
ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
După ce Joe Biden l-a tăvălit pe
Zelenski și aliați importanți au refuzat trimiterea de noi arme, se înmulțesc
semnele că entuziasmul pentru Ucraina începe să se risipească.
Secretarul general al NATO, Jens
Stoltenberg, a efectuat o vizită în Finlanda, unde a purtat duminică discuții
cu președintele Sauli Ninisto.
Într-o declarație la sfârșitul
întâlnirii, el a afirmat că, așa cum NATO „este dispus să plătească prețul”pentru a întări armata ucraineană, la fel, și Kievul va trebui să facă unele
concesii teritoriale în fața Moscovei pentru a se pune capăt războiului.
Stoltenberg a declarat:
„Pacea este posibilă. Singura
întrebare este ce preț ești dispus să plătești pentru pace? Cât teritoriu, câtă
independență, câtă suveranitate ești pregătit să sacrifici pentru pace?”
Stoltenberg a refuzat să spună care ar
fi, în opinia lui, prețul corect, și a aruncat această povară în cârca Ucrainei:
„Este sarcina celor care plătesc
prețul cel mai mare să facă această apreciere.”
Deși nu s-a exprimat direct în
favoarea cedării de teritorii de către Ucraina Rusiei, Stoltenberg a făcut o
aluzie foarte transparentă, dând exemplul țării gazdă, Finlanda, care a cedat
provincia Karelia Uniunii Sovietice, ca parte a acordului de pace de la
sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Șeful politic al NATO a descris acest
sacrificiu drept „unul dintre motivele pentru care Finlanda a putut să iasă din
Al Doilea Război Mondial ca o țară independentă și suverană”.
Altfel zis, și Ucraina, dacă dorește
să își păstreze independența și suveranitatea, trebuie să cedeze acum teritorii
Rusiei.
Este exact propunerea pe care fostul
secretar de stat american, Henry Kissinger, a făcut-o la Davos, recent,
stârnind un scandal uriaș.
De data aceasta, declarația incendiară
a lui Stoltenberg a fost trecută sub tăcere de marea majoritate a presei
corporatiste occidentale. Și de regimul de la Kiev, căruia arareori i se poate închide gura.
Poate din cauză că, venind de la un înalt factor de decizie politico-militară și nu de la un consultant, fie el și faimos, ideea ciopârțirii Ucrainei capătă cu totul altă greutate. Pare mai degrabă o SENTINȚĂ decât o opinie.