ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
„Fără a avea intenția de a fi dogmatici, deși dogmatismul
este un atribut caracteristic vârstei, după cum sublinia odată
Nicolae Manolescu, vom încerca, folosind, în principal, deslușirile
Sfântului Grigorie Palama, să găsim firul ce călăuzește poezia
lui Vasile Voiculescu pe aspra cărare spre Lumină.
Cărarea ne va
conduce, sperăm, dinspre zona manifestă a spectacolului privirii,
ca necesară contemplație, prin năzuința arzătoare a inimii către
tărâmul în care revelația Luminii devine posibilă. Manifestarea
Luminii va fi căutată pornind de la imagine, urmărindu-se
dihotomia idol – icoană, reflectată în poezia din volumul Pârgă, unul pe care noi îl considerăm a fi de referință. Vom încerca
a releva eul hristomorf voiculescian prin urmărirea saltului
transcendental întru aflarea scânteii de dumnezeire rămasă în
fiecare dintre noi, după cădere; pe de altă parte, imagistica
voiculesciană legată de acest supra-simbol al operei sale va fi
urmărită, în principal în două dintre poezii, scrise la o
distanță de două decenii una de alta, ambele coagulând în jurul
imaginii munților sacri ai spiritualității iudeocreștine,
Horebul vetero-testamentar și Taborul neotestamentar, transfigurări
ale năzuinței eului voiculescian întru Lumină. Munții amintiți
(vechi și puternice simboluri) sunt legați prin revelația Luminii
increate, dogma creștină înglobând simbolistica
vetero-testamentară a rugului aprins în icoana Maicii Domnului,
icoană pe care Voiculescu va avea prilejul să o vadă la mănăstirea
Antim, locul unei întâlniri providențiale a unei părți a
intelectualității românești căutătoare de Adevăr, precum și a
unei părți a reprezentanților monahismului de la noi, cu părintele
spiritual Ioan cel Străin (Ivan Kulîghin), alungat de către
bolșevici, împreună cu ceilalți trăitori întru Domnul de la
mănăstirea Optina și eliberat (împreună cu mitropolitul
Rostovului, al cărui duhovnic era la acea dată) de către Armata
Română dintrun lagăr de concentrare din preajma orașului Rostov
pe Don. Alături de cele șapte narațiuni din culegerea alegorică
și inițiatică Pelerinul rus, culegere ce reprezintă, după
Roxana Sorescu, modelul narativ al povestirilor voiculesciene,
scrisoarea părintelui Ioan cel Străin, a cărei lectură
hermeneutică ne este relevată de către părintele Andrei Scrima,
reprezintă puținul palpabil lăsat nouă din «tezaurul» salvat de
flăcările pojarului ce a pârjolit, a câta oară, partea noastră
de Europă. Impalpabilul, ce a înfricoșat regimul de tristă
amintire, altoit și la noi, cu forța brută, sa transmis din
mintea și inima părintelui ortodox rus înspre cele ale
intelectualilor și călugărilor români grupați în jurul Rugului
Aprins” (pp. 73-74).
„Vasile Voiculescu, prin martiriul său în închisorile
comuniste, cu coloana vertebrală ruptă la interogatorii dar fără
a-i putea fi frântă verticalitatea, voința ce venea dintr-o
credință organică în mântuitorul nostru Iisus Hristos, este o
piatră pe care neamul nostru se poate sprijini, o piatră asemenea
multor altora ce stau la temelia românismului.
Nevinovați precum
porumbeii și înțelepți ca șerpii, mărturisitorii lui Iisus
Hristos din orizontul Rugului Aprins, și nu numai ei, au păstrat
aprinsă fărâma de dumnezeire din omul acestor plaiuri mult
încercate, contribuind la mărirea comorii neamului, comoară ce va
conta în cumpăna de la capătul acestei lumi. Căpitanul Tomuț
(proiectând «o expresie megalomană, caricaturală, grotescă» –
prin inserarea unei fraze cioraniene din Schimbarea la față a
României și prin schimbarea trăsăturilor unor protagoniști –
în viziunea deconstructivistă postmodernistă a ecranizării
povestirii lui Voiculescu de către Pintilie) va prefera, asemenea
eului voiculescian, ieșirea definitivă (și, mai ales, definitorie)
din scena lineară a mundanului pentru a plonja, întru ridicare, în
lumina «jarului aprins», închipuind, astfel, crucea, simbol în
accepțiune palamită al Creatorului său” (pp. 189-190). „Ajunși cu defrișatul în punctul
acesta, capăt posibil pentru o relansare, ca să refolosim imaginea
lui Jean-Luc Marion din introducere, considerăm că a noastră carte
aruncă un dram de lumină asupra rostului creștin din opera lui
Vasile Voiculescu – o lumină născută din scânteieri de inspirație
și nu chiar foarte multă transpirație, dacă e să mărturisim
ceva până la urmă -, care va ajuta «iubit cetitoriul» să
pătrundă miezul creației unui autor profund credincios, un autor
care a scris inspirat, în mare măsură, și care a topit vâna
adâncă a tradiției în creuzetul inimii de Iubire arzânde,
șlefuind, apoi, cu migală și artă, diamantele rezultate.
Personalitate complexă, cu un destin pe măsură, curmat pe nedrept,
Voiculescu s-a urnit greu pe panta poeziei, arta sa având nevoie de
o perioadă lungă de gestație în mintea și în inima ocupată de
acei «frați dușmani» de care amintea Doinaș. Când această
ocupație a-ncetat, când poetul a ajuns să pășească pe calea
isihiei, întreaga experiență artistică și de viață s-a
distilat în athanorul care i-a devenit inima cu mintea
împreunată’ntru Lumină. Atunci, s-a dăruit pe sine, asemenea
Celui pe care L-a căutat o viață întreagă, pe felurite căi. Din
darul său, am primit și noi o frântură, pe măsura inimii
noastre, încercând a o oferi mai departe, celor care or fi având
nevoie de el” . (p. 344)
Sorin Gheorghe Suciu
Rost creștin în opera lui Vasile Voiculescu, Editura Doxologia, Iași, 2022
„Să spunem din capul locului că cercetarea lui Sorin Suciu asupra operei lui V. Voiculescu este una completă, nu doar prin extensia ariei de investigare textuală și acoperirea riguroasă a bibliografiei critice, dar mai ales prin adâncimea inserțiilor interpretative. Completitudinea nu constă numai în panoramarea unui spațiu cât mai larg, prin explorarea exhaustivă a obiectului; ea privește în primul rând atingerea zonelor de profunzime, a imensului rezervor subtextual, pat germinativ al simbolurilor. Spre acest substrat fertil se îndreaptă cu predilecție exercițiul exegetic, autorul descoperind pas cu pas ceea ce textul acoperă. Suntem martorii privilegiați ai unui travaliu „arheologic”, de depliere a celor mai discrete pliuri textuale, și – complementar – ai unui demers restaurativ, de cuprindere a sensurilor, fidel întru totul definiției originare date lui comprehensio, conform tradiției hermeneutice.” – Din prezentarea cărții la Doxologia, de unde o puteți și comanda
Sorin Gheorghe Suciu este și câștigător a două Concursuri ActiveNews, cu eseurile
Sorin Suciu: (până mai) Avem o Țară! ESEUL Câștigător al Concursului ActiveNews de Sfintele Paști și
About Post Author
