Av. Elena Radu: Un tratat internațional privind prevenirea pandemiilor prin care să se cedeze OMS o parte din suveranitatea națională și independența României nu se poate fără REFERENDUM

Un
tratat internațional privind prevenirea pandemiilor prin care să se
cedeze OMS -ului dreptul de decizie cu privire regulile care se
aplică în pandemii poate avea aplicabilitate pe teritoriul României
numai după efectuarea unui REFERENDUM prin care cetățenii români
să fie de acord cu cedarea unei părți din suveranitatea și
independența României.

Semnarea
unui tratat prin care se cedează o parte din suveranitatea națională
și independența României, fără exprimarea voinței poporului
român în acest sens printr-un referendum, înseamnă săvârșirea
infracțiunii de trădare prevăzută și pedepsită de art. 394 Cod
Penal (dacă tratatul este semnat de alt cetățean român decât
Președintele României sau alt membru al CSAT) sau de înaltă
trădare prevăzută și pedepsită de art. 394 Cod Penal (dacă
tratatul este semnat de Președintele României sau de un alt membru
al CSAT)

UNIUNEA
EUROPEANĂ NU POATE SĂ RATIFICE UN ASEMENEA TRATAT CARE SĂ FIE
APLICABIL PE TERITORIUL ROMÂNIEI

Uniunea
Europeană NU are competențe în domeniul sănătății publice LA
NIVELUL INTERN al statelor membre. UE nu are nici competențe
exclusive și nici competențe partajate în domeniul sănătății
publice.

Uniunea
Europeană poate numai să ajute statele membre în domeniile în
care acestea legiferează.

În
acest sens este art. 168 din Tratatul de Funcționare al Uniunii
Europene.

Prezentarea
succintă a competențelor Uniunii Europene în diverse domenii o
găsiți aici:https://ec.europa.eu/info/about-european-commission/what-european-commission-does/law/areas-eu-action_ro

În
domeniul sănătății publice, se menționează în mod expres că
Uniunea Europeană NU POATE SĂ ADOPTE REGLEMENTĂRI și NICI SĂ
INTERVINĂ ASUPRA CAPACITĂȚII ȚĂRILOR MEMBRE de a face acest
lucru. UE poate doar să sprijine, să coordoneze sau să completeze
acțiunile statelor membre, ceea
ce tratatele numesc „competențe de sprijinire” (nu exclusive, nu partajate).

Am
văzut în timpul pandemiei C-19, că UE NU A EMIS REGLEMENTĂRI CARE
SĂ FI FOST OBLIGATORII PE TERITORIUL TĂRILOR MEMBRE. Ea a adoptat
numai reglementări care erau aplicabile la nivel TRANSFRONTALIER,
deoarece nu avea alte competențe care să îi permită să intervină
la nivelul politicii privind sănătatea publică pe teritoriul
statelor membre.

Chiar
dacă Comisia Europeană a autorizat condiționat vac la nivel
european, conform procedurii centralizate, ea NU PUTEA SĂ ADOPTE O
REGLEMENTARE PRIN CARE SĂ IMPUNĂ OBLIGATIVITATEA ADMINISTRĂRII
unui astfel de vac, deoarece nu avea competențe în acest sens.

Numai
o lege națională ar fi putut să impună o astfel de
obligativitate. Lege care nu s-a adoptat în România.

ROMÂNIA
NU POATE SĂ RATIFICE UN ASEMENEA TRATAT, IN LIPSA UNUI REFERENDUM
PRIN CARE CETEȚENII ROMÂNIEI SĂ FIE DE ACORD CU CEDAREA UNEI PĂRȚI
DIN SUVERANITATEA și INDEPENDENȚA ROMÂNIEI.

Constituția
României este legea fundamentală a statului român.

Au
fost stabilite competențe limitate fiecăreia dintre cele trei
puteri în stat: legislativă (Parlamentul), executivă (Guvernul),
judecătorească (instanțele judecătorești), precum și
președintelui.

Pentru
a analiza competențele și limitele pe care le are Parlamentul,
Președintele și Guvernul pentru semnarea și ratificarea unui
tratat, trebuie să analizăm coroborat mai multe articole din
Constituția României.

Potrivit
art. 1 alin. (1) din Constituția României, România este statnațional,SUVERAN
ȘI INDEPENDENT, unitar
și indivizibil.

SUVERANITÁTE
= Atribut inerent, inalienabil și indivizibil al statului, care
constă în supremația puterii de stat în interiorul hotarelor sale
și în independența ei în relațiile cu alte state.

SUVERANITATE
NAȚIONALĂ = independența unui stat față de alte state în ce
privește afacerile interne și relațiile externe.

SUVERANITATEA
POPORULUI = putere, autoritate supremă care emană de la popor.

Art
2 din Constituția României – SUVERANITATEA – prevede că:

(1)
Suveranitatea națională APARȚINE POPORULUI ROMÂN, care o exercită
PRIN ORGANELE SALE REPREZENTATIVE, CONSTITUITE PRIN ALEGERI libere,
periodice și corecte, precum ȘI PRIN REFERENDUM.”

(2)
NICI UN GRUP ȘI NICI O PERSOANĂ NU POT EXERCITA SUVERANITATEA ÎN
NUME PROPRIU.”

Se
poate constata că SUVERANITATEA NAȚIONALĂ APARȚINE EXCLUSIV
POPORULUI ROMÂN.

Poporul
român își poate exercita suveranitatea fie prin organele sale
reprezentative constituite prin alegeri (parlamentari etc), fie prin
referendum.

Niciun
grup și nicio persoană nu poate exercita suveranitatea statului
român în nume propriu, deoarece aceasta suveranitate este a
poporului român.

Art.
1 din Constituția României:

(3)
România este STAT DE DREPT, DEMOCRATIC ȘI SOCIAL, în care
demnitatea omului, DREPTURILE și libertățile cetățenilor, libera
dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul
politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor
democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din
decembrie 1989, și sunt garantate.”

(4)
Statul se organizează potrivit PRINCIPIULUI SEPARAȚIEI ȘI
ECHILIBRULUI PUTERILOR – legislativă, executivă și judecătorească
– în cadrul DEMOCRAȚIEI CONSTITUȚIONALE.

(5)
În România, RESPECTAREA CONSTITUȚIEI, A SUPREMAȚIEI SALE ȘI A
LEGILOR este OBLIGATORIE.”

Se
poate constata că statul român este organizat pe principiul
democrației constituționale, al separației puterilor în stat
(parlamentul, guvernul și instanțele judecătorești) care sunt
obligate să respecte în primul rând Constituția (ea fiind
deasupra tuturor legilor), precum și legile.

Aceeași
obligație de respectare a Constituției, în primul rând, și a
legilor române revine și Președintelui, precum și oricărui
cetățean sau instituție/autoritate publică din România.

Aceasta
deoarece potrivit art. 16 alin. (1) din Constituție, în România
nimeni nu este mai presus de lege.

În
România, principiile statului de drept, precum și caracteristicile
satului român trebuie respectate de toată lumea.

În
Constituție s-a prevăzut în mod expres că inclusiv partidele
politice sau organizațiile (indiferent că este vorba de ONG-uri,
sindicate etc) care prin scopurile sau activitatea lor militează
împotriva caracteristicilor Statului Român sau neconstituționale.
Este vorba de dispozițiile art. 40 alin. (2) din Constituție – dreptul la asociere care prevede:

PARTIDELE
SAU ORGANIZAȚIILE CARE, PRIN SCOPURILE ORI PRIN ACTIVITATEA LOR,
MILITEAZĂ ÎMPOTRIVA pluralismului politic, a principiilor statului
de drept ori a SUVERANITĂȚII, a integrității sau a INDEPENDENȚEI
ROMÂNIEI SUNT NECONSTITUȚIONALE.””

Deci,
niciun partid sau organizație nu poate să militeze împotriva
suveranității sau independenței României. Dacă o face, este în
afara legii și trebuie desființat.

Președintele
și Guvernul au obligația să respecte atât Constituția, cât și
independența și suveranitatea României, existând prevederi
exprese în Constituție în acest sens, aceștia neputând să își
exercite mandatul înainte de a jura să respecte Constituția,
independența și suveranitatea României. Observăm că s-au
accentuat aceste obligații de a respecta independența și
suveranitatea României, deoarece cu toate că erau prevăzute în
mod expres în Constituție aceste caracteristici ale statului român,
ele au fost accentuate, fiind indicate în mod expres în jurământul
care se depune de către Președinte și de membrii Guvernului.

Art.
82 din Constituție – Validarea mandatului și depunerea
jurământului Președintelui României:

(2)
Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în fața Camerei
Deputaților și a Senatului, în ședință comună, următorul
jurământ: „JUR să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea
pentru propășirea spirituală și materială a poporului român, SĂ
RESPECT CONSTITUȚIA și legile țării, să apăr democrația,
drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor,
SUVERANITATEA, INDEPENDENTA, unitatea și integritatea teritorială a
României. Așa să-mi ajute Dumnezeu!”.

Art.104
din Constituție – Jurământul de credință al Guvernului

(1)
„Primul-ministru, miniștrii și ceilalți membri ai Guvernului vor
depune individual, în fața Președintelui României, JURĂMÂNTUL
DE LA ARTICOLUL 82.”

(2)
„Guvernul în întregul său și fiecare membru în parte își
exercită mandatul, începând de la data depunerii jurământului.”

În
privința Parlamentului, acesta exercită suveranitatea poporului
român, potrivit art. 2 alin. (1) din Constituție, fiind ales de
către popor și fiind ORGANUL REPREZENTATIV SUPREM AL POPORULUI
ROMÂN și UNICA AUTORITATE LEGIUITOARE a țării. (potrivit art. 61
alin. (1) din Constituție).

Dar,
asta NU ÎNSEAMNĂ că Parlamentul în activitatea POATE SĂ CEDEZE
SUVERANITATEA POPORULUI ROMÂN UNEI ALTE ENTITĂȚI (fie el stat
străin sau organism internațional) sau să permită vreo influență
în activitatea sa din partea vreunui stat sau organism
internațional. El trebuie SĂ ÎȘI DESFĂȘOARE ACTIVITATEA ȘI SĂ
EXERCITE SUVERANITATEA ÎN NUMELE POPORULUI ROMÂN INDEPENDENT DE
VREO INFLUENȚĂ A VREUNUI STAT STRĂIN SAU ORGANISM INTERNAȚIONAL.

PROCEDÂND
ALTFEL, ÎNCALCĂ CHIAR MANDATUL PE CARE L-A PRIMIT DE LA POPORUL
ROMÂN.

În
cazul în care POPORUL ROMÂN DOREȘTE SĂ CEDEZE PARTE DIN
SUVERANITATEA STATULUI ROMÂN unui alt organism decât parlamentului,
aceasta se poate face NUMAI PRIN REFERENDUM PENTRU REVIZUIREA
CONSTITUȚIEI.

Acest
aspect reiese din analiza coroborată a art. 2 alin. 2 din
Constituție (care prevede că suveranitatea națională aparține
poporului român care și-o poate exercita prin referendum) și art.
152 alin. (1) din Constituție (care nu interzice revizuirea
Constituției cu privire la caracterul suveran al statului român).

ARTICOLUL
152 din Constituție – LIMITELE REVIZUIRII Constituției

(1)
Dispozițiile prezentei Constituții privind caracterul național,
INDEPENDENT, unitar și indivizibil al statului român, forma
republicană de guvernământ, integritatea teritoriului,
independența justiției, pluralismul politic și limba oficială nu
pot forma obiectul revizuirii.”

(2)
De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca
rezultat suprimarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale
cetățenilor sau a garanțiilor acestora.

(3)
Constituția nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a
stării de urgență și nici în timp de război.”

CEDAREA
DECIZIEI cu privire la o anumită chestiune sau politică internă a
României unui alt stat sau organism străin înseamnă CEDAREA DE
SUVERANITATE NAȚIONALĂ CARE ESTE NUMAI A POPORULUI ROMÂN. Acest
lucru s-ar putea face numai printr-o convenție sau tratat semnat de
România și ratificat de către parlament.

Însă,
PENTRU A RATIFICA o asemenea Convenție sau Tratat, trebuie ca
ÎNAINTE DE ASTA POPORUL ROMÂN SĂ FIE DE ACORD CU CEDAREA
SUVERANITĂȚII, ÎN URMA UNUI REFERENDUM prin care să se
revizuiască Constituția în acest sens. Altfel, tratatul sau
convenția respectivă NU POT FI RATIFICATE DE CĂTRE PARLAMENTUL
ROMÂNIEI DEOARECE NU ARE UN ASEMENEA MANDAT DE LA POPOR.

PARLAMENTUL
ROMÂNIEI exercită suveranitatea poporului român primind un mandat
în acest sens în urma alegerilor, dar NU ARE DREPTUL SĂ CEDEZE
CUIVA ACEASTĂ SUVERANITATE.

INSĂ,
CEDAREA SUVERANITĂȚII ARE LEGĂTURĂ ȘI CU INDEPENDENȚA ROMÂNIEI,
CELE DOUĂ CARACTERISTICI FIIND STRÂNS LEGATE. ORI, ART. 152 ALIN 1
DIN CONSTITUȚIE INTERZICE REVIZUIREA CONSTITUȚIEI SUB ASPECTUL
INDEPENDENȚEI STATULUI ROMÂN.

În
privința tratatelor internaționale, în Constituție avem prevederi
exprese.

Astfel,
fac parte din dreptul intern numai tratatele care sunt RATIFICATE de
Parlament, POTRIVIT LEGII (art. 11 alin. 2 din Constituție).

În
cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte
CUPRINDE DISPOZITII CONTRARE Constituției, RATIFICAREA LUI POATE
AVEA LOC NUMAI DUPĂ REVIZUIREA Constituției. (art. 11 alin. 3 din
Constituție).

În
cazul în care s-ar semna un tratat în acest sens care prevede
cedarea suveranității naționale unei alte entități, poate fi
sesizată Curtea Constituțională a României să se pronunțe
asupra constituționalității tratatului, la sesizarea unuia dintre
președinții celor două Camere, a unui număr de cel puțin 50 de
deputați sau de cel puțin 25 de senatori.

Referendumul
pentru cedarea unei părți din suveranitate, poate fi inițiat de
către Președintele României, după consultarea Parlamentului,
conform art. 90 din Constituție:

Președintele
României, DUPĂ CONSULTAREA Parlamentului, POATE CERE POPORULUI
SĂ-ȘI EXPRIME, PRIN REFERENDUM, VOINȚA CU PRIVIRE LA PROBLEME DE
INTERES NAȚIONAL”. ”

Totodată,
potrivit art. 80 din Constituția României – rolul Președintelui

(1)
Președintele României reprezintă statul român și este garantul
independenței naționale, al unității și al integrității
teritoriale a țării.”

(2)
Președintele României VEGHEAZĂ LA RESPECTAREA CONSTITUȚIEI și la
buna funcționare a autorităților publice. În acest scop,
Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului,
precum și între stat și societate.”

În
privința tratatelor, potrivit art. 91 din Constituție, Președintele
României are următoarele atribuții ÎN DOMENIUL POLITICII EXTERNE:

(1)
Președintele ÎNCHEIE tratate INTERNAȚIONALE în numele României,
NEGOCIATE de Guvern, și LE SUPUNE SPRE RATIFICARE Parlamentului,
într-un termen rezonabil. ”

CELELALTE
tratate și acorduri internaționale se încheie, SE APROBĂ SAU SE
RATIFICĂ POTRIVIT PROCEDURII STABILITE PRIN LEGE.”

Deci,
președintele României are atribuții să semneze și să încheie
tratate NUMAI ÎN DOMENIUL POLITICII EXTERNE (dacă aceste tratate ar
însemna cedarea puterii de decizie a României unui alt stat sau
organism trebuie ÎNTÂI SĂ FACĂ REFERENDUM).

În
privința celorlalte tratate, aprobarea și ratificarea se face
conform procedurii stabilite prin lege.

Legea
nr. 530/2003 privind tratatele reglementează încheierea tratatelor

https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/49010

Potrivit
art. 1 lit a) din Legea nr. 530/2003 prin ”TRATAT se înțelege
actul juridic, indiferent de denumire sau de formă, care consemnează
în scris un acord la nivel de stat, la nivel guvernamental sau la
nivel departamental, având SCOPUL DE A CREA, DE A MODIFICA ORI DE A
STINGE DREPTURI ȘI OBLIGAȚII JURIDICE SAU DE ALTĂ NATURĂ,
guvernat de dreptul internațional public și consemnat într-un
instrument unic ori în două sau în mai multe instrumente conexe.”

Potrivit
art. 2 din Legea nr. 530/2003:

(1)
ROMÂNIA, GUVERNUL ROMÂNIEI, PRECUM ȘI MINISTERELE ȘI ALTE
AUTORITĂȚI ALE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE CENTRALE, pentru care
această atribuție este expres prevăzută de legislația în
vigoare, POT ÎNCHEIA TRATATE LA NIVEL DE STAT, TRATATE LA NIVEL
GUVERNAMENTAL, respectiv TRATATE LA NIVEL DEPARTAMENTAL.”

(2)
Tratatele prevăzute la alin. (1) SE ÎNCHEIE CU RESPECTAREA
principiilor fundamentale și a celorlalte norme imperative ale
dreptului internațional, a dreptului comunitar, a normelor cutumiare
internaționale, a CONSTITUȚIEI ROMÂNIEI, în conformitate cu
prevederile prezentei legi.”

Se
poate observa astfel că:

un
tratat poate avea ca scop numai crearea, modificarea ori stingerea de
drepturi sau obligații juridice sau de altă natură, NU SĂ CEDEZE
PUTEREA DE DECIZIE SAU SĂ NE SUPUNEM DECIZIEI ALTORA;

ORICE
TRATAT TREBUIE SĂ RESPECTE CONSTITUȚIA ȘI NU POATE SĂ PREVADĂ
CEDAREA SUVERANITĂȚII NAȚIONALE care aparține numai poporului
român și este exercitată prin organele sale reprezentative,
constituite prin alegeri libere, ȘI NICI A INDEPENDENȚEI.

A
se vedea în acest sens și Comunicatul CCR din data de 23 decembrie
2021, la finalul căruia s- menționat ””
(https://www.ccr.ro/comunicat-de-presa-23-decembrie-2021/)În
plan practic, efectele acestei Hotărâri se pot produce numai după
revizuirea Constituției în vigoare, care, însă, nu se poate face
de drept, ci exclusiv la inițiativa anumitor subiecte de drept, cu
respectarea procedurii și în condițiile prevăzute chiar în
Constituția României.

Semnarea
și ratificarea unor tratate prin care se cedează suveranitatea
națională (puterea de decizie unei alte organizații sau puteri
străine) și independența României, în lipsa unui referendum prin
care poporul român să fie de acord, înseamnă săvârșirea
infracțiunii de:

Trădare
prevăzută de art. 394 Cod penal:

Fapta
cetățeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o
organizație străină ori cu agenți ai acestora, în scopul de a
suprima sau știrbi unitatea și indivizibilitatea, suveranitatea sau
independența statului, prin:”

a)
provocare de război contra țării sau de înlesnire a ocupației
militare străine;

b)
subminare economică, politică sau a capacității de apărare a
statului;

c)
aservire față de o putere sau organizație străină;

d)
ajutarea unei puteri sau organizații străine pentru desfășurarea
unei activități ostile împotriva securității naționale, se
pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.”

–
înaltă trădare prevăzută de art. 398 Cod penal:

,
săvârșite de către Președintele României sau de către un alt
membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, constituie
infracțiunea de înaltă trădare și se pedepsesc cu detențiune pe
viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.””Faptele
prevăzute în  art.
394-397

Un
rol important pentru GARANTAREA suveranității și independenței
României îl au și forțele armate, potrivit art. 118 alin. (1)
din Constituție: ”Armata este SUBORDONATĂ EXCLUSIV VOINȚEI
POPORULUI PENTRU GARANTAREA SUVERANITĂȚII, A INDEPENDENȚEI și a
unității statului, a integrității teritoriale a țării și a
DEMOCRAȚIEI CONSTITUȚIONALE.”

Revenind
la posibilitatea semnării, ratificării și aplicării pe teritoriul
României a unui tratat privind pandemiile conform căruia OMS să
fie cel care decide ce reguli se aplică pe teritoriul statului român
în caz de pandemie:

În
primul rând, chiar în constituția OMS se prevede la art. 19 și 20

Articolul
3”

Calitatea
de MEMBRU al Organizației este deschisă tuturor STATELOR.”

Articolul
19”

Adunarea
Sănătății are competența de a adopta convenții sau acorduri cu
privire la orice chestiune care ține de competența Organizației.
Este necesar un vot de două treimi din Adunarea Sănătății pentru
adoptarea unor astfel de convenții sau acorduri, care INTRĂ ÎN
VIGOARE PENTRU FIECARE MEMBRU ÎN MOMENTUL ÎN CARE SUNT ACCEPTATE DE
CĂTRE ACESTA ÎN CONFORMITATE CU DISPOZIȚIILE SALE CONSTITUȚIONALE.

Articolul
20

FIECARE
MEMBRU se angajează ca, în termen de OPTSPREZECE LUNI DE LA DATA DE
ADOPTAREA de către Adunarea Sănătății A UNEI CONVENȚII SAU A
UNUI ACORD, va lua MĂSURI CU PRIVIRE LA ACCEPTAREA CONVENȚIEI SAU
ACORDULUI RESPECTIV. Fiecare Membru notifică Directorul General cu
privire la măsurile luate, iar dacă nu acceptă convenția sau
acordul în termenul stabilit, va furniza o declarație privind
motivele neacceptării. În caz de acceptare, fiecare Membru este de
acord să prezinte un raport anual Directorului General în
conformitate cu capitolul XIV.”

(https://www.who.int/governance/eb/who_constitution_en.pdf)

Se
poate observa astfel că nicio convenție sau acord al OMS nu intră
în vigoare pentru România, dacă nu este acceptat de către România
în conformitate cu dispozițiile Constituționale ale României.

România
nu poate accepta un asemenea acord sau convenție a OMS prin care să
se cedeze OMS-ului dreptul de decizie în caz de pandemii, dacă nu
se organizează un referendum, iar poporul român să fie de acord.

Semnarea
unui tratat prin care se cedează parte din suveranitatea și
independența României, în lipsa acordului de voință al poporului
român exprimată cu ocazia unui referendum în acest sens,
echivalează cu săvârșirea:

Infracțiunii
de trădare prevăzută de art. 394 lit. c) Cod penal, dacă este
săvârșită de un cetățean care nu este Președintele României
sau alt membru al CSAT:

Fapta
cetățeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o
organizație străină ori cu agenți ai acestora, în scopul de a
suprima sau știrbi unitatea și indivizibilitatea, suveranitatea sau
independența statului, prin:”

c)
aservire față de o putere sau organizație străină;

se
pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.”

Infracțiunii
de înaltă trădare prevăzută de art. 394 lit. c) rap la art. 398
Cod penal dacă este săvârșită de Președintele României sau alt
membru al CSAT și se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu
închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor
drepturi.

Trăim
vremuri în care atacurile la democrație, statul de drept,
drepturile și libertățile cetățenilor, precum și la
independența și suveranitatea României sunt din ce în ce mai
numeroase.

Este
necesară o implicare activă din partea cetățenilor și urmărirea
activității pe care o desfășoară reprezentanții statului român,
precum și reprezentanții aleși ai poporului român pentru ca
aceștia să își desfășoare activitatea în conformitate cu
Constituția și să nu își depășească limita mandatului pe care
și-l exercită potrivit Constituției.

În
cazul în care există derapaje, ele trebuie stopate, conform
pârghiilor constituționale pe care le avem la îndemână.