Ion Spânu: În apărarea unui simbol important al BOR, Înaltpreasfinția Sa Teodosie. Turnesolul „Nunții Anului”

Oricît
s-ar strădui acești ziariști să ascundă faptul că articolele
lor n-au nici o legătură cu Sistemul, se vede în fiecare cuvînt
de unde vine ordinul. Altfel, ce ar avea ei cu un înalt ierarh al
Bisericii Ortodoxe Române, care mai este și întîi stătător al
locurilor de unde a început creștinarea românilor, Sfînta
Dobroge?

În
realitate, s-o spunem din capul locului, acești jurnaliști n-au
nimic de împărțit cu ÎPS Teodosie, ci se raliază doar
dispozițiilor date de oamenii Sistemului, care nu-l iartă pe
Arhiepiscopul Tomisului pentru două motive evidente:

– 1. Atitudinea față de pandemia Covid, cînd a păstrat ușile
bisericii deschise pentru enoriași, în timp ce mai marii BOR făceau
înțelegeri cu Iohannis pentru le a duce oamenilor acasă Paștele
cu duba poliției

– 2.
Atitudinea față de obligativitatea vaccinului anti-Covid.

Aceste două
atitudini de împotrivire față de deciziile Puterii l-au adus în
dizgrația Sistemului și de aici decurg toate belelele. Iar cînd
intri în vizorul acestui „Sistem” nenorocit, trebuie să te
aștepți să fii atacat din toate părțile de către numeroșii
slujitori ai acestuia, orice ai face.

Un rol
deosebit de important în astfel de operațiuni îl are această
parte a presei, formată din condeie mai mult sau mai puțin
credibile, care, în ciuda propriilor convingeri, cîntă în corul
slugilor, încercînd să ascundă motivele pentru care inventează
tot felul de „argumente” pentru a-și justifica atacurile.

Dau
un singur exemplu: Dan
Tăpălagă de la G4Media. Era cîndva jurnalist. Nu oriunde, ci la ziarul
„Evenimentul zilei”. În 2005, cînd Băsescu a devenit șeful
Sistemului, cîștigînd alegerile prezidențiale, Dan Tăpălagă a
fost extras din presă de către Monica Macovei, care l-a făcut
consilierul și purtătorul ei de cuvînt. Odată cu eșecul politic al sorosistei
Macovei, Tăpălagă s-a întors în presă, deși o asemenea rocadă
ar trebui să fie interzisă prin lege, căci compromite statutul de
jurnalist, pentru că orice om normal la cap se întreabă: „nene,
ori ești jurnalist, ori ești politician?”

Ei,
bine, acest Dan Tăpălagă scrie pe site-ul G4Media: „Simion
a fost cununat religios de arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, ierarh
ortodox cu poziții publice pro-ruse”!
Cît de prost să fii să arunci atît de ușor cu vorbele și să ai
pretenția că va pune cineva preț pe astfel de alegații?

Sînt
convins că nici Tăpălagă nu crede că ÎPS Teodosie ar fi
pro-rus, dar i s-a spus că nu trebuie să aibă limite la acuzații,
oricît de absurde ar fi, iar Tăpălagă s-a conformat. Concret, l-a
auzit cineva pe Teodosie că îl susține pe Putin sau războiul?
Evident, nu, însă de la începutul conflictului, în spațiul
public de la noi aproape că nu este tolerată nici o nuanță, ci
trebuie neapărat să fii susținătorul lui Zelenski și al
războiului! Teodosie nu a fost un astfel de susținător, dar nici
nu se poate spune că ar fi „pro-rus”, căci o asemenea acuzație
este atît de absurdă, încît orice argumentație este de prisos.

Este, deci,
clar ca lumina zilei, că n-ar fi riscat Tăpălagă să se arunce cu
capul înainte într-un asemenea scandal care-l descalifică total ca
jurnalist! Singura explicație este că nu are încotro sau că
slujește benevol, cu avantajele de rigoare, un Sistem care-i
folosește „aptitudine” slugarnice.

Și
Tăpălagă nu este decît un exemplu. Sînt însă mulți, chiar
prea mulți așa-ziși ziariști, unii care se bucură de
onorabilitate, care fac exact același lucru ca Tăpălagă. Pe
aceștia mi-e greu să-i înțeleg. Mai ales în aceste timpuri, cînd
viața devine din ce în ce mai grea și cînd omul se uită din ce
în ce mai des spre cer, sperînd ca Dumnezeu să-l ocrotească pe
el, familia lui sau țara sa!

Culmea este
că aceste acuzații absurde sînt amplificate de faptul că ÎPS
Teodosie a oficiat, alături de preoți și ierarhi din zonă,
ceremonia religioasă de la nunta lui George Simion! Iar aici
Sistemul a luat foc și și-a pus uneltele la treabă, de parcă
oficierea unui nunți, fie ea a lui George Simion, ar fi un păcat
uriaș.

Umila
noastră tentativă de apărare a preasființiei sale Teodosie are
banalitatea unui gest omenesc, căci pe dumnealui îl apără
credința în Dumnezeu, harul cu care este înzestrat. Nu are nevoie
de cuvintele mele, deși pentru sufletul său de muritor sper să-i
fie alean o vorbă bună.

Îmi pare
însă rău de această breaslă din care fac parte, cînd văd cît
de mult s-a împuținat numărul celor care refuză pactul cu
diavolul și cum sporește numărul celor care sînt dispuși să-l
trădeze pe Dumnezeu pentru niște avantaje lumești.

Asistăm
acum la degradarea unei profesii care altădată te umplea de
mîndrie, care, așa cum scriam cîndva, din cîinele de pază al
democrației, cum era cîndva, a devenit cățelușul de companie al
Puterii!

Un pudel întors cu cheia.