Războiul Lumilor: Se bat Dracii Negri cu Dracii Roșii

Rusia, China și prietenii lor întemeiază
o Nouă Ordine Mondială.

Cuvintele teribile au fost rostite.
Ideea, care plutea de mult în aer, ca un hoitar peste trupul muribund al
Occidentului, a fost articulată.

Cel care a făcut-o este Serghei
Lavrov. Aflat într-o vizită la Beijing, pentru a pregăti summit-ul BRICS, șeful
diplomației ruse a spus textual:

„Noi (Rusia), împreună cu voi (China)
și cu simpatizanții noștri, ne vom îndrepta spre o ordine mondială multipolară,
dreaptă, democratică.”

Lavrov nu e omul să bată câmpii.

Întregul summit BRICS s-a învârtit în jurul
ideii unei Noi Ordini Mondiale, întemeiate de cele cinci state care formează
organizația: Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud.

Perspectiva ar trebui să ne dea fiori:O lume nouă, creată de urmașii lui Mao, Stalin și prietenii lor?

(Cu parțiala excepție a Rusiei) ce au
aceste țări cu civilizația noastră creștină?

Și de lumea noastră veche și bună, la
care am tânjit atât înainte de 1989, ce se alege?

Aproape simultan cu reuniunea BRICS,
în Germania a avut loc summit-ul G-7.

(Pentru amatorii de teorii ale
conspirației, o temă de meditație: ce semnificație poate avea organizarea G7 la
reședința Schloss Elmau, construită de teologul protestant Johannes Müller, care
i-a jurat credință lui Adolf Hitler dar a luat în același timp apărarea
evreilor? Este al doilea summit, organizat acolo,
după cel din 2014.)

Cvasi-paralelismul celor două
summit-uri nu poate fi nici el întâmplător. Este simbolul ciocniirii celor doi
poli ai lumii, care nu mai încap pe aceeași axă.

Joseph Stiglitz vorbește despre un nou
Război Rece. O confruntare pentru Hegemonia globală, nu pentru Libertate și
Democrație. Pe care Statele Unite și Occidentul riscă să o piardă.

Într-un articol publicat pe platforma Project
Syndicate, laureatul Nobel pentru Economie lansează un avertisment teribil:

„Statele Unite par să fi intrat
într-un nou război rece, atât cu China cât și cu Rusia. Iar descrierea de către
liderii americani a confruntării drept una între democrație și autoritarism
este prea puțin credibilă, mai cu seamă când aceiași lideri fac curte asiduă
unui stat care violează sistematic drepturile omului: Arabia Saudită. O
asemenea ipocrizie sugerează că, cel puțin parțial, hegemonia mondială, iar nu
valorile, reprezintă adevărata miză.”

De ce Occidentul poate pierde „noul
război rece”?

Iată explicația lui Stiglitz:

„Războaiele reci sunt câștigate până la
urmă cu puterea blândă (soft-power) a atractivității și convingerii. Pentru a
învinge, trebuie să convingem restul lumii, nu doar să ne cumpere produsele,
dar și sistemul social, politic, economic pe care îl «vindem».”

Altfel zis, Occidentul poate pierde
supremația pentru că nu mai atrage pe nimeni.

Într-adevăr, unde este farmecul
occidental de dinainte de 1989? Unde este nu doar traiul bun, ci și siguranța zilei
de mâine? Unde sunt tihna și fericirea? Unde a dispărut acea strălucire
imposibil de descris pe care o vedeai în ochii oamenilor „din străinătate”?

Pare că singurul scop al acestor
minunății a fost să dea cu tifla Comunismului. După ce a căzut Zidul Berlinului,
a murit și farmecul acestei lumi. Ca o vitrină lăsată în paragină, peste care se
așază praful. La ce bun să o mai aranjeze negustorul când nu mai există
concurență? Oricum, toți clienții sunt obligați să cumpere de la el.

Laptele și mierea au secat. Occidentul
a devenit tot mai hâd și mai repingător, ca o fată mare care îmbătrânește urât.

S-a anemiat. Nu mai are vlagă. Toată
energia pare că s-a transmis surorilor vitrege, tinere și ambițioase, de la celălalt
capăt a lumii.

Statele Unite, unde, până nu de mult, orice
om își dorea să trăiască, au luat-o razna. S-au transformat într-un stat
terorist.

Trump, președintele care a adus
Americii cea mai mare bunăstare de după Al Doilea Război Mondial, a fost
răsturnat prin cea mai mare fraudă din istorie.

Au apărut hiperinflație, scumpiri, rafturi
goale. Cel mai mare producător de petrol și gaze din lume nu poate stăpâni
prețurile la pompă.

Lipsesc laptele praf pentru bebeluși
și tampoanele pentru femei. Simptom de țară bananieră.

Un vânt sinucigaș, ca în Jonestown,
usucă totul între Atlantic și Pacific. În mai puțin de doi ani, America a ajuns
o umbră. O stafie.

Ca și Kissinger, Stiglitz e un
globalist.

(Cărțile sale s-au bucurat de aprecierile lui Soros.)

Doar că, la fel ca și Kissinger, Stiglitz,
fost economist șef al Băncii Mondiale și fost șef al consilierilor economici de
la Casa Albă în timpul lui Bill Clinton, este partizanul unei ALTE forme de
globalizare. Opusă celei promovate de Klaus Schwab și adepții lui.

Stiglitz o descrie ca pe „o guvernare
globală, fără guvern global”. Un fel de „cooperativă a statelor”. Un Comintern
modern, unde să se poată auzi nu doar vocea SUA, ci și a celorlalte țări.

Dar, în esență, viziunea sa, la fel ca a lui
Kissinger, este una occidentală. Americano-centristă.

Oricum, și Kissinger, și Stiglitz au
înțeles că drumul de la Davos duce, nu spre o lume mai bună, ci spre prăpastie.

Occidentul se sinucide, lăsând lumea
pe mâna unor dictatori primitivi.

Noua Ordine Mondială de care vorbește entuziasmat
Lavrov are toate șansele să fie un amestec de Gulag sovietic cu Shanghai 2022.
Zgârie nori, izolare, vaccin și urlete de la ferestre ale cetățenilor deținuți.

Atât fostul secretar de stat american
cât și fostul laureat Nobel au devenit foarte activi în ultima perioadă.

Kissinger a mers la Davos și a șocat
auditoriul într-o asemenea măsură încât, pe site-ul Forumului, discursul său fulminant
a fost cenzurat.

La rândul său, Stiglitz publică în mod
regulat articole în răspăr cu Marea Resetare.

(Avocatul Gheorghe Piperea a făcut o
serie de comentarii foarte interesante pe marginea unei analize ceva mai vechi
a acestuia, AICI și AICI.)

Pare că împotriva operațiunii de
nimicire a actualei Ordini Mondiale Occidentale, pentru ca pe ruinele acesteia să
se construiască o ordine nouă, au început să se mobilizeze forțe contrare. La
fel de puternice.

(Foarte interesant este că, după Davos,
unde a fost boicotat, Kissinger a fost invitat imediat la reuniunea Bilderberg.
Ca și cum cineva din Grupul mult mai discret decât Forumul Mondial ar fi dorit
lămuriri despre amenințările care pândesc lumea actuală.)

Semnele sunt peste tot: liderii
Germaniei, Franței și Italiei au rupt rândurile blocului anti-Rusia și au mers
la Kiev să-l someze pe Zelenski să negocieze cu Putin.

Sancțiunile economice care au aruncat
Occidentul într-o criză cu focoase multiple par să priască Rusiei.

Livrările de arme către Ucraina, la un
nivel nemaivăzut în istorie, sunt pe punctul de a lăsa dezarmate Statele Unite și Marea Britanie

Las’că nici alții nu se simt mai bine:Cehia, bunăoară.

Sau România, care pare să-și fi trimis MiG-urile în Ucraina, cu speranța unui contract cu comision gras pentru
avioane mai noi

Dintr-o stupiditate fără margini, cei
mai vajnici aliați ai Kievului riscă să rămână cu chiloții în vine în fața Rusiei
și, mai ales a Chinei, exact în momentul în care acestea și-au anunțat fățiș
intenția de a schimba ordinea mondială.

Poate că prostia asta colosală i-a
iritat și pe unii dintre Marii Păpușari.

Poate că ideea unei sinucideri în grup
nu le surâde la toți.

Poate că unii au amante tinere care vor să călătorească,
nu să stea locului pe o insulă cât ar fi ea de paradisiacă, până trece
Resetarea.

Poate că alții au neveste claustrofobe, care nu vor să-și petreacă
bătrânețile într-un buncăr, cât ar semăna el cu un Versailles subteran.

Cert este că semnele opoziției față de
Marea Resetare și de Build Back Better se înmulțesc și devin tot mai puternice.

Ultimele vin din America. Acolo,
Curtea Supremă de Justiție se revoltă pe față împotriva administrației actuale.

În trei zile, a dat două lovituri
teribile la gioalele betegite ale lui Biden.

Joi, a anulat un atac la adresa celui
de-Al Doilea Amendament (dreptul americanilor de a purta arme), pentru ca sâmbătă să dea lovitura de
grație, anulând o decizie care, de 50 de ani, transformase avortul într-un
drept cvasi-constituțional.

Este ciudată această fervoare anti-Biden
a Curții Supreme, activată peste noapte.

În cazul alegerilor din noiembrie
2019, în ciuda tuturor indiciilor evidente de fraudă, în ciuda faptului că șase
dintre cei nouă judecători erau numiți de președinți Republicani (trei de Trump
personal), Curtea a refuzat să se amestece, netezind în mod scandalos drumul
lui Biden spre Casa Albă.

Acum, când îi era mult mai comod să nu
se bage  într-o chestiune spinoasă cum e
avortul, Curtea și-a asumat toate riscurile și a aruncat America în aer.

Să nu ne facem iluzii. Curtea Supremă
nu este un loc populat cu îngeri. Judecătorii de aici au și ei interese. Și
slăbiciuni. Și schelete în dulapuri. Și sfori trase de la înălțimi mai mari decât ale celor care
i-au numit.

La fel ca Stiglitz sau Kissinger, care
și-au lăsat averile și tihna bătrâneților și s-au aruncat într-o luptă ideologică
pe viață și pe moarte.

Când regimul comunist a trimis la
Sihăstria o echipă de restauratori, pentru ca turiștii străini să fie
impresionați de mănăstirile Moldovei, părintele Cleopa stătea în cerdacul
chiliei și privea lung. Pe sub mustață îi mijea un zâmbet.

–       Ce faceți, părinte?, l-a întrebat un ucenic.

–       Iaca, mă uit cum l-a pus Dumnezeu la treabă pe Dracul.

Dacă ar mai fi trăit, părintele ar fi
exclamat astăzi:

–       Mă uit cum a semănat Dumnezeu dihonie între legiunile
Iadului.

Stiglitz se înșală. Nu e un nou Război
Rece, ci unul cât se poate de fierbinte.

Se bat Dracii Negri cu Dracii Roșii.