Cultură man Model National

10 februarie: Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie, izbăvitor de ciumă și de foamete, tămăduitor de răni și boli. 1820 de ani de la martiriul lui. Sfânta Enata și Sfânta Valentina

ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!

Sfântul Mucenic Haralambie este pomenit în calendarul creștin-ortodox la 10 februarie. El a trăit în timpul împăratului roman Septimiu Sever (193-211) și s-a făcut vestit cu puterea credinței sale și cu râvna în propovăduirea Evangheliei lui Hristos. De altfel Sfântul a suferit moarte martirică în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor declanșate de Septimiu Sever.

După câțiva ani de liniște pentru creștini, în timpul primei perioade a domniei lui Septimiu Sever, persecuția împotriva lor a izbucnit violent în Africa (197). Împăratul însuși a devenit persecutor pe fondul ostilității populației păgâne și a guvernatorului.

Sfântul Haralambie este cel mai vârstnic mucenic dintre cei cunoscuți de Biserică. A fost episcop al cetății Magnezia din Asia Mică. În acea vreme era mai-mare al cetății păgânul dregător Luchian. Deci, acesta, nesuferind cuvintele și râvna propovăduirii bătrânului preot Haralambie, care avea atunci vârsta de 113 ani, a poruncit ostașilor să fie prins. Fiind dus la judecată înaintea lui Luchian, Sfântul a mărturisit fără frică pe Hristos. Din această cauză Sfântul Haralambie a fost dezbrăcat de hainele sale și, după ce i-au jupuit tot trupul cu unghii de fier, i-au tăiat fâșii de piele de pe trup. Iar Sfântul Haralambie, grav rănit, a zis: „Mulțumesc vouă, fraților, că, strujind trupul meu cel vechi și bătrân, m-ați înnoit, îmbrăcându-mi sufletul cu haina cea nouă a suferințelor pentru Hristos”.

Conform Basilica.ro, văzând cei de față răbdarea Mucenicului în atâtea chinuri și neîncetatele lui rugăciuni pentru toți, mulți dintre ei, bărbați și femei, s-au lepădat de idoli și au crezut în Hristos; iar dregătorul, cercetându-i și chinuindu-i fără milă pe aceștia, a poruncit să li se taie capetele. Apoi Sfântul a fost legat și dus la Antiohia, înaintea împăratului. Și acolo, marele Mucenic a îndurat felurite chinuri și a făcut multe minuni. Atunci însăși fata împăratului, Galini, auzind de tăria de suflet cu care Sfântul Haralambie a răbdat cele mai grele chinuri, a crezut în Hristos și s-a botezat. 

Deci, istovit de atâtea cumplite chinuri pe care a trebuit să le îndure, Sfântul Haralambie a fost osândit la moarte prin sabie. Dar mai înainte de a fi dus să i se taie capul, s-a mutat la Domnul, la 10 februarie în anul 202.

Imediat după martiriul Sfântului Haralambie, creștinii au început să cinstească moaștele sale cu multă credință și evlavie. Minunile Sfântului Haralambie au rămas vii în conștiința creștinilor, de-a lungul veacurilor, istoria consemnând numeroase situații în care oamenii i-au cerut ajutorul în situații grele, iar el i-a ajutat. După cum se spune chiar în acatistul închinat lui, Sfântul Haralambie este „izbăvitor de ciumă și de foamete (…) tămăduitor de răni și boli”.

Sfânta Enata era din ținutul Gaza, iar Valentina din Cezareea. Când ighemonul Firmilian sta la judecată, a fost adusă viteaza fecioară Enata, care fiind întrebată dacă se leapădă de Hristos și ea mărturisind că Hristos este Dumnezeu, a fost chinuită cumplit.

Atunci cinstita Valentina și ea fecioară fiind și nesuferind să vadă neomenia și cruzimea celor săvârșite, s-a umplut de îndrăzneală și când i s-a poruncit ca să aducă jertfă idolilor, căci acolo lângă scaunul de judecată, se găsea un jertfelnic, ea l-a izbit cu picioarele și l-a surpat împreună cu focul ce era pe el. Atunci tiranul mânuindu-se, a chinuit-o cumplit și pe ea. Și încetând a le mai chinui, a hotărât să fie arse în foc.

După aceasta a fost adus la pătimire Sfântul Pavel. Și după ce a suferit mai multe chinuri și s-a arătat mai presus de patimi, cu harul lui Hristos, a fost osândit la moarte de sabie. Iar el, mulțumind lui Dumnezeu și rugându-se pentru cei de o credință cu el, a primit tăierea cinstitului său cap, dându-și duhul în mâinile lui Dumnezeu, amintește Doxologia.

About Post Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *