Ucraina e pe cale să piardă Războiul… La fel, și Europa

Războiul dintre Statele Unite și Rusia
care se desfășoară pe teritoriul Ucrainei a prins Europa ca într-o capcană din
care nu știe cum să iasă.

O analiză a lui Oscar Silva-Valladares
pentru The Ron Paul Institute pe care am tradus-o pentru cititorii ActiveNews.

Dincolo de distrugerile provocate
Ucrainei, războiul produce pagube importante și în restul Europei.

Continentul pierde aprovizionările cu
energie cele mai competitive, compromițându-și avantajul industrial și
accelerând un val de inflație care, prin costurile energetice mai mari, va
afecta grav nivelul de trai al populației în iarna viitoare.

Europa încearcă de ani de zile să își diversifice
sursele de energie. Ea nu avea însă un plan de urgență global pentru a
contracara impactul rupturii brutale de petrolul și gazele ruse după începerea
războiului din Ucraina.

Politicienii europeni au exagerat
grosolan potențialul de înlocuire cu alte surse de energie (cum ar fi gazele
naturale lichefiate) și se confruntă acum cu necesitatea de a accepta
alternative care, nu cu mult timp în urmă, erau considerate inacceptabile din
punct de vedere politic. Cum ar fi redeschiderea producției de carbon în
Germania.

Cum s-a putut produce această
grosolană eroare de calcul?

În mod evident, liderii europeni s-au
dovedit incapabili să prevadă adevăratele consecințe economice pe care războiul
economic declanșat împotriva Rusiei le va avea asupra Europei și a lumii
întregi.

Una dintre explicațiile acestei cutezanțe
și auto-suficiențe a conducerii europene față de Rusia de la începutul războiului
a fost motivată de o puternică încredere că combinația dintre sancțiunile
împotriva Rusiei și ajutorul militar acordat Ucrainei va avea ca rezultat o
slăbire semnificativă a nivelului politic, social și militar al Rusiei care să
ducă la înfrângerea ei.

Aceasta explică de pildă arogantele declarații
că războiul se va tranșa doar pe câmpul de luptă, făcute de miniștrii de
Externe ai UE în luna martie.

Se poate afirma că greșita evaluare a
deznodământului își are originile în informațiile furnizate de spionajul
americano-britanic, care prevedeau înfrângerea Rusiei printr-un război economic
și, în consecință, un impact limitat al sancțiunilor asupra Europei.

Nu s-a întâmplat așa, astel că acum
liderii europeni sunt obligați să caute cu disperare soluții.

Între timp, primele consecințe
negative au apărut deja, prim-miniștrii britanic și italian fiind victimele
cele mai proeminente ale evenimentelor interne provocate de sancțiunile
împotriva Rusiei.

Însă, nu pare că liderii europeni
rămași în funcții (conduși de Von der Leyen, Macron și Scholz) doresc să facă
modificări importante de direcție politică, de teama pierderii credibilității.

Pe de altă parte, opiniile politice
europene, disidente și neortodoxe, devin tot mai puternice. Cm este și recentul
discurs al premierului ungur Viktor Orban, în care a afirmat cu îndrăzneală că
sancțiunile împotriva Rusiei și livrările de armament către Ucraina au eșuat,
că Ucraina nu poate câștiga războiul, că cu cât mai multe arme sunt trimise în
Ucraina cu atât mai mult teritoriu va pierde aceasta și că Occidentul ar trebui
să înceteze să livreze arme Ucrainei și să se concentreze pe diplomație.

Esența problemelor actuale ale Europei
o reprezintă incapacitatea sa de a-și concilia interesele economice și de
securitate cu o autonomie suficient de mare pentru a putea avea grijă de
propriile interese.

Ambiguitatea europeană nu este ceva
nou: ea își are rădăcinile în arhitectura clădită după Al Doilea Război Mondial
și după prăbușirea Uniunii Sovietice.

În legătură cu Ucraina, această
ambiguitate s-a manifestat prin incapacitatea Europei de a impune respectarea
Acordurilor de la Minsk, care ofereau în mod clar o cale către pace între Rusia
și Ucraina. Acordurile de la Minsk nu au putut fi însă aplicate de Franța și
Germania din cauza presiunii neîncetate a Statelor Unite și Ucrainei.

Se pare că numai apariția unor modificări
politice importante în țările europene care contează – adică Franța, Germania
și Italia – va permite o schimbare semnificativă în raport cu direcția actuală,
de confruntare cu Rusia și, în final, de auto-distrugere economică.

Altminteri, orice inițiativă politică pentru
tranșarea războiului va fi lăsată pe seama Rusiei și Statelor Unite. Într-o
astfel de situație, nici un acord durabil nu va avea în vedere interesele europenilor.

Ar fi tragic ca o problemă a Europei
Centrale, așa cum este războiul din Ucraina, să fie rezolvată prin înțelegerile
dintre o putere euro-asiatică și o putere americană.