ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Participarea la și susținerea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, în calitate de al treilea Episcop al Caransebeșului, au făcut din episcopul Miron Cristea unul dintre cei mai însemnați lideri ai românilor transilvăneni.
Înainte să fie ales Patriarh, acesta ”a lucrat cu râvnă pentru luminarea clerului și poporului din eparhie, pentru ridicarea moralului și întărirea disciplinei preoților și pentru dezvoltarea așezămintelor bisericești, culturale și economice”, potrivit unui material al ziarului Lumina din 2010, an centenar Miron Cristea în Episcopia Caransebeșului.
Apoi, ”pe plan național, s-a remarcat prin sprijinirea activă a luptei pentru emanciparea națională a românilor transilvăneni și participarea la evenimentul Marii Uniri înfăptuite la 1 Decembrie 1918. Discursul ierarhului din Caransebeș la Alba Iulia a reprezentat o sinteză minuțios alcătuită din întreaga istorie de frământări, lupte și aspirații ale poporului român. În finalul discursului, Miron Cristea a rostit: <Am ferma nădejde că glasul vostru unanim și prin voi glasul întregii națiuni se va concentra asupra singurei dorințe, pe care o pot exprima în trei cuvinte: Până la Tisa! Amin!>.
În ziua de 31 decembrie 1919, Marele Colegiu Electoral al României Mari a votat în unanimitate alegerea ierarhului de la Caransebeș ca mitropolit al Ungro-Vlahiei și primat al României. Alegerea episcopului Miron Cristea reprezenta în acea vreme un adevărat simbol al unirii tuturor românilor și consfințirea unirii politice a Transilvaniei cu România. A doua zi, în 1 ianuarie 1920, la Palatul Regal, a avut loc ceremonia învestirii noului mitropolit primat, regele Ferdinand încredințându-i toiagul arhipăstoresc, simbol al autorității chiriarhale și al înaltei demnități ierarhice”.
Miron Cristea a fost întronizat Patriarh la exact doi ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, în data de 25 februarie 1925. Acesta s-a implicat și în viața politică: a făcut parte din Regență (iulie 1927 – iunie 1930) și a fost prim-ministru, din februarie 1938 până la decesul său, în martie 1939, la Cannes, din cauza unei bronhopneumonii și a unor complicații cardiace. În ianuarie 1939, Miron Cristea suferise două atacuri de cord și răcise în gara din Nisa, când o aștepta pe nepoata sa. Medicii îl sfătuiseră să plece într-o zonă mai călduroasă, pentru ca geroasa iarnă din România să nu-i agraveze problemele de inimă.
Patriarhul Miron Cristea este înmormântat în Catedrala patriarhală din București.
About Post Author
