
ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Dictatorii se împart în două
categorii: Buni și Răi. Toți Dictatorii Răi pot deveni Buni dacă au mai mult
petrol și gaze ca Putin.
Administrația Biden va ușura
sancțiunile împotriva Venezuelei și a președintelui țării, Nicolas Maduro, ca
urmare a creșterii bruște a interesului SUA față de petrolul venezuelean.
Regimul comunist de la Caracas a
acceptat ca, în schimbul unei relaxări a sancțiunilor, să deschidă un dialog cu
opoziția din Venezuela.
În timpul lui Trump, s-a vorbit
deschis – deși neoficial – despre obiectivul Washingtonului de a promova o
schimbare de regim la Caracas.
Statele Unite și Venezuela nu mai au
practic relații diplomatice din ianuarie 2019.
Odată cu izbucnirea crizei energetice,
Războiul din Ucraina și sancțiunile americane impuse Rusiei, care lovesc și în
cei care le-au dictat, dracul comunist de la Caracas nu a mai părut atât de
negru văzut de la Washington.
Explicația este simplă: Venezuela are cele mai mari rezerve de
petrol din lume – 18,2% din totalul țițeiului planetar.
În același timp, steaua starului
opoziției de la Caracas, Juan Guaido, onorat în urmă cu câțiva ani de
Washington cu titlul de „președinte ad
interim” al Venezuelei, a pălit fatal în ultima vreme.
Un responsabil al administrației Biden
a încercat să dezmintă că, prin începutul normalizării relațiilor cu Maduro, Guaido a fost lăsat din brațe de Washington.
„Este foate important să subliniem că
aceasta (normalizarea) s-a decis în coordonare cu președintele interimar, Juan
Guaido, pentru a face să avanseze negocierile.”
Însă nu este nimeni atât de naiv să nu
se sesizeze schimbarea direcției dincotro bate vântul politic și că Guaido a
intrat într-un con de umbră din cauza noilor interese americane. În cel mai bun caz îl paște un exil luxos. În cel mai rău…
Casa Albă nu poate să ceară Uniunii
Europene să oprească total importurile de petrol și Rusia, fără a oferi UE o
alternativă.
(Germania, Franța și Italia amenință să rupă rândurile: zilele trecute, Scholz, Macron și Draghi au cerut negocieri de pace serioase între Ucraina și Rusia. Lucru de care America nici nu vrea să audă, câtâ vreme industria sa de armament duduie ca în zilele bune.)
Cea mai la îndemână soluție pentru Biden de a-și tempera aliații europeni este dictatorul
comunist din America Latină, a cărei operațiune de cosmetizare rapidă a
început, în ciuda ironiilor.
Datorită lui Putin, toți dracii lumii
devin îngeri.
Însă probabil cel mai jenant aspect al
operațiunii de „realpolitik” a Washingtonului este că regimul Maduro are
relații excelente cu Moscova, care a profitat din plin în ultimii ani de
izolarea impusă de americani Venezuelei.
Putin a trimis în Venezuela inclusiv
trupe speciale care să-i asigure securitatea lui Maduro, în timp ce
Washingtonul încerca răsturnarea acestuia printr-o revoluție portocalie.
La fel cum astăzi dorește răsturnarea
lui Putin.
Acum, când se simte curtat de Biden,
Maduro nu pare totuși dispus să-l lase ușor din brațe pe vechiul său protector.
Dimpotrivă: liderul de la Caracas a
transmis luni un semnal puternic, către Rusia și America deopotrivă, anunțând
că noul său ministru de Externe va fi Carlos Faria. Adică fostul ambasador la
Moscova.
Dictatorii, la fel ca mafioții, au și
ei onoarea lor. Doar democrații nu sunt robii unor astfel de cutume barbare.