Corneliu Vlad: Moment de cumpănă in conflictul ucrainean

Ostilitătile
din Ucraina se transformă cu repeziciune si in mod incontestabil
intr-un război proxy între SUA/NATO și Rusia. În
aceasta fază, confruntarea se desfășoară într-un ritm frenetic și
este imposibil de prezis cum se va încheia.

Și
totuși, la orizont se prefigurează anumite condiții de limită atât
pentru bătălia militară, cât și pentru cea economică. De aceste
limite va depinde marea infruntare.

Iar
implicațiile lor nu arată prea bine pentru Occident, scrie, in
presa alternativă, Yves Smith de la Naked Capitalism citat pe site-ul BlackListedNews:

– Rusia
nu poate tolera la graniță o țară inarmată și ostilă, vrea o țară neutră

– SUA
nu vor renunța la sancțiunile economice împotriva Rusiei

– Armata
ucraineană duce lipsă de munitii, carburanți, combatanți

– Rusia
rezistă sancțiunilor și a trecut la ofensivă

– Occidentul
nu mai poate oferi suficient sprijin militar

Rusia
va câștiga confruntarea militară, apreciază site-ul american.
Rusia nu poate tolera la graniță o țară inarmată și ostilă;
ar fi mai mult decât, de exemplu, situația în care SUA să accepte ca Rusia să
trimită trupe și arme în Canada.

Rusia
vrea o Ucraina neutră. Iar singurul mod în care Occidentul poate
accepta acest lucru este îngenuncherea Ucrainei.

Rusia
a lansat interventia cu obiectivele clar declarate de demilitarizare
și denazificare ceea ce nu echivalează cu cucerirea sau ocuparea
Ucrainei. Putin a spus ceva în sensul „Nu vom rămâne acolo unde
nu suntem doriți”.

SUA
și multe țări europene au luat poziții atât de extreme cu
privire la interventia rusă, încât e greu de imaginat cum va putea
înapoi dacă sau când Rusia câștigă.

Prizoniere
ale propriei lor propagande despre răul fundamental al lui Putin și
despre tot ce e rusesc și despre Rusia care pierde războiul, SUA și
NATO nu vor avea cum sa iasă din incurcatură când armata
ucraineană se va prăbuși.

Presa
occidentală, din lene și/sau în situatia sa de captivitate,
continuă să proiecteze o abordare în stil american asupra Rusiei,
desi până acum ar fi trebuit să știe mai bine cum sa procedeze.

Rusia
urmărește măcinarea metodică a capacității militare a Ucrainei
și, printr-o mulțime de actiuni, merge foarte bine.

Occidentul
va încerca să arate că face ceva, cum ar fi zăngănirea sabiei,
admiterea Finlandei și Suediei în NATO și promisiunea că va
înarma Europa. Dar ultimul proiect va dura ani de zile și este
puțin probabil să se concretizeze, căci situația in plan economic
se deteriorează în Europa.

SUA
au precizat că nu vor renunța la sancțiunile economice împotriva
Rusiei, chiar și atunci când povestea sa cu „Rusia pierde”
părea mai plauzibilă decât acum.

Iar
dacă Rusia își atinge obiectivele într-o lună sau două (căci
operațiunile de curățare pot avea o coadă lungă) și presa
occidentală nu poate convinge că armata ucraineană este kaput,
rezervele de public relations ar putea fi că sancțiunile
occidentale subminează bazele economiei ruse și peste un timp ea se
va prăbuși.

Dar
a te baza pe argumentul economic pentru a reuși unde cel militar a
eșuat inseamnă că sancțiunile și contrasancțiunile se
prefigurează ca un război de tranșee.

Europa
și SUA sunt mai fragile decât par. Societățile inegale,
dependente de forța de muncă a lucrătorilor simpli, stresați din
punct de vedere economic, sunt vulnerabile la revoltele politice
atunci când sunt lovite de șocurile suplimentare ale
combustibilului și ale prețurilor alimentelor.

Si
Rusia va avea de suferit, dar se află într-o cu totul altă poziție
decât Occidentul.

În
primul rând, este pe cale să devină o autarhie.

În
al doilea rând, a fost pregătită pe frontul bancar pentru
gestionarea sancțiunilor financiare; vom sti în curând dacă a
luat măsuri adecvate pe frontul economiei reale.

În
al treilea rând, rușii consideră avansul continuu al NATO în
Ucraina ca o amenințare existențială și vor accepta sacrificiile
necesare.

În
al patrulea rând, Rusia a reusit să-și revină din colapsul anilor
1990. Pare foarte puțin probabil ca standardele de viață din Rusia
să scadă la fel de mult ca atunci.

Iata
câteva evoluții recente și impactul lor.

Starea
de slăbiciune a forțelor armate ucrainene

Tancurile
ucrainene nu vor merge niciodată unul la unul cu tancurile rusești
căci muniția lor este depășită și nu poate străpunge armura
rusă modernă. Iar NATO nu poate ajuta, deoarece nu face obuze
antitanc de calibru potrivit pentru tancurile ucrainene.

Armata
ucraineană este aproape fără carburant. Un site de afaceri din
Ucraina spune că doar 1/3 din benzinării mai sunt deschise.

Occidentul
nu poate aproviziona Ucraina

Ucraina
a devenit o gaură neagră pentru arme. Surse de la Pentagon au
recunoscut că Ucraina consumă într-o săptămână arme despre
care SUA credeau că vor dura o lună, ceea ce pare să insemne că
armele noastre minune nu funcționează atât de bine pe teren.
Tancurile rusești par de obicei capabile să reziste mai multor
lovituri de Javelin înainte de a necesita reparații. Rusia pare
adesea capabilă să blocheze dronele Switchblade.

Ucraina
folosește în principal armament rusesc și Occidentul nu are obuze
de calibrele potrivite. Rusia a scos din functiune majoritatea
fabricilor de reparații din Ucraina, iar tancurile și camioanele
deteriorate trebuie să meargă în Cehia pentru reparații. Multe
transporturi de arme sunt deturnate și vândute pe piața neagră.

În
schimb, Rusia preia ritmul în Donbass, dar merge în continuare pe
doctrina rusă de a macina capacitatile inamice.

Ucraina
rămâne fără combatanți

Armele
nu sunt de mare folos dacă nu ai suficiente trupe pentru a le
folosi. Ziaristul chilian Gonzalo Lira semnalează plecări masive
ale tinerilor din Ucraina peste graniță pentru a scăpa de înrolare
(bărbații între 18 și 65 de ani trebuie să servească sub arme).

Cine
va suferi mai mult în războiul sancțiunilor?

Occidentul
nu a anticipat că Rusia va rezista șocului financiar inițial și
sancțiunilor. Încă se presupune că Rusia va fi lovită puternic
de efectele economiei reale.

Un
alt calcul in SUA/UE este că Rusia va începe să sufere grav până
în toamnă, cu mult înainte ca frigul iernii și cererea mai mare
de energie să impună un cost politic și uman ridicat. Dar
Occidentul este expus la riscuri chiar înainte de iarnă.

Biden
a trimis în Europa unele dintre rezervele strategice de petrol ale
SUA. Se speră ca SUA să poata produce și livra suficient GNL
pentru a compensa în mare parte pierderea de combustibil rusesc.
Este posibil, dar departe de a fi probabil.

Statele
Unite și Europa sunt intr-o „pauză energetică” din cauza
blocajelor din China declarate pe fondul covidului.

Euro
se clatina. Bloomberg afirmă: „Forța necruțătoare a dolarului
american ca refugiu global începe să creeze probleme și nu doar pe
piețele emergente. Cel mai mult disconfort este în zona euro, unde
creste inflația, în parte pentru că importurile devin mai scumpe.
Moneda comună ancorează proiectul european, iar o scădere abruptă
riscă să devină existențială pentru unitatea continentală”.

Euro
a scăzut constant din martie 2020, de la peste 1,22 per dolar până
la 1,064. Un test de paritate față de dolar la sfârșitul acestui
an nu mai este un risc cu probabilitate scăzută. O criză valutară
de încredere este ultimul lucru de care are nevoie Banca Centrală
Europeană, care se confruntă deja cu o optiune aproape imposibilă
între a contracara inflația importată în creștere sau a risca o
recesiune reînnoită.

Inflația
importată este exacerbată de războiul din Ucraina, deoarece o mare
parte din achizițiile de energie ale Europei au prețuri în dolari.

Ce va urma?