ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
La Ziua Națională de Cinstire a Martirilor Anticomuniști publicăm pentru cititorii ActiveNews, în premieră online, un text al mărturistorului Teofil Mija depre lucrarea lui Ioan Ianolide – Deținutul profet. Dr Mija abordează recenzia din perspectiva generației 1948, arătând continuitatea dintre era tehnologică și era comunistă. (Florin Palas)
Încetul
cu încetul, dar destul de timid totuși, încep să răzbată la
suprafață mesaje – comori de înțelepciune ale foștilor
deținuți politic anticomuniști. Sunt roade ale trăirii unor eroi
și martiri supraviețuitori ai Generației neînfrânte 1948.
Noi,
colegii lor de generație, putem spune cu toată convingerea că
foarte mulți dintre cei ce au scris cu sângele lor istoria
adevărată a acestor vremuri apocaliptice au absolvit examenul
pământesc de trecere în rândul sfinților – a „sfinților
închisorilor din iadul comunist”. Actualul regim neocomunist,
moștenitor al Securității, nu dă niciun semnal că dorește să
recunoască adevărul despre perioada ultimilor 50 de ani, când țara
și neamul nostru au fost înrobite de acest diabolic regim
ateo-comunist.
Îndreptarul
nostru în viață au fost și rămân pentru totdeauna cuvintele pe
care Mântuitorul le-a rostit pentru veacuri în fața ucenicilor
Săi: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața… cerul și pământul
vor trece, dar cuvintele Mele vor rămâne”.
Ioan
Ianolide, fost deținut politic timp de 23 de ani, l-a cunoscut în
timpul acestei detenții pe Mântuitorul Iisus Hristos, L-a
mărturisit, iar în pragul morții sale a scris și a transmis
creștinătății acest mesaj profetic pentru sfârșitul celui de-al
doilea mileniu și începutul celui de-al treilea.
Editorii
acestui mesaj profetic, măicuțele de la Mănăstirea Diaconești,
afirmă următoarele: „Deținutul profet este o carte care și-a ales singură momentul apariției. (…)
Acestea sunt doar o parte din miile de foi pe care Ioan Ianolide le-a
scris în taină, cu riscuri uriașe, în anii ’80, sub permanenta
hărțuire a Securității, care-l amenința cu moartea. (…)
Descifrându-le în taină, se dovedește că Ioan Ianolide a fost un
adevărat profet al vremurilor noastre”. De altfel, însuși
autorul afirmă: „Mulți vor fi șocați de viziunea prezentată de
mine, dar ea va fi înțeleasă în mileniul trei”.
În
scrisoarea pe care o trimite doamnei Marin, căreia i-a trimis
manuscrisele sale, Ianolide se destăinuie astfel: „Bărbații
aceia pe care împreună îi iubim și îi stimăm (este vorba de
Ionel Moța și Vasile Marin, morți în 1937 în Spania, la
Majadahonda în apărarea Crucii) au marcat viața și sufletul
generației mele, a prietenilor mei și a mea personal. Prin ei am
cunoscut adevărata viață creștină. Sunt de atunci aproape patru
decenii.
Toți
anii aceștia au fost chin, sacrificiu și jertfă, toți anii
aceștia au fost rugăciune, credință și dragoste; toți anii
aceștia au fost bucurie întru Hristos, au fost slujire întru
Hristos, întâlnire întru Hristos.
După
toate distilările spirituale provocate de cea mai complet și
îndelungată prigonire a creștinătății, am ajuns la revelarea
unui autentic creștinism ca și concepție integrală despre viață.
Pe aceasta o mărturisesc acum, în pragul morții, căci am o tumoră
hepatică ce-mi numără zilele.
Am căutat
adevărul creștin cel mai curat și mai frumos. Sper
că ne-am apropiat de el.
Lumea
creștină are nevoie de strălucirea puterii, de aceea îi trebuie o
expresie politică fidelă. O astfel de expresie presupune o
conștiință creștină și o trăire în Duhul Sfânt. Sfinții,
eroii și martirii acestui veac s-au apropiat până la unirea cu el.
Pe ei îi mărturisim. Fie strădania și jertfa noastră spre slava
lui Hristos și mântuirea lumii. Amin. – 10 august 1985”
Am
considerat absolut necesară citarea acestor mărturisiri ale
autorului, ele fiind cheia de înțelegere a cărții Deținutul
profet.
Păcat
însă că după decembrie 1989, dată la care mai existau încă
mulți supraviețuitori ai iadului închisorilor comuniste – oameni
cu credință în Dumnezeu, cu dragoste de neam, care ar mai fi fost
în stare să orienteze tineretul pe urmele celor ce prin exemplul
vieții lor de jertfe și sacrificii pentru salvarea identității
neamului nostru din mocirla morală în care azi se bălăcește,
aceste modele ca Ioan Ianolide și Valeriu Gafencu, precum și atâția
alții din generația lor, au fost atât de puțin cunoscuți. Câtă
forță creatoare, câte suflete curate, ce tezaur spiritual al neamului nostru a fost distrus de ateo-comuniști!
Și Ioan
Ianolide se destăinuie: „Deținutul simte că într-un viitor
previzibil puterea comunistă va fi anihilată. Și totuși el e
trist și îngrijorat. Trist este pentru că el vede că aceia
care au avut puterea comunizării țării se profilează ca stăpâni
și ai lumii care va veni.
Este îngrijorat pentru că înțelege că se
deschid perspectivele unei tiranii mondiale, fără oponenți și
fără precedent.
Din punct
de vedere antihristic, comunismul ateu și-a îndeplinit misiunea și
nu mai este necesar, deci poate să dispară, spre a transmite
puterea sa unei noi forțe apocaliptice”.
Și nu am
trăit decât nouă ani din mileniul trei și profețiile lui Ioan
Ianolide s-au adeverit întocmai!
Noi știm
că întreaga creștinătate susține că profeții Vechiului
Testament au prorocit datorită revelației pe care Dumnezeu le-a
făcut-o. Ei erau trimișii lui Dumnezeu pe pământ – ca să-i
învețe pe oameni calea spre Dumnezeu. Dar majoritatea acestor
profeți au fost respinși de către semenii lor, mulți fiind chiar
uciși de către aceștia.
Prorociri
s-au făcut și după apariția Fiului lui Dumnezeu pe pământ –
Mântuitorul Iisus Hristos, la „plinirea vremii”. Prima dintre
aceste profeții este Apocalipsa Sfântului Apostol și Evanghelist
Ioan, pe care Ianolide a studiat-o și o cunoștea foarte bine,
încercând să o descifreze pe înțelesul tuturor.
Parcurgând
cartea Deținutul
profet a lui Ioan
Ianolide vom înțelege ușor că aceste prorociri, chiar dacă
admitem că i-au fost revelate, sunt rodul trăirii cu adevărat
creștine a autorului.
El este
convins și conștient că poate transmite atât creștinătății,
cât și întregii omeniri un mesaj pe baza experienței vieții
sale. Și această datorie-mesaj pe care a lăsat-o omenirii înainte
de a muri, Dumnezeu i-a dat încrederea și înțelepciunea de a
formula sintetic, accesibil, probleme de teologie, politică, morală,
sociologie, știință etc. Și astfel, după ce, ajutat și de
stilul său limpede, ai ajuns la sfârșitul acestei cărți înțelegi
mult mai bine istoria omenirii și în mod deosebit a creștinătății.
În
partea întâi a lucrării, în capitolul intitulat „Tristețea
unui deținut”, Ianolide spune: „Deținutul își trăiește
viața ca și cum s-ar afla în fața lui Dumnezeu. Stă ore în șir,
ziua și noaptea, în stare de trezvie, pe un scaun și așteaptă,
rugându-se și chemând mângâierea și descoperirea Duhului Sfânt.
Nu tinde spre miracole, ci spre o dreaptă judecată.
(…)
Viața lui materială s-a tot simplificat, iar cea interioară face
transparente esențele. E viu față de lume. A avut experiențe
interesante cu oameni și ar vrea să le exprime. (…) Tinerii, care
nu sunt informați decât prin educația politico-ideologică, atunci
când au aflat că a fost deținut politic, au rămas stupefiați și
l-au privit chiar ca pe pe un bandit, un fascist, ori, de ce nu, un
criminal. El n-a putut să-i lămurească, fiindcă risca să intre
în conflict cu toată structura socială. (…) Când sosise acasă,
acum vreo 20 de ani, deținutul nu mai găsise nimic din frumoasa sa
bibliotecă: fusese jefuită, distrusă și trimisă la retopirea
celulozei. De atunci au
trecut însă vreo 40 de ani. Între timp a suferit mult, a citit
mult, a dezbătut mai toate problemele existenței omenești.Necontenit a rămas
credincios și starea de rugăciune nu l-a părăsit niciodată. A
dat prioritate studiilor teologice. El nu face sinteze, căci a uitat
tot ce a citit, ci vede sinteza lumii în simbolurile ei. E atent la
toate simbolurile condiției umane, dar el știe că mereu îi va
scăpa ceva. De aceea nu poate cugeta lumea decât ancorat în
Hristos. (…) În toată umilitoarea lui înfrângere el are
certitudinea triumfului Hristosului din lume.
El se
consideră simplu un
om creștin. Din
perspectiva aceasta cugetă la Filocalie și la Teologie, la
creștinătate.
El judecă
pe toate cu luare aminte și caută să le vadă pe toate în
Hristos. Îl interesează mântuirea lumii.
Dacă ar
trebui să-și exprime concluziile vieții într-o conferință
succintă, ar lua drept exemplu predica de pe munte a Mântuitorului.
Toți creștinii, în orice
domeniu s-ar afla, trebuie să fie solidari în același duh și
concepție creștină. În
singurătatea sa, marea problemă pe care și-o pune este următoarea:
de ce a intrat creștinătatea în criză?!
El a
ajuns la concluzia că lumii creștine îi lipsește puterea.
Creștinătatea nu are putere. Criza de putere a creștinătății a
făcut posibilă strălucirea puterii satanice.
Antihristul
este ucigașul lui Hristos, tiranul oamenilor, tatăl minciunii,
orgoliul rasial al ființei sacre, dumnezeul rasial și vițelul de
aur.
(…)
Creștinătății i s-a dat puterea de a zidi Împărăția lui
Dumnezeu și trebuie să-și îndeplinească această menire.
(…)
Dumnezeu nu mai poate fi conceput rasial, „israelitean”, ci
universal uman.
Viziunea
deținutului profet despre lume și creștinătate e autentică, se
păstrează în duhul lui Hristos și al Sfintei Tradiții, dar la
modul neconvențional, neformal și neritual.
Echilibrul
omului nu poate fi realizat decât prin comuniunea omului cu
Dumnezeu.
Deținutul
visează să se zidească o lume creștină.
Încercările
sale de a comunica cu cei mai cunoscuți dintre monahi s-au lovit fie
de opacitatea acestora, fie de teama din ei. În fiecare mănăstire
sunt multiple rețele de informatori.
Cu
vlădicii nu încearcă să țină un dialog, pentru că nu are
încredere în ei. Adesea îi condamnă și se revoltă în sine
împotriva slugărniciei lor.
Cel mai
regretabil control se exercită de către stat prin ierarhia
bisericească.
Credința
s-a limitat la Liturghii și ritualuri.
Hristos
are în lume suflete alese și-un popor ales. Mântuirea lumii e
verosimilă și imperioasă”.
Ianolide
consideră că deținutul caută o modalitate de a nu duce cu el în
mormânt viziunea ce i s-a relevat. Nici nu o consideră a lui și
nici nu este a lui, ci este a sfinților și martirilor acestui
secol.
În
continuare, Ianolide spune: „Trăim apogeul erei tehnologice. Acum
toate țările pământului de la cele mai înapoiate, până la cele
mai înaintate, sunt obsedate de tehnică, ca formula magică a
societății de consum. Căci visul lumii moderne din toate
regimurile politice de azi este satisfacția materială, nelimitată,
ca cheie a fericirii oamenilor.
Civilizația
modernă și-a dezvoltat treptat propriul ei sfârșit, căci este
cea mai dezechilibrată lume ce a existat cândva. Statul care va
avea monopolul armelor sofisticate, al ingineriei genetice și al
tehnicii de determinare a conștiințelor va fi atotputernic și va
nimici omenirea.
Nimeni nu
garantează libertatea oamenilor în această civilizație, nimeni nu
poate guverna forțele tehnologice în această civilizație. De
aceea omenirea trăiește pe culmile disperării”.
Este
remarcabilă prezentarea pe care Ianolide o face Vechiului și Noului
Testament, precum și a sensului apocaliptic al istoriei.
Este o
carte căutată, dorită și citită cu mult interes atât de
prieteni, cât și de dușmani, chiar și în această perioadă de
criză a lecturii. O carte neegalată din punct de vedere moral
creștin, neceasară în special tinerilor. Ea poate fi considerată
o adevărată și valoroasă teză de doctorat la orice facultate
umanistă din țară și străinătate. În această carte, de o
deosebită valoare documentară și analiză psiho-social-politică
rămâne în literatura noastră memorialistică descrierea
„Fenomenului Pitești”. Providența l-a ferit de această
experiență satanică, trimițându-i o binecuvântată tuberculoză,
datorită căreia a fost transferat la penitenciarul Târgu-Ocna.
Acolo avea să-i cunoască pe sfinții închisorilor, care i-au
marcat definitiv existența. Experiența lor mântuitoare răzbate
peste ani, sub forma profețiilor „Deținutului”, spre a fi
temelie în lupta noastră spirituală împotriva forțelor
antihristice.
Dr.
Teofil Mija
About Post Author
