Răzvan Ionescu: DESPRE CONSERVE ȘI ORBUL GĂINILOR

Amicus Plato sed
magis amica veritas

Mă
uit la fotografia de mai sus încă odată. De doua ori, de mai multe
ori… Mă frec la ochi și nimic. Nici un rezultat. Aveți dreptate!
E cât se poate de limpede: EU AM ORBUL GĂINILOR, NICIDECUM VOI!

Am
orbul găinilor fiindcă nu reușesc nici pace (scuzați pentru
cuvântul „pace”) să-l văd pe Iosif Sava în locul liderului
separatist din Donețk Oleg Tsarev și un neglijéu roz în locul
steagului republicii separatiste ce o învăluie pe „juna Ciocârlie
ostracizată” care numai ce donase un milion de ruble pentru Opera
din oraș. Sau poate că v-ați gândit să luați modelul, voi
lătrăii de prin subsoluri și canale, ca să deschideți o
subscripție similară pentru Opera din Tiraspol (dacă o exista așa
ceva), înveșmântați în culorile Transnistriei?

Cineva
îmi atrage atenția că deunăzi, într-un interviu din „Newsweek”
juna ostracizată și-a mărturisit prompt nu doar adeziunea, ci
chiar disponibilitatea sinceră față de masculul alfa de la
Kremlin. ”Din păcate nu l-am întâlnit decât de două ori, scurt
și în cadru oficial” – zice. Destul cât să apuce totuși să-i
admire „energia puternică masculină”. Cu ochi languroși și
triști juna a mai gângurit că „aș fi adorat să fi fost iubita
lui”. I-auzi!!! Și Putin nimic?!! Vai!, NIET! Semn că pe vremea
aceea Vladimir Valdimirovici încă mai avea criterii. Totuși sunt
silit să recunosc că mărturisirea concupiscentă a „Ciocârliei”
e menită oarecum să o salveze. Măcar nițel. Știm cu toții că
dragostea e oarbă, prin urmare biata de ea (numai biată să nu
fie!) e îndreptățită să fie lovită de orbul găinilor. Eu nu.
Și nici conducătorii atâtor prestigioase instituții de cultură
occidentale. Ingrații! Tocmai ei care au dat la iveală lumii,
„Romeo și Julieta”, „Troilus și Cresida” (atenție! cu i,
nu Trolus și…) ori „Antoniu și Cleopatra”!

Apropos,
să nu uit! Să știți că instituțiile astea oribile nu
funcționează cu aer. În primul rând, ca să poată achita
onorariile (destul de pipărate) pretinse de vedetele îndrăgostite
de Putin, trebuie să aibă bani. Poate o să vă surprindă, dar
rușii nu cântă pe copeici ori blinele nici măcar idolului lor la
Moscova. Ca să existe, să iasă și în câștig dacă se poate,
dezgustătoarele astea instituții occidentale au nevoie sponsori,
spectatori care plătesc bilete și abonamente substanțiale. Și ce
să vezi? – nemernicii ăștia nu mai vor și pace (iar, scuzați!)
să susțină necondiționat „iubirea” (desigur apolitică) a
unor genii care vor ca în vreme ce în lume se petrece un masacru,
lor să li se acorde statutul de a fi și a rămâne amorali. Cum ar
veni, pe banii „contribuabililor”! Cum adică să-ți îngădui
să le spui tu, consumator de artă, „du-te și cântă la altă
masă”, „nu ne place să te mai vedem”, „n-am chef să-ți
mai dau bani din buzunarul meu”? Adică tu mă împroști cu
faptele mizerabile ale țării tale și eu fermecat și meloman să-ți
zic, mai vreau, mai dă-mi catarsis, nu te opri, tu nu trebuie să te
opui, tu ”pupă-l în bot și papă tot”, tu ești geniu’ lu’
mamașa. Mă și gândeam cum ar fi ca ăștia doi, juna și
dirijorul, să fie lăsați să cânte netulburați mai departe în
vreme ce pe fundal să fie proiectat, fără sunet desigur, filmul
acestui măcel. Câtă frumusețe în acest acompaniament sublim! Voi
n-ați ucis, voi doar vreți să cântați sub același pavilon
prestigios. Cântați tavarișci! Davai, davai! Noi suntem Imperiul
Rus de alatăieri, U.R.S.S.-ul de ieri și Federația Teroristă Rusă
dea zi! Cântați!

Încă
un cuvânt, de astă dată pentru „conservele” puturoase de sub
nenumăratele pseudonime ale curajului. Vă cunosc, vă știu, vă
simt de la o poștă putoarea. Soldații ruși au fost trimiși la
războiul asupra Ucrainei cu conserve vechi de șapte – opt ani. Încă o dovada a prețului din mercurialul rusesc acordat omului.
Pentru mine nu e o mirare că sunteți atât de mulți. Mirarea mea
este cum Dumnezeu nu ați expirat de mai bine de 100 de ani?!! Numai
eu vă știu de vreo 60. Din memoria bunicilor mei trimiși în
domiciliu forțat și fără nici o formă de venit până la
sfârșitul vieții, din rănile și morții de pe front, din
arestarea tatălui meu silit să-și abandoneze cariera de ofițer în
armata română, din turnătoriile pe care le-am îndurat în vremea
școlii, din uriașa minciună în care am fost siliți să trăim.
Minciuna care astăzi o avem zi de zi ca model de viață al
Kremlinului. E ceva adevărat din ceea ce acești nenorociți au
declarat? Vă e dor de soldații ruși violând femeile, asasinând,
trăgând beți cu pistoalele, cu zeci de ceasuri pe mâini, furând
din casă de preferință parfumuri fiindcă alea se pot bea…?
N-aveți decât! La urma urmei te poți pune cu gustul omului?

Undeva
în „Jurnalul Fericirii” Nicolae Steinhardt mărturisea că în
urmă cu aproape 78 de ani, adică la 30 august 1944, se afla la
colțul străzii Olari cu Calea Moșilor, uitându-se alături de
alții la coloanele rusești care intrau în București, dinspre
Colentina: „Stăteam și eu și priveam tancurile. Jur că nu
râdeam, nu salutam, nu aplaudam, nu exclamam; stăteam și priveam
pur și simplu, uite-așa. Mă simt deodată strâns de braț și
blagoslovit cu un DOBITOCULE pronunțat deslușit și apăsat –
„stai și te uiți, tâmpitule, stați și vă uitați cu toții și
nu știți ce vă așteaptă, uite-i cum râd, or să plângă cu
lacrimi amare și tu la fel… Hai acasă….”. Era tatăl său,
inginerul și arhitectul Oscar
Steinhardt,
participant activ la Primul
Război Mondial,
rănit la Mărăștiși decorat cu Virtutea Militară. Dincolo de entuziasmul naiv al
celor care vedeau în acele clipe ale zilei de 30 august 1944,
semnele încetării războiului, dincolo de entuziasmul otrăvit al
oportuniștilor și al profitorilor de ocazie, evreul Oscar
Steinhardt a înțeles că România și o mare parte a continentul
european căzuseră de fapt, cum se spune, din lac în puț. După
ororile fascismului și ale nazismului, istoria îi livra acum la
pachet, pentru o lungă perioadă, totalitarismului comunist.

Ei
aveau măcar scuza că se bucurau de sfârșitul războiului… Dar
voi? Dar tu?

Vorba
lui Oscar Steinhardt… „DOBITOCULE! Nici nu știi ce te așteaptă”

PS.Eu sunt cel care am solicitat în „cel mai pur stil democratic”
site-ului Active News să fie oprite toate comentariile la textele
mele. Nu mai am vreme să selectez între comentariile cât de cât
inteligibile și hărnicia conservelor care se transformă în
propagandă. Stați drepți la suprafață alături de celelalte
figuri publice infiltrate la toate nivelurile societății românești
care de vreo doi-trei ani încoace l-au luat model pe Vladimir
Vladimirovici Putin! Încă o dovadă că toate au fost planificate
din vreme și conservele de-abia așteaptă să se transforme în
turnători și să capete funcții.

Razvan Ionescu