ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
De fiecare dată când are ocazia, Noua
Zeelandă se laudă cu relația excelentă pe care o are cu aborigenii, voindu-se
un exemplu și pentru alte state.
Dar COVID-ul a feștelit imaginea
idilică a statului de la antipozi.
Drepturile elementare ale indigenilor
au fost călcate cu brutalitate în picioare, odată cu decizia autorităților de a
impune arestul la domiciliu pentru locuitorii atolului Nukunonu, din cauza
refuzului acestora de a se vaccina împotriva COVID-19.
O scrisoare de la sfârșitul anul
trecut a consiliului local din Nukunonu către una din familiile de aborigeni
dezvăluie ce presiuni exercită statul asupra acestora.
În scrisoare, citată de LifeSiteNews, consiliul
își exprimă „tristețea” că familia nu s-a conformat/vaccinat, în ciuda faptului
că se afla deja de mai multe luni carantinată și o înștiințează:
„Veți rămâne consemnați la domiciliu
împreună cu soția și cu fiul dvs. încă șase luni, până ce vă veți reconsidera
decizia. Fiica dvs. va și și ea consemnată la domiciliu din această seară,
începând cu orele 22.”
Familia de aborigeni se află acum de
11 luni în arest la domiciliu.
Mahelino Patelesio, capul familiei
arestate la domiciliu, descrie situația în care el și al lui se găsesc de
aproape un an ca fiind „mai mult decât ridicolă”.
„Evident că sunt îngrijorat pentru
soarta familiei mele, de aceea am adoptat această poziție hotărâtă.”
Pahelesio spune că alți indigeni de pe
insula Nukunonu nu au putut rezista presiunilor venite din partea autorităților
și s-au vaccinat.
El adaugă:
„Nu trebuie să fiu un psiholog ca să
îmi dau seama de efectele nocive (ale izolării). Fiul și fiica noastră nu mai
pot socializa. În mod clar, ei nu se mai simt atașați de această comunitate
acum.”
La fe,l și în cazul soției sale, Ana,
care era o femeie foarte sociabilă.
„Din fericire, această situație ne-a
apropiat mult unul de altul.”
Bărbatul consideră de la sine înțeles
faptul că arestarea sa și a familiei sale la domiciliu reprezintă o încălcare
gravă a libertății de a alege ce tratamente medicale să primească.
Libertate confințită și în Carta
Drepturilor Omului din 1900, parte a Constituției neo-zeelandeze.
Patelasio spune că încearcă totuși să
își consoleze familia:
„De fapt, aici, în Nukunonu, suntem ceva
mai bine, chiar și cu aceste restricții, decât multe familii de pe teritoriul
(principal al) Noii Zeelande – printre care și cei trei copii mai mari ai
noștri cu familiile lor – se zbat zilnic să facă rost de lucrurile elementare
necesare vieții.”
Soarta indigenilor nevaccinați care
locuiesc pe un alt atol, Atafu este însă ceva mai blândă decât a celor de pe Nukunonu:
aceștia au primit de câteva săptămâni dreptul de a ieși din case, însă tot le
este interzis dreptul de a se întruni sau participa la evenimente publice.
Ceea ce este și mai șocant e că, nici
pe Nukunonu, nici pe Atafu nu există nici măcar un singur caz de COVID-19.
Însă, de mai bine de doi ani, știm că
restricțiile aberante nu au nimic de-a face cu combaterea COVID-lui ci cu oprimarea
și supunerea oamenilor.
About Post Author
