ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Motto: Iohannis, în prima zi de școală: „În final, contează mai puțin nota și mai mult dezvoltarea copilului;”
Cîmpeanu, în prima zi de școală: „Mulți părinți nu înțeleg că școala nu se face pentru notă.”
O țară sau poate o lume a lui Procust, una în
care măsurile trebuie ajustate. Așa să arate, oare? Mă tem că
da. Impunem măsuri , reducem și desfințăm tot ce e bun, ca să
fie la nivel cu ce e rău, uităm treptat că nu suntem în măsură
să redefinim morala lumească. Cel care a creat pânza ce ne
învelește trebuie să fi avut o mare dexteritate. Pentru că totul
a fost perfect.
Floarea aceea e poziționată în locul cel mai bun
pentru a fi vazută de soare, pentru a îmbiba cu parfumul ei micuța
curte a greierilor. Acolo, departe, mai departe, se vede un nor. Are
să aducă ploaia exact peste florea noastră. Și ea va crește.
Asta înseamnă că lumea naturală nu trebuie ajustată, lumea
naturală e croită de o mână măiastră.
Însă Pascal ne spune
că omul începe mai nou să creadă că este Dumnezeu însuși. Și
uitați ce face omul: Ia floarea din pământ și o mută într-un
ghiveci, o pune lângă fereastră dar fereastra are deschidere spre
apus. Uită adeseori să o ude, iar floarea începe să se ofilească.
Norul nu ar fi uitat niciodată să treacă pe la ea. Atunci să nu
înțelegem că se impune o măsură în toate? Una drastică,
definitivă, ca un pantalon pe care îl scurtezi atât de mult încât
nu îți mai este de nici un folos? Asta face omul cu natura. Asta
face omul cu el însuși și asta fac conducătorii noștri, taman
inversul a ceea ce a gândea Arghezi în poezia ”Testament”: ”Eu am ivit cuvinte potrivite/ Și
leagăne urmașilor stăpâni”.
Ei făuresc
măsurile educației. Ne spun că trebuie să gândim mult, dar să
înțelegem puțin, să avem speranțe, nu și vise, aruncând
trecutul în uitare. Unde e Procust, ca să îl condamnăm o dată
pentru todeauna? Dacă gândim prea mult, nu mai simțim, iar dacă
nu mai visăm, ci doar trăim ancorați într-o realitate idilică,
la ce ne mai folosește tinerețea?
Trecutul nostru îl îngropăm,
istoria se duce pe apa sambetei, și noi rămânem aici, ca și niște
școlari rebeli, absentăm de la cea mai importantă lecție de
viață, și anume cea care ne este spusă de strămoșii
noștri.
Lecția aceasta ne învață istoria, despre care astăzi,
mulți consideră că nu mai este necesară, și iată! Floarea
acestui pâmânt românesc, se va ofili cu toată energia verde, și
grădina Maicii Domnului își va pierde fiii, din pricina unor
imbecili care vor să ne reeduce copiii în termenii moderni, și
atât de vagi ai lui Procust.
M-am gândit la țara noastră veșnic ajustată, cu
milă, când l-am auzit pe acest fariseu impertinent, zis și
Președintele României.
El a avut curajul să transmită astăzi, la
începerea noului an școlar un mesaj elevilor, părinților și
cadrelor didactice. Un mesaj venit din partea celui care susținea nu
de multă vreme că religia nu-și are rostul în școli, un anunț
din partea marelui promotor al educației online, cu vederi de tipul science fiction, care
a îndemnat tinerii, în vremea dezbaterilor prezidențiale să
meargă în străinătate, să studieze acolo, și apoi, să se
întoarcă.
Ne amintim de acea scenetă rușionoasă în care
Iohannis și-a chemat toți acoliții din presa ”liberă” să îi
dicteze de pe foaia care li s-a înmânat, întrebările decise la
comun. Când a venit vorba despre viitorul studenților români, el
a considerat că e bine să rămână în țară ”dar este
binevenit un stagiu afară”.
Vorba aceea, mergeți să vedeți
lumea, că aici nu mai e nimic de văzut. Pentru ce, domnule
Președinte, este nevoie să învățăm departe de casă? De ce
școala românească nu are ambiții mai mari decât atât? Cu
minunatul proiect România Educată, o ruină ca și ”Pas cu
pas”-ul lipsit de consistență, vorbărie multă fără rezultate,
păpușarii nu fac altceva decât să îngroape ceea ce a mai rămas
bun în țara aceasta.
Sigur, considerați că este necesar ca tinerii
să aibă viziunea democratică bine definită, dar vă rog
înțelegeți că acesta nu este altceva decât un afront adus lor,
după ce timp de doi ani de zile ați dat de gard cu sistemul de
învățământ, nu ați ascultat cererile părinților ori a
cadrelor didactice și v-ați făcut că plouă când toți cei
implicați v-au socilitat o amărâtă de baie în școală,
trimițându-l pe Ministrul Cîmpeanu, acest Mengele al educației,
să spună că în ”România lucrului bine făcut”, baia este o
solicitare abuzivă: „Este o problemă
exagerată și este legată de multe ori de calitatea Educației. E o
problemă importantă, trebuie rezolvată, dar nu are legătură
toaleta în curte cu calitatea educației, din moment ce mulți
dintre noi am făcut performanță învâțând în aceste școli, ea
este o dovadă.”
Oamenii nu v-au cerut nici
o clipă să desfințați tezele, ori să schimbați conformația
anului școlar punând sistemele modulare în cârca unor copii
aflați în procesul de învățare, încercând prin aceasta să
bulversați și mai mult școala, ca sistem ce propunea un proces
cognitiv continuu. Să ai pretenția de la un biet profesor plătit
vai de mama lui să se adapteze de la an la an la noile calamități
produse de Iohannis și Câmpeanu este de-a dreptul strigător la
cer. Ne arde mai nou buricul degetului să apăsăm pe butonul de
shutdown, fiindcă sunt ferm convinsă că găselnița proiectului
”extraterestru” nu are în vedere sub nici o formă educarea
poporului, ci ancorarea acestuia într-o plafonare cognitivă acerbă.
Nu dorim, cu adevărat, copii educați, ci o ”turmă” de cetățeni
obedienți, admiratori ai lucrului ”bine făcut”, dar lipsit de
valoare.
De-a lungul anilor s-au scos din manualele de
filosofie și istorie capitole ce vizau mentalitatea spirituală și profilul unui conducător adevărat, s-au impus scriitori purtători
de genți securiste, numindu-se mari dizidenți, erotico- pamfletari
pe care ultimele generații îi învață pe de rost pentru
Bacalaureat, iar poeții care îi trimiteau la plimbare pe trădătorii
de neam sunt ocoliți cu frică, încât nici numele lor nu este voie
să fie rostit pe coridoarele școlii.
În final, nu rămâne decât să mă fac vinovată
de înaltă trădare națională și să vă întreb în locul lui
Adrian Păunescu dacă nu vă e rușine de toată șarada aceasta, ”Voi, fii ai pustiirilor străine/Prinți sumbri
ai domniei nimănui.”?
About Post Author
