ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Am citit zilele acestea tot
mai multe lucruri despre declarația extrem de controversată a lui Yuval Noah Harari, doxatul de la Forumul Economic Mondial și ideologul de serviciu al lui Klaus Schwab.
Teoria lui se referă la
faptul că oamenii săraci, clasa de mijloc și cei care nu pot ține
pasul cu evoluția firească a științei moderne, vor fi
dispensabili. Cu alte cuvinte, toți cei care nu vor fugi după osul
aruncat de marea știință salvatoare, sau se vor abate de la
intrucțiunile manualului de bună purtare, vor putea fi înlocuiți
cu te miri ce roboței care să vândă apă în aeroport, așa zișii
cyborgi despre care scriitorul în cauză are o părere extrem de
bună, mai bună decât despre sine însuși, considerând că ei nu
reprezintă altceva decât un „homo
sapiens înnobilat și suveran”.
Totuși, acest individ, care mie îmi dă impresia unui ahtiat după
ficțiune, nu este la prima abatere de acest gen. Nenumăratele sale
”opere literare” ce au ca obiect principal intepretarea proprie a
istoriei, un soi de istorie fictivă a lumii, pornind de la darwinism
și până la distrugerea temeliilor biologice – ceva firesc pentru
noi în ultimii doi ani – reprezintă cursuri științiifice sau chiar
cărți destinate populației tinere și copiilor. Cu alte cuvinte,
în Istoria
prescurtată a omenirii,
Harari consideră că imaginația prea bogată a oamenilor a dus la
crearea unor legende precum: „povestea
biblică a creației sau mitul statului național”.
Ideea care mă pune pe gânduri este că cei care au susținut pentru
o clipă că în viitorul apropiat te vei angaja pe baza citirii
ADN-ului, că amintirile tale vor putea fi preluate de ingineria
cyborg, sau vei avea posibilitatea să trăiești cu ochii tăi
nemurirea- sunt tocmai rezoluțiile acestui individ.
Îmi aduc aminte
că acum un an s-a făcut un sondaj de opinie privind scorurile
conspiraționismului în Europa și cu tot disprețul din lume am
fost arătați cu degetul că ocupăm primul loc. Probabil că nu ar
trebui să ne supere faptul că am avut mai mult fler decât alții.
Din contră, sunt de-a dreptul surprinsă că iată, românii au fost
printre primii oameni care au văzut lucrurile în tandem cu Yuval
Harari.
Revenind însă, genul acesta de siniștrii ne-au creat
senzația de independență și putere – gestul în sine de a merge
la vot- în vreme ce ne-au deposedat de ea – votul nostru nu valorează
nimic nu neaparat fiindcă la urne s-ar comite vreo fraudă, ci
fiindcă omul în sine este manipulat cu privire la pătrățelul ce
trebuie ștampilat, așa cum s-a întâmplat în România la
alegerile prezidențiale – Iohannis, votat șef de stat prin propaganda
facebook, întâi fiindcă era o persoană prezentabilă, apoi
fiindcă era mai inteligent decât Viorica Dăncilă – pentru a face o
mică paranteză, atunci am înțeles pentru întâia oară de ce
oamenii tăcuți sunt considerați filosofi. Apoi familia
tradițională a fost eradicată prin „referendumul pro-Dragnea” din2018, la care cetățenii
nu au participat chipurile pentru „a nu da România pe mâna unui hoț”.
Yuvalii ăștia ai
secolului modern ne-au dat momeala unui vaccin salvator, pentru a ne
arăta cât de mult ne prețuiesc, deși de-a lungul anilor au murit
oameni din pricina unor patologii precum cele oncologice sau
diabetul – un mizilic altfel, fiindcă atunci când au întins mâna
înspre ei, cerând ajutor, le-au spus că nu există tratament.
Dacă
vă închipuți că în reclama aceea care ridică FEM-ul în slăvi,
suntem incluși cu toții, vă faceți iluzii. Harari spune că doar
cei mai bogați vor putea să-și prelungească viața, nu cei ca
noi, nu modeștii dintr-o țară înapoiată, fiindcă România este
inclusă în lista țărilor înapoiate din punctul lui de vedere,
în ceea ce privește speranța de viață și aspectul economic,
prin urmare nu vom primi biletul în paradisul globalist imaginat de
ei.
Totuși, multă lume consideră că este vorba despre un promotor
al puterii, un Marx renăscut, însă comparații de acest gen sunt
cu totul incapabile de a reda diferența majoră dintre cei doi – Marx
fiind un filosof care pleda pentru uniformitate
economică în vreme ce Yuval Harari ar putea atrage atenția cu
privire la oficializarea unei ideologii plutocratice de anvergură,
care se concretizează din ce în ce mai tare în jurul așa zișilor
conducători de la Davos. Ideea de dictatură nu pare una viabilă în
toată această poveste. Scopul marilor calamități naturale nu este
acela de a subjuga oamenii, pentru ca apoi să poată fi utilizați
în diferite scopuri, așa cum s-a întâmplat de-a lungul istoriei –
ci acela de a le schimba mentalitatea, de a eradica din mintea
noastră iluzia credinței, a speranței sau a iubirii. Ceea ce nu
înțeleg ciudații ăștia este că nu-i poți răpi unui om
conștiința și nu îl poți reduce la un animal evoluat, ca și
Bergson, câtă vreme crede că există un Dumnezeu nemuritor și
veșnic. Poate este ușor să distrugi un anumit sistem de gândire,
patriotismul sau tradițiile unui popor, însă ar fi naiv din
partea lor să creadă că un om care a avut cândva revelația
divinității în sine însuși ar putea crede că fericirea ți-o
poate oferi o bucată de tablă care vorbește, și ar fi o jignire
pentru el să consideri așa. Prin urmare, tendințele psihotice ale
unor astfel de istorici futuriști sau cum s-or mai fi numind ei nu
pot reprezenta altceva decât un viitor în care oricum nu aș vrea
să trăiesc și prefer să mă dau la o parte din calea celor care
vor să intre primii la Marea Sărbătoare Globalistă.
În final, Yuval
concluzionează în opera sa, amintită mai sus, următoarele:nu
există Dumnezeu în univers. Nu există națiuni. Nu există
corporații. Nu există bani. Nu există drepturile omului. Nu există
legi.”„Adevărul este simplu:
Aceste fraze nu pot decât
să ne bucure pe cei mai vigilenți dintre noi fiindcă se spune că
Dumnezeu a creat Universul în sine din nimic. Prin urmare,
patetismul unor păpușari ce consideră că țin lumea în palme nu
produce zâmbete. Sigur cei care căutăm să scoatem la iveală
sensul din fenemonologia nimicului vom spune ca Leibniz „de
ce există ceva mai degrabă decât nimic?”. Iar
răspunsul va fi în contra curentului modern neonazist: pentru că
Dumnezeu nu a murit.
About Post Author
