Dumnezeu va apărea din nou în inima tânărului doctor, făcându-l să-și dorească cu ardoare Botezul in Hristos. Schimbarea cea mai mare din viața lui Pantelimon a avut loc în momentul întâlnirii acestuia cu bătrânul creștin Ermolae, care a arătat celui dintâi cum doar Hristos binevoiește a vindeca, prin sau mai presus de oameni. Trecând zilnic prin fața curții preotului unei biserici din Nicomidia – Sfântul Ermolae – tânărul Pantoleon a fost chemat odată să intre înăuntru.
Bătrânul Ermolae începu apoi să-l învețe că numai Hristos este singurul doctor adevărat, al sufletelor și al trupurilor. Vizitele la acesta au urmat pentru mai mult timp. Într-o zi, pe când se întorcea de la Eufrosin, Pantoleon găsi pe drum un copil mort, mușcat de o năpârcă.
Vrând să probeze adevărul cuvintelor lui Ermolae, el chemă în ajutor numele lui Hristos și îndată copilul se ridică, iar năpârca muri. Aceasta a dus la botezarea tânărului Pantelimon. Va primi numele de Pantelimon.
După primirea Sfântului Botez, mai multe vindecări făcea Pantelimon, boli incurabile și neputințe nespuse pierind în fața iubirii și credinței sale. A fost botezat de preotul Ermolae cu numele de Pantelimon, adică „cel cu totul milostiv”, vechiul nume fiind Pantoleon, adică „cel întru toate puternic, ca un leu”. Numele pe care l-a primit la botez a fost pe deplin ilustrat de viața și activitatea Sfântului, care s-a dăruit celor în suferință, tămăduind deopotrivă trupurile și sufletele, cu iscusința medicului dar și cu puterea credinței.
Marele Pantelimon face minuni atât prin harul primit, cât și prin tratamentele pe care le da celor bolnavi. Drept urmare a milosteniei sale, el și-a împărțit toată averea săracilor, iar celor pe care îi vindeca de boli și neputințe, nu le cerea nimic drept plată. De aici i se trage și numele „doctor fără de arginți”.
Din cauza că era căutat de mulți bolnavi, ceilalți medici din Nicomidia deveniseră invidioși pe el și, fiindcă îngrijise un creștin tocmai chinuit din ordinul împăratului, ei profitară de ocazie pentru a-l denunța pe Pantoleon la împărat. Pentru credința și dragostea tânărului Pantelimon față de Hristos, împăratul Maximian poruncește ca acesta să fie supus unor chinuri groaznice, după care decide să-i fie tăiat capul.
Tânărul a fost legat de un stâlp și trupul i-a fost sfâșiat cu gheare de fier, iar rănile arse cu făclii aprinse.Însă torțele s-au stins, iar rănile sfântului s-au vindecat. A fost scufundat în plumb topit și aruncat în mare, legat de un pietroi. L-au aruncat apoi fiarelor sălbatice, dar acestea s-au arătat blânde. Împăratul s-a înfuriat și a dat ordin ca sfântul să fie legat de o roată cu lame ascuțite, care, rostogolindu-se de la înălțime, în fața întregului oraș, să-l omoare. Hristos l-a eliberat pe sfântul mucenic, în rostogolirea roții, roata strivind un mare număr de necredincioși. Maximian a dat ordin ca Pantoleon să fie decapitat, iar trupul să fie dat în foc.
În momentul morții sale, din cer s-a auzit cuvântul: „Slujitor credincios, dorința ta va fi acum îndeplinită, porțile cerului îți sunt deschise, cununa ta e pregătită. Vei fi de-acum înainte adăpost deznădajduiților, ajutor celor încercați, doctor bolnavilor și teroare demonilor. De aceea, numele tău nu va mai fi Pantoleon, ci Pantelimon.”
Pantelimon, doctorul cel bun și nerăpitor de averi, a mucenicit pentru dragostea sa față de Hristos, fiind decapitat din ordinul împăratului. Se spune de către Tradiția creștină, cum că în momentul decapitării sfântului, din rana lui nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul de care a fost legat a rodit în acel moment. Spre a nu lua creștinii cinstitul trup al sfântului, acestuia i s-a dat foc, însă o altă minune a mărturisit vrednicia aceluia. Credincioșii au scos din cenuță trupul neatins de foc al lui Pantelimon și l-au îngropat cu mare cinste, pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul, în anul 303.
About Post Author
