Acum știm ce vrea America în Ucraina: Lui Putin i-a fost pregătită soarta lui Saddam Hussein

Războiul din Ucraina este un poker pe
viață și pe moarte, în care toți jucătorii sunt „all in”.

Motivul implicării Statelor Unite în
Războiul din Ucraina a fost explicat de secretarul american pentru Apărare,
Lloyd Austin, astfel:

„Dorim să vedem Rusia slăbită în
asemenea grad încât să nu mai poată face lucrurile pe care le-a făcut invadând
Ucraina.”

Printre cuvinte, motivul
Washingtonului se putea citi clar: anihilarea capacității de mare putere militară
a Rusiei.

(Nota Bene: Rusia are cel mai mare
arsenal nuclear din lume – 6.257 de focoase -, față de 5.550 – Statele Unite.)

Cât de mult este dispusă administrația
Biden să se implice în Războiul din Ucraina pentru a-și realiza acest scop? Cât de departe este pregătită să meargă?

Cu fiecare zi ce trece, răspunsul
devine tot mai evident: foarte departe!

Pe 4 mai, un articol bombă din New
York Times dezvăluia, citând surse oficiale din comunitatea de informații
americană,  implicarea directă a serviciilor
SUA în lichidarea de către ucraineni a 12 generali ruși.

Până atunci, Washingtonul dăduse doar
explicații vagi cu privire la natura informațiilor pe care le transmite armatei
ucraiene.

Acum, pentru prima oară de la
începutul războiului, Statele Unite recunosc că este vorba despre informații de
primă mână „oferind localizarea și alte detalii privind cartierele generale
mobile ale Rusiei, care își schimbă frecvent amplasamentul”.

Era de-abia începutul bombelor: a doua
zi, pe 5 mai, NBC News a venit cu o altă deflagrație:

„Informații transmise de Statele Unite
au ajutat Ucraina să scufunde crucișătorul rus Moskva, au declarat oficiali SUA
pentru NBC News, confirmând rolul jucat de americani în probabil lovitura cea
mai jenantă suferită de Vladimir Putin de la invadarea Ucrainei.”

Crucișătorul purtător de rachete
teleghidate Moskva, echipat cu rachete S-300 și având la bord un echipaj format
din 510 oameni, era nava amiral a flotei ruse din Marea Neagră.

La jumătatea lui aprilie, când Moskva
a fost scufundată de ucraineni cu un tir cu rachete Neptun, au existat mai
multe voci care s-au îndoit de capacitatea forțelor militare ale Kievului de a
realiza singure o asemenea performanță.

Printre aceste voci, s-a numărat șicolaboratorul ActiveNews, expertul militar Cristian Negrea.

Opinia a fost confirmată și de alți
analiști, care au susținut că un avion de spionaj de tip P-8 al marinei
americane a localizat Moskva și a transmis în timp real informațiile armatei
ucrainene.

Însă, acestea erau doar analize ale
unor experți independenți, care, până la urmă, nu dovedeau nimic.

Dar, când două zile la rând, presa
americană, citând oficiali de la Washington, dezvăluie că Statele Unite au avut
o implicare directă în lichidarea a 12 generali ruși și a navei amiral a flotei
ruse din Marea Neagră, lucrurile iau o turnură periculoasă.

Vladimir Putin a plasat forțele
nucleare ale Rusiei în stare de alertă maximă încă din 27 februarie 2022, la
câteva zile după ce a început invadarea Ucrainei.

În urmă cu doi ani, Putin revizuise
politica nucleară a Rusiei; acum, ea permite utilizarea armelor nucleare ca
răspuns la o agresiune convențională.

La sfârșitul lui aprilie 2022,
ministrul de Externe rus, Serghei Lavrov, a avertizat că riscul unui război
nuclear este „serios”, „real” și „nu trebuie subestimat”.

El a estimat acest risc mai mare decât
cel din 1962, din timpul crizei rachetelor cubaneze.

Cu aceeși ocazie, Lavrov, care este un
vulpoi al diplomației și își măsoară foarte bine cuvintele, a acuzat:

„NATO poartă practic un război
împotriva Rusiei prin interpuși (ucrainenii).”

Acum, regimul Putin are dovada pentru asta,
oferită chiar de adversari.

De aici încolo, intrăm pe tărâmul
speculațiilor:

1.   De
la începutul războiului, administrația Biden a făcut uz de o retorică
belicoasă, dar s-a ferit să meargă cu implicarea (cel puțin oficial) mai
departe de ajutoare militare și financiare pentru Ucraina și de sancțiuni
economice impuse Rusiei.

De ce a trecut acum administrația Biden această linie
roșie, care confirmă declarațiile lui Lavrov?

2.   Lumea
serviciilor de informații – mai ales militare – este una discretă prin
definiție.

Ce a determinat Washingtonul să-și trâmbițeze implicarea directă în
două din cele mai usturătoare (pentru Putin) aspecte ale Războiului din
Ucraina?

3.   Când
un serviciu secret scapă informații sensibile în spațiul public, există doar
două motive: fie dintr-o eroare, fie pentru că intenționează să folosească
scurgerea într-un scop mai important, care merită „gambitul”.

Când
informațiile, una mai nevralgică decât 
alta, se rostogolesc în cascadă, primul motiv pică de la sine.

4.   Au
circulat o sumedenie de zvonuri despre sărbătoarea de la 9 mai, când Putin va
trebui, într-un fel sau altul, să dea raportul poporului rus și comunității
internaționale despre „operațiunea militară specială” din Ucraina. Și să
prezinte „semne” ale unei victorii.

O posibilitate – vehiculată tot mai des,
inclusiv de voci din România – ar fi un atac cu arme nucleare tactice în
Ucraina, care să demonstreze superioritatea incontestabilă a Rusiei.

Toate aceste
zvonuri nu se bazează pe nici o informație reală, ci doar pe speculații cum
sunt cele despre nebunia sau cancerul terminal în care s-ar afla Putin.

5.   Comentatorii
mai puțin „încinși”, consideră, dimpotrivă, că Putin (care nu dorește să ocupe
Ucraina pentru a rămâne pe cap cu o țară falimentară și distrusă de război), a
ocupat exact cât i-a trebuit pentru necesitățile sale strategice.

Acum așteaptă
ca Occidentul să dea semne că își dorește cu adevărat o negociere.

6.   Pe
de altă parte, chiar și comentatorii cu mintea rece, de talia unui Pat
Buchanan, se îndoiesc de capacitatea de răbdare prea îndelungată a lui Putin.

Liderul de la
Kremlin este prea orgolios pentru a asista cum capacitățile sale militare
convenționale se diminuează de la o zi la alta; cum prestigiul său este
târnosit sistematic; cum statutul de mare putere mondială al țării sale se
degradează de la o zi la alta – toate astea, fără a recurge la atu-ul său
numărul unu: armele nucleare.

7.   În
foarte controversatul său discurs de la Varșovia, din 26 martie, Joe Biden a
lăsat limpede să se înțeleagă că scopul Statelor Unite este o schimbare de
regim în Rusia.

„Pentru numele
lui Dumnezeu, omul acesta (putin) nu mai trebuie să rămână la putere”, a exclamat
el.

Consilierii de
la Casa Albă au dezmințit ulterior că Biden a vrut să spună ce a spus.

Așa a apărut
motivul OFICIAL al implicării SUA în Ucraina, oferit de Lloyd Austin și citat la începutul
textului, care se dovedește unul EDULCORAT față de realitate.

8.   Cu
două zile înainte, la summit-ul NATO de la Bruxelles, Biden a oferit o altă replică
șocantă: dacă Putin folosește arme chimice în Ucraina, Statele Unite „vor
răspunde cu aceeași monedă”.

Cum asta însemna că SUA dețin și sunt dispuse să
utilizeze arme chimice (lucru interzis de convențiile internaționale),
consilierii lui Biden au zis din nou că șeful lor nu a zis ce a zis.

Dar ideea
implicării directe în război a SUA a rămas nedezmințită de nimeni.

Între timp, mai
mulți congresmeni americani (atât Democrați cât și Republicani) s-au pronunțat
pentru folosirea de către SUA a armelor de distrugere în masă împotriva Rusiei,
dacă Rusia le folosește în Ucraina.

9.   Când
subsecretarul de stat american, Victoria Nuland, a recunoscut în fața că în
Ucraina există laboratoare biologice finanțate de Statele Unite, ea s-a grăbit
să avertizeze că Rusia ar putea încerca să preia controlul asupra lor și să folosească
armele biologice de acolo într-o operațiune tipică de „steag fals”.

10.  Armele
nucleare, chimice sau bacteriologice poartă numele generic de Arme de
Distrugere în Masă (ADM) și, pe plan internațional, sunt fie interzise, fie au
reglementări absolut speciale.

Armele de
Distrugere în Masă au fost pretextul mincinos sub care a avut loc invadarea
Irakului de către Statele Unite, răsturnarea de la putere și spânzurarea lui
Saddam Hussein.

În Siria, armele
chimice au fost un perpetuu motiv de acuzații reciproce între Rusia și SUA,
inclusiv de operațiuni sub „steag fals”.

CONCLUZIE:dezvăluirea brutală, în cascadă, a implicării Statelor Unite în uciderea celor
12 generali ruși și a scufundării navei amiral ruse Moskva nu poate avea decât
două scopuri:

1.   Punerea
într-o situație umilitoare a lui Vladimir Putin în preajma zilei de 9  mai pentru a-l provoca să facă un gest
necugetat – utilizarea armelor de distrugere în masă în Ucraina – care să
justifice o implicare și mai mare a SUA în război. Aeriană sau chiar terestră.

2.   Pregătirea
terenului mediatic pentru o operațiune sub steag fals a Washingtonului în Ucraina,
prin care Putin să fie acuzat de folosirea armelor de distrugere în masă.

Indiferent de
variantă, lui Putin i s-a pregătit soarta lui Saddam Hussein.