
ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Nepoata omului de afaceri susține că există neconcordanțe în dovezi și că, prin urmare, nu este deloc sigur că van den Bergh a trădat familia Frank.
Ea spune că, în 1944, bunicul ei, soția sa și cele trei fiice ale lor se ascundeau deja în locuri diferite, în adăposturi sigure ale rezistenței, când familia Annei Frank a fost prinsă de naziști, iar van den Berg nu avea niciun motiv să dezvăluie locul în care se aflau.
Vorbind în exclusivitate pentru MailOnline, un prieten de familie, Paul Theelen, al cărui bunic a ascuns-o pe Anne-Marie, fiica cea mică a lui van den Bergh, între anii 1943 și 1945, a declarat: „Ea (nepoata – n.n.) este îngrijorată că acest lucru va afecta reputația familiei sale”.
„Este supărată din cauza acestor dezvăluiri și nu știe dacă sunt adevărate sau nu. Ea nu a știut nimic în legătură cu aceste acuzații până când nu i-au spus cercetătorii despre ele.”
„Ei susțin că bunicul ei a trădat-o pe Anne Frank pentru a-și salva propria familie. Dar asta nu se susține ca motiv. Avea trei fiice și toate se ascundeau la acea vreme. Și el, la rândul lui, se ascundea împreună cu soția sa în Laren, așa că nu exista nicio motivație. Era un om inteligent și este posibil să fi întârziat propria deportare în 1943 – dar a ajuns să fie nevoit să se ascundă”.
El a fost suspectat încă de la început, deoarece, într-o scrisoare anonimă primită de Otto Frank, tatăl Annei, la scurt timp după terminarea războiului, acesta era informat că van den Bergh era persoana care i-a trădat familia.
Investigatorii au ajuns la concluzia că Otto a ales să nu facă publică scrisoarea la momentul respectiv pentru că se temea să nu încurajeze antisemitismul prin numirea unui evreu ca fiind responsabil de moartea fiicei sale.
De asemenea, ei s-au bazat foarte mult pe faptul că van den Bergh a fost membru al Consiliului Evreiesc din Amsterdam, înființat de naziști pentru a supraveghea populația evreiască care era ținta persecuțiilor și, în final, a exterminării.
Fiecare consiliu avea acces la listele presupus complete ale evreilor din zonă, iar după război aceste organisme au fost aspru criticate, mulți acuzându-le de colaborare cu „stăpânii” lor naziști.
Dar Theelen, inginer electrician pensionat, a declarat: „Doar foarte puține persoane din Consiliul Evreiesc au supraviețuit războiului și este foarte posibil ca cineva să-i fi purtat pică din cauza funcției pe care o deținea și să fi scris acea scrisoare lui Otto Frank. Sau putea fi un rival.”
„Cum a fi putut să meargă la Amsterdam să informeze autoritățile germane în legătură cu Frank, când el se ascundea în Laren? Ar fi fost el însuși capturat.”
Anne Frank a murit de tifos în lagărul de concentrare de la Bergen-Belsen, în februarie 1945.