ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
La 100 de zile de la începerea războiului din Ucraina – care se împlinesc vineri, 3 iunie 2022 – , 4,3 milioane
de copii au fost strămutați, potrivit UNICEF, dintre care 1,8 milioane în afara granițelor. Mulți dintre ei au trecut granița înspre România. Și
nu doar copii cu familii (măcar o mamă, acolo, o bunică, ceva), ci
și copii proveniți din centre de plasament din Ucraina.
Aici stau
tot în centre de plasament.
Deși mulți și-au pierdut ambii
părinți și sunt, acum, literalmente, ai nimănui, România nu
poate să facă nimic pentru ei, asta chiar dacă multe familii de la
noi și-au exprimat dorința de a-i adopta.
Autoritatea
Națională a Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții, cea
care ar putea să intermedieze pentru acești copii, nu are un temei
juridic pe care să acționeze.
Mai mult, Ministrul Familiei,
Tineretului și al (culmea!) Egalității de Șanse, Gabriela Firea,
dădea asigurări pe Facebook (adică acolo unde le place lor mult
să-și arate natura umană), că toți orfanii ucraineni se vor
întoarce înapoi în țara lor și că niciun orfan refugiat nu va
fi adoptat în România.
O ironie de
care nu știm dacă doamna Firea a fost conștientă. Probabil că
nu.
După ce au
fost părăsiți de propriile familii, după ce au trăit săptămâni
întregi în subsoluri, după ce au trecut într-o țară a cărei
limbă n-o cunosc, traumatizați din toate părțile și de
societate, și de război, și de propriii lor părinți care i-au
abandonat, probabil nespălați, probabil înfometați, în mod sigur
cu un accentuat sentiment al nesiguranței, acum, copiii ar fi putut
să vadă și un lucru bun în tot războiul ăsta – să-și
găsească o familie, să simtă că aparțin, să primească iubirea
de care au atâta nevoie. Cu toate
astea, ministerul consideră că acești copii sunt cetățeni
străini și că, prin urmare, nu pot fi integrați în familii
românești. O ironie a legii și încă o alta a destinului.
Doar cel de-al Doilea
Război Mondial ar putea să mai egaleze în Europa drama copiilor rămași ai
nimănui.
About Post Author
