. Și dacă vrei să ieși de sub
puterea celui rău e singura soluție, oricât de dureroasă.

Citită cu atenție, Evanghelia ne învață așadar, cum să
trăim, în duhul lui Hristos, în această lume clădită pe poftă, ură și
dominație, dar ne arată totodată și riscul pe care îl asumăm, deoarece „atunci
când Dumnezeu vrea să-și îmbrățișeze dușmanii rezultatul este Crucea.”(Miroslav Volf)

Evanghelia duminicii se încheie cu îndemnul: „Fiți
milostivi, precum și Tatăl  vostru este
milostiv. (Lc 6,36), repectiv, în
varianta mateină, „fiți
desăvârșiți precum și Tatăl vostru ceresc desăvârșit este.” (Mt 5,48).

Ambele formulări indică aceeași direcție: în cele din
urmă trebuie să înțelegem că suntem chemați să mărturisim un Dumnezeu care își
iubește dușmanii cu prețul propriei Sale suferințe. Suntem oare pregătiți să îi
urmăm exemplul?