ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Măștile cad cu repeziciune, realitatea
cruntă despre Războiul din Ucraina iese la suprafață, mașinăria de propagandă
începe să se replieze.
O analiză rece și tăioasă ca un
bisturiu în The American Conservative sub semnătura lui Douglas MacGregor,
colonel american în retragere, decorat pe câmpul de luptă, fost consilier la
Pentagon în timpul administrației Trump, analiză pe care am tradus-o pentru
cititorii ActiveNews.
Diogene, unul dintre faimoșii filosofi
antici, credea că minciunile sunt monedă curentă în politică. Obișnuia să
meargă ziua în amiaza mare, pe străzile Atenei, cu un felinar aprins în mână.
Dacă era întrebat de ce face asta, Diogene răspundea că încearcă să găsească
măcar un singur om cinstit în oraș.
A găsi un om cinstit astăzi, în
Washington D.C., este cel puțin la fel de dificil. Diogene ar avea nevoie de
câte o lanternă cu xenon în fiecare mână.
Cu toate acestea, mai există și scurte
momente de transparență la instituțiile de la Washington.
După ce a mințit din greu timp de luni
de zile despre originile și mersul războiului din Ucraina, presa pregătește
acum opinia publică americană, britanică și din alte țări occidentale pentru
colapsul militar ucrainean.
Trebuia să o facă de mult timp.
Presa occidentală a făcut tot ce i-a
stat în puteri pentru a da apărării ucrainene aparențele unei forțe mult mai
mari decât avea în realitate.
Observatorii atenți au remarcat cum aceleași
clipuri video cu tancuri rusești atacate erau difuzate în mod repetat.
Și cum contraatacuri locale erau
descrise ca operațiuni strategice.
Erorile rusești erau exagerate cu mult
peste proporțiile lor reale.
Pierderile rusești și adevărata
dimensiune a pierderilor ucrainene erau mistificate, inventate sau pur și
simplu ignorate.
Dar condițiile de pe câmpul de luptă
s-au schimbat în timp, încetul cu încetul.
Odată ce forțele ucrainene s-au blocat
pe poziții defensive statice în zonele urbane și în centrul Donbasului, situația
Ucrainei a devenit fără speranță.
Însă și această evoluție a fost descrisă
ca un eșec al rușilor de a-și atinge „obiectivele”.
Forțele de luptă terestre care
imobilizează soldați pe poziții fixe pot fi cu ușurință identificate,
localizate și distruse de la distanță.
Atunci când mijloacele aeriene
persistente de culegere de informații, supraveghere și recunoaștere, cu sau
fără om la bord, se află în legătură cu arme teleghidate precise ori cu sisteme
de artilerie modernă alimentate cu informații riguroase, „menținerea
pozițiilor” devine fatală pentru orice forță terestră.
Acest lucru este cu atât mai adevărat
în Ucraina, unde, de la primele acțiuni, a fost evident că Moscova se
concentrează pe distrugerea forțelor ucrainene, nu pe ocuparea orașelor sau
capturarea teritoriului ucrainean aflat la vest de Nipru.
Rezultatul a fost anihilarea treptată
a forțelor ucrainene.
Doar alimentarea episodică cu arme din
SUA și țările aliate a permis menținerea atâta vreme pe poziții a trupelor ucrainene.
Trupe care, însă, acum mor pe capete din cauza războiului prin interpuși al
Washingtonului.
Războiul Kievului cu Moscova este
pierdut.
Forțele ucrainene au suferit pierderi
ireparabile. Înlocuitori antrenați nu există în număr suficient pentru a mai
influența soarta bătăliei.
Pentru Ucraina situația devine din ce
în ce mai disperată de la oră la oră.
Nici un ajutor sau asistență militară
a SUA ori a aliaților nu mai poate schimba această situație, cu excepția unei
intervenții directe a forțelor terestre americane și NATO.
Problema acum nu mai este cedarea în
favoarea Rusiei de teritorii și populație în Estul Ucrainei, zonă pe care
Moscova o controlează deja.
Viitorul regiunilor Herson și
Zaporojie, ca și al Donbasului, este tranșat.
De asemenea, foarte probabil, Moscova
va reuși să securizeze Harkov și Odessa, două orașe care, din punct de vedere
istoric, sunt rusești și rusofone, prcum și teritoriile înconjurătoare.
Aceste operațiuni vor prelungi
conflictul peste vară.
Problema este cum mai pot fi oprite
luptele.
Încetarea luptelor la începutul
toamnei depinde de doi factori cheie.
Primul este conducerea de la Kiev. Va accepta
regimul Zelenski să își asume planul Biden, al unui conflict perpetuu cu Rusia?
Dacă administrația Biden se
încăpățânează să se cramponeze de această strategie, Ucraina va continua să
acționeze ca o bază pentru acumularea de noi forțe care să amenințe Rusia.
Practic, asta ar însemna ca regimul de
la Kiev să îndrepte țara spre o sinucidere națională, expunând teritoriile de
la vest de Nipru unor lovituri masive și devastatoare din partea rachetelor cu
rază lungă de acțiune rusești.
Evident, acest curs al evemimentelor
nu este inevitabil. Berlinul, Parisul, Roma, Budapesta, Bucureștiul, Sofia,
Vilnius, Riga, Tallin și, da, chiar Varșovia, nu sunt obligate să urmeze orbește
ordinele Washingtonului.
Europenii, la fel ca majoritatea
americanilor, privesc deja cu îngrijorare spre abisurile unei recesiuni economice generale pe care politicile lui Biden o creează.
Spre deosebire de americani, care sunt
condamnate să facă față consecințelor dramatice ale administrației actuale,
guvernele europene pot abandona planul de război perpetuu gândit de Biden
pentru Ucraina.
Al doilea factor este Washingtonul
însuși. După ce a vărsat peste 60 de miliarde de dolari, adică mai mult de 18
miliarde pe lună, într-un stat ucrainean care acum se prăbușește, întrebarea
cheie este ce se va întâmpla cu milioanele de ucraineni din restul țării care
nu au fugit?
Și de unde vor veni fondurile pentru a
reconstrui societatea distrusă a Ucrainei, în condițiile unei crize economice
globale aflată în plină expansiune?
Atunci când inflația costă acum gospodăria
americană medie cu 460 de dolari pe lună în plus, pentru a cumpăra aceleași
bunuri și servicii ca anul trecut, este foarte posibil ca Ucraina să se
scufunde în tăcere sub valuri ca Titanicul, fără a stârni emoții prea mari din
partea opiniei publice americane.
Politicienii cu experiență știu că
atenția americanilor asupra subiectelor de dincolo de granițele țării este atât
de scurtă încât o recunoaștere a înfrângerii Ucrainei ar avea consecințe
imediate puține sau deloc.
Totuși, efectele eșecurilor strategice
din Afganistan, Irak, Libia și Siria se adună.
În anii 1980, General Motors a visat
să dicteze tipul de automobil pe care americanii să îl cumpere. Dar
consumatorii americani au avut alte idei.
De aceea, GM, care a dominat piața
timp de 77 de ani, și-a pierdut poziția de lider în favoarea Toyota.
Washingtonul nu poate dicta toate deznodămintele
și nici nu poate scăpa de răspundere pentru cheltuielile sale nebunești, nici
pentru că a ruinat prosperitatea americanilor.
În noiembrie, americanii vor merge la
urne. Alegerile vor însemna mai mult decât un test pentru corectitudinea
procesului electoral. Ele vor însemna și o asigurare că Biden va fi ținut minte
pentru încăpățânarea lui. Pentru refuzul său de a schimba direcția, ca Herbert
Hoover în 1932.
Democrații își vor aminti că
predecesorii lor din Partidul Democrat s-au hrănit electoral din catastrofa
Hoover mai bine de jumătate de secol.
Republicanii ar putea ajunge și ei în
situația de a se hrăni electoral din catastrofa Biden cincizeci de ani de acum
încolo.
About Post Author
