ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Statele Unite au afirmat că scopul lor
în Războiul din Ucraina este de a provoca Rusiei pierderi ireversibile, pe
termen lung, care să îi afecteze statutul de putere mondială.
O analiză a veteranului
conservatorilor americani, Pat Buchanan, fost consilier al președinților Nixon,
Ford și Reagan, pe care am tradus-o pentru cititorii ActiveNews.
*
„Odată ce războiul ne-a fost impus, nu
există alternativă decât de a face uz de toate mijloacele posibile pentru a-i
pune capăt cât mai rapid. Scopul însuși al războiului este victoria și nu o situație
de indecizie prelungită.”
Aceste cuvinte îi aparțin generalului
Douglas MacArthur și au fost rostite în cadrul discursului său din aprilie 1951
în fața Congresului, după ce a fost destituit de președintele Harry Truman din
postul de comandant șef al războiului din Coreea.
Care este acum obiectivul Americii
odată cu infuzia masivă de bani în Războiul din Ucraina și trimiterea de arme
NATO moderne și din ce în ce mai grele?
Secretarul pentru Apărare, Lloyd
Austin, a declarat la revenirea sa, duminică, după întâlnirea de la Kiev cu
președintele Volodimir Zelenski:
Statele Unite doresc „să vadă Rusia
slăbită până la punctul în care să nu mai poată face lucruri precum invadarea
Ucrainei”.
„Rusia”, a spus Austin, „a pierdut
deja o mare parte din capacitățile sale militare și multe din trupe… și dorim
să o vedem incapabilă de a-și reface aceste capacități prea curând.”
Deci, noul obiectiv dezvăluit al
politicii americane în Ucraina nu mai este doar înfrângerea și retragerea
armatei ruse invadatoare, ci și slăbirea capacității de mare putere mondială a Rusiei.
Sancțiunile impuse Rusiei și armele
moderne pe care le expediem în Ucraina nu au doar scopul de a permite acestei
țări să își păstreze independența și integritatea teritorială, ci și de a provoca
Maicii Rusia daune ireversibile.
Rusia lui Putin nu trebuie să își
revină prea curând – sau niciodată – de pe urma loviturilor pe care intenționăm
să i le aplicăm, folosindu-i pentru o lungă perioadă de timp pe ucraineni la
administrarea loviturilor.
Ministrul turc al Afacerilor Externe,
Mevlul Cavușoglu, a înțeles adevăratele obiective ale unor aliați NATO:
„Există țări în interiorul NATO care
doresc ca războiul din Ucraina să continue. Ele văd continuarea războiului ca pe
o modalitate de slăbire a Rusiei. Nu își fac prea multe griji în legătură cu
situația din Ucraina.”
Însă, pentru a spori cu regularitate
și substanțial pagubele economiei ruse, ca și pe ale armatei sale, războiul
trebuie să dureze cât mai mult.
Iar un război lung înseamnă pierderi
din ce în ce mai mari pentru ucraineni, care sunt singurii ce plătesc cu
sângele lor înfrângerea Rusiei.
Este Austin decis să continue acest
război până la ultimul ucrainean?
Câți soldați ruși – în prezent,
estimările pierderilor ruse sunt de 15.000 de oameni din forța sa de invazie – sunt
necesari pentru a-l satisface pe Austin și pe americani?
Pentru a atinge, să zicem, un nivel al
pierderilor de 50.000 de ruși morți, câți ucraineni vor trebui să-și piardă și
ei viețile? Câte orașe ucrainene vor trebui să aibă soarta Mariupolului?
În mod evident, strategia Biden-Austin, de a produce o sângerare a Rusiei pe timp nedeterminat, contrazice cuvintele lui MacArthur:„Scopul războiului este victoria – nu o situație de indecizie prelungită”.
În plus, un război care își propune
sângerarea până la moarte a părții adverse nu încalcă limitele morale ale unui
război drept?
Mai este vorba apoi și de considerații
practice.
Când afirmăm că vom slăbi Rusia până
într-atât încât să nu își mai poată amenința vecinii, avem în vedere arme și
capacități convenționale.
Nimic din ce s-a petrecut până acum în
Războiul din Ucraina, care durează de două luni, nu a afectat arsenalul rus de
6.000 de arme nucleare, cel mai mare din lume.
Și, cu cât distrugem mai mult puterea
convențională rusă, cu atât împingem Moscova să își folosească marele atu:
armele nucleare.
Întrebat marți despre riscul unui
război nuclear pornit de la acest conflict, ministrul rus de Externe, Serghei
Lavrov, a răspuns:
„Riscurile sunt acum considerabile. Nu
vreau să sporesc în mod artificial aceste riscuri. Mulți și-ar dori asta.
Pericolul este serios, real. Și nu trebuie să îl subestimăm.”
Putin a spus și el:
„Dacă cineva are de gând să intervină
în evenimentele actuale din exterior și creează la adresa noastră amenințări
inacceptabile, care sunt de natură strategică, trebuie să știe că reacția
noastră va fi fulgerătoare…
„Avem toate instrumentele despre care
nimeni altcineva nu se poate lăuda că le are… Le vom folosi, dacă va fi
necesar. Și vreau ca toată lumea să știe asta.”
Ogive nucleare la bordul unor rachete
hipersonice sunt ceea ce pare să corespundă cu exactitate descrierii lui Putin.
Ceea ce ridică întrebarea:
„Va accepta Putin o slăbire permanentă
provocată de Statele Unite a capacității sale de mare putere mondială? Sau
Rusia va recurge la armele sale pentru a evita acest lucru, precum și un lung
și anemiant «război etern» pe care unii americani doresc să-l impună acestei
țări?”
Dacă vom provoca sângerarea Rusiei până
la un declin stragegic ireversibil, este Putin genul de lider care să accepte
resemnat această situație?
Putin & Co. merg la cacealma în
privința amenințării nucleare?
Când Georgia a pătruns în Osetia de
Sud, în 2008, trupele lui Putin au reacționat instantaneu, i-au alungat pe georgieni
și au atacat Rusia însăși.
Când Statele Unite au participat la
răsturnarea regimului pro-rus de la Kiev, în 2014, Rusia a reacționat cucerind
Crimeea, baza militară de la Sevastopol, și Lugansk și Donețk.
Când Ucraina a cochetat cu aderarea la
NATO și Biden a refuzat să excludă această posibilitate, Putin a declanșat
invazia în februarie.
Când avertizează în privința unei
reacții militare, Putin are o oarecare credibilitate.
Amenințarea lui Putin de a folosi armele nucleare tactice pentru a împiedica înfrângerea, umilirea și slăbirea
Rusiei, este o cacealma?
About Post Author
