„Noul normal” și tragedia măștilor: Măsurile tehnocraților afectează milioane de copii – cum se creează o generație eșuată

Dacă
privim din perspectiva efectelor asupra copiilor, răul uriaș
săvârșit asupra copiilor Americii este dincolo de cuvinte.
Forțarea copiilor să poarte măști a afectat capacitatea vorbirii,
recunoașterii vorbirii și abilitățile de învățare. CDC
(Centrele pentru Prevenirea și Controlul Bolilor) „repară”
dezastrul scăzând, pe neobservate, standardele privind dezvoltarea
vorbirii la copii.

Cum
este posibil ca sociopații să comită asemenea abuzuri asupra
copiilor? Deoarece copiii nu au nicio putere sau capacitate de a
vorbi despre ceea ce li se întâmplă. Acest lucru întărește
afirmația mea că atunci când libertatea de exprimare este
înăbușită, începe măcelul. De asemenea, este o manifestare a
lașității din partea noastră, deoarece copiii nu au capacitatea
de a riposta și, prin urmare, sunt ținte ușoare, fără apărare.
– Editorul Technocracy News.

Articol
scris de Maija C. Hahn, specialist în autism și patolog certificat
specializat în tulburări de vorbire și limbaj:

Luna
trecută, Centrele pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC) au
emis noi standarde privind dezvoltarea lingvistică a copiilor americani. Ghidul actualizat precizează că se așteaptă
acum ca un copil de 2 ani și jumătate să rostească doar 50 de
cuvinte.

În
calitate de specialist în autism și logoped certificat de Asociația americană pentru Vorbire,
Limbaj și Auz, sunt îngrozită de faptul că CDC poate reduce, pe
șest, standardele, valabile de mult timp, privind dezvoltarea
limbajului la copii, prin normalizarea unor întârzieri
semnificative de limbaj, care devin „noul normal”.

Am
lucrat în spitale, școli și clinici și am fost director principal
în dezvoltarea de programe și centre de autism în mai multe state.

Sunt
considerată expert în dezvoltarea vorbirii, limbajului,
comunicării, funcției motorii orale și deglutiției la copii și
expert în stabilirea de abordări și protocoale de tratament
adecvate pentru cazul când aceste funcții se dezvoltă anormal.

De
25 de ani sunt un susținător al identificării și tratamentului
timpuriu al acestor disfuncții, având în vedere ca cercetările
arată că, cu cât sunt identificate mai devreme la un copil, cu
atât rezultatele tratamentului vor fi mai bune.

Acum
CDC vrea să normalizeze întârzierile în vorbire și în
dezvoltarea abilităților lingvistice la copiii americani,
privându-i de identificarea timpurie și tratamentul acestor
disfuncții.

Acest
lucru va avea un impact negativ inevitabil asupra viitoarelor reușite
ale copiilor noștri la școală, în relațiile pe care le vor avea,
asupra comunicării și a stimei lor de sine, lăsându-i să se
confrunte, eventual, cu ani mai mulți de terapie pentru dezvoltarea
vorbirii și limbajului și de sprijin educațional.

Ce
este normal?

În
mod normal, copiii de peste 2 ani se așteaptă să aibă un
vocabular verbal însemnat. Ei trebuie să aibă un cuvânt pentru
aproape tot ceea ce se află în mediul lor înconjurător.

Copiii
de doi ani și jumătate trebuie să folosească diferite expresii
compuse din peste două sau trei cuvinte și chiar să le îmbine în
propoziții complete.

Dacă
CDC constată o scădere semnificativă în dezvoltarea limbajului la
copii, oficialii agenției trebuie să se întrebe care este cauza –
în loc să schimbe pur și simplu standardele.

Totuși,
această practică nu este nouă în cazul CDC. CDC modifică de ani
de zile standardele IQ și privind rezultatele la teste ale elevilor.
Copiii americani devin din ce în ce mai slabi din punct de vedere al
performanțelor, confruntându-se cu mai multe dificultăți de
învățare și cu mai multe probleme de sănătate (54% dintre
copiii americani suferă de o boală cronică… dar voi aborda acest
subiect într-un alt articol).

CDC
trebuie să se oprească din această practică absurdă de a
transforma anormalul în normal și să înceapă să facă cercetări
pentru a înțelege ce anume afectează în mod negativ dezvoltarea
copiilor noștri.

Să
începem prin a ne întreba: Care e cauza modificării subite în
dezvoltarea vorbirii și a limbii în 2021-2022?

Nu
putem decât să luăm în considerare faptul că introducerea la
nivel național a obligativității purtării măștilor în ultimii
doi ani are o legătură semnificativă cu situația noastră de
acum.

Am
atras atenția răspicat în ultimii doi ani că purtarea măștilor
este o măsură inadecvată și dăunătoare.

Asociația
Americană pentru Vorbire și Auz a trimis scrisori către CDC,
exprimându-și îngrijorarea cu privire la potențialul impact
negativ al purtării măștilor asupra vorbirii și limbajului, dar,
din păcate, CDC nu a renunțat la măsurile impuse.

Se
pare că CDC a considerat că astfel de vătămări nu sunt mai grave
decât dezinformarea potrivit căreia măștile opresc răspândirea
SARS-COV-2 (Zeci de ani de cercetări științifice demonstrează că măștile nu opresc răspândirea particulelor
virale aerosolizate).

Văzul
și auzul: Copiii învață prin ceea ce văd și aud. Purtarea
măștii împiedică ambele modalități de învățare. Copiii au
nevoie să vadă gura părinților, profesorilor și colegilor lor.

În
plus, masca purtată de colegi și profesori împiedică învățarea
pe cale auditivă. Dezvoltarea vorbirii și a limbajului este
afectată în mod semnificativ atunci când un copil nu poate vedea
și auzi, toate sunetele vorbirii fiind înăbușite de masca
purtată. Canalul prin care se dezvoltară vorbirea și limbajul este
vital în dezvoltarea abilităților de comunicare corecte și poate
afecta procesul educației unui copil pentru ani de zile.

Respirația
pe gură: Copiii sub 5 ani trec de la un model de înghițire în
alăptare la o deglutiție adultă. Această tranziție în privința
înghițirii este importantă și pregătește copilul să aibă o
vorbire și o înghițire funcționale și corecte și chiar
influențează structurile orale și creșterea maxilarului și a
gurii.

O
mască poate împiedica această tranziție în mai multe moduri.
Măștile reduc aportul de oxigen și deseori îl determină pe
purtător să respire pe gură în loc de nas pentru a inspira cât
mai mult oxigen posibil. Respirația pe gură este foarte
problematică în dezvoltarea orală la copii și, adesea, patologii
în probleme de limbaj și vorbire au nevoie de ani de zile de lucru
cu pacienții pentru a încerca să remedieze această problemă.

Respirația
pe gură duce la o poziție joasă de repaus a limbii, ceea ce
determină multe tulburări de vorbire, de articulare și deglutiție.
Respirația pe gură poate provoca chiar malformații ale maxilarului
și disfuncții orale și de deglutiție pe termen lung care pot fi
rectificate numai prin reconstrucție chirurgicală.

Mai
mult, copiii cu nevoi speciale, cum sunt cei cu tulburări și
disfuncții de vorbire și de deglutiție, sunt sever afectați de
obligativitatea purtării măștilor, iar acest lucru îi poate
condamna la o viață întreagă de terapie și la terapii mai
agresive și invazive în viitor.

Purtarea
conformă: Copiii mici și copiii aflați în dezvoltare nu
manifestă, de obicei, vigilența sau disciplina necesare pentru a-și
pune și a-și scoate masca în siguranță și nici nu au grijă să
nu-și contamineze masca prin atingerea suprafețelor și apoi a
măștii.

Dacă
motivul pentru purtarea măștilor este prevenirea contaminării
încrucișate cu COVID-19, cred că simplul fapt de a pune o mască
unui copil va spori probabilitatea transmiterii virale. Pur și
simplu, o mască va constitui un stimul care-l va determina pe un
copil să-și atingă fața mai des.

Igiena:
Copiii mici dezvoltă încă o postură adecvată de repaus a limbii
și înghițirea corectă și, prin urmare, salivează des. De
asemenea, nu își sufla nasul suficient de des, iar mucozitatea le
curge din nări și căile nazale. Aceste fluide contaminează rapid
o mască.

Păstrarea
de către un copil a unei măști umede, calde și contaminate este
neigienică și expune copilul la un risc mai mare de infecții
bacteriene și fungice, unele dintre acestea putând contamina alți
copii, cum este boala impetigo,
care poate prezenta riscuri semnificative pentru sănătate.

Educație
specială și dizabilități: Efectele dăunătoare asupra
populației cu nevoi speciale sunt și mai pregnante, condamnându-i
pe acești copii la o recuperare și tratamente mai îndelungate și,
posibil, la pierderea pe viață a posibilității de a beneficia de
rezultate mai bune.

Pe
lângă daunele menționate mai sus, forțarea unui copil cu
tulburări de procesare senzorială sau cu deficite neurologice să
poarte mască a creat probleme de comportament și emoționale la
mulți copii, iar acest lucru a sporit povara asupra familiilor și a
făcut mai dificil programul educațional.

Chiar
până în prezent, copiii și familiile cu nevoi speciale care nu
pot tolera purtarea măștii au fost privați de acces la îngrijiri
medicale și la terapii, precum și de călătoriile cu avionul,
trenul, autobuzul, metroul sau taxiul.

Obligația
purtării măștilor, impusă de CDC, a afectat grav o întreagă
generație de copii americani și abia acum începem să vedem
consecințele pe termen lung. Copiii care s-au născut în era
COVID-19 nu știu cum este o lume fără măști – și ne putem
aștepta să constatăm deficite și mai mari de vorbire și limbaj
la acești copii în lunile și anii următori.

Copiii
noștri trebuie să-și vadă și să-și audă partenerii de
comunicare în cadrul unor intervale vitale de dezvoltare. Au nevoie
să respire liber și să trăiască fără teama de microbi sau că
și-ar putea ucide bunicii.

Obligația
purtării măștilor, impusă populației noastre, este ineficientă
și neetică. Rușine CDC pentru implementarea unor astfel de măsuri
fără bază științifică și pentru modificarea pe șest a
standardelor de limbaj în dezvoltarea copiilor pentru a camufla
daunele pe care le-au cauzat!

Ce
urmează să mai fie redefinit de CDC drept „normal”?

Dacă
copilul dumneavoastră nu folosește cel puțin 50 de cuvinte până
la 24 de luni sau nu poate fi înțeles până la vârsta de 3 ani,
vă recomand să consultați un patolog specializat în tulburări de
vorbire.

Și
vă rog… dați jos măștile de pe fețele copiilor și de pe
partenerii lor de comunicare.

Maija
C. Hahn, specialist în autism și patolog certificat specializat în
tulburări de vorbire și limbaj, a spus că este „îngrozită”
de faptul că Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor au
scăzut, pe ascuns, standardele, valabile de mult timp, privind
dezvoltarea limbajului la copii, prin „normalizarea”
întârzierilor semnificative de limbaj.

Sursa: Children’s Health Defense

Traducere
de Irina Bazon