8 septembrie – 24 de ani de la nașterea în Ceruri a Părintelui Constantin Voicescu, fost deținut politic și om al cetății

La
8 septembrie 1997, de Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului,
Părintele Constantin Voicescu a oficiat Sfânta Liturghie și o
slujbă de parastas la Mislea, pe locul fostei închisori unde
deținutele politic au ridicat un paraclis în memoria pătimitoarelor
din temnițele comuniste.

În predica ținută la Mislea, cu ocazia
serbării Ocrotitoarei Paraclisului, Părintele Voicescu a îndemnat
credincioșii să aibă evlavie la Maica Domnului, recurgând la
versurile Rugăciunii lui Mihai Eminescu, despre care avea să spună
că sunt „adevărate file de acatist”.

În drumul de la Mislea
spre București, aproape de Potigrafu, Părintele Voicescu s-a oprit
să bea apă de la o fântână. Avea să fie lovit mortal de o
mașină. „De ce?”, s-a întrebat multă lume.

Mărturisitoarea
Aspazia Oțel Petrescu avea să tâlcuiască la înmormântarea
Părintelui:

„Poate că Domnul Dumnezeu, Cunoscător a toate, a
binevoit să-l scutească pe bunul nostru păstor de alte chinuri
mistuitoare, prefigurate dintru început în slujirea pentru care a
fost chemat și ca să nu fie știrbită această slujire, le-a
concentrat pe toate într-o singură străfulgerare de clipă. Sau
poate că prin moartea subită suferită de părintele Constantin s-a
scutit țara aceasta de o catastrofală pedeapsă. Poate că era
nevoie de o jertfă de răscumpărare pentru toate nelegiuirile și
blasfemiile care de lungă vreme întinează pământul patriei
noastre. Sau
poate că Maica Domnului a dat semn că e nevoie de mare purificare a
pământului pe care Ea și L-a ales ca grădină. Poate că în
locul miasmelor ce i-au otrăvit grădina Maica Sfântă s-a bucurat
să primească spre înmiresmare tămâia sufletului duhovnicesc al
părintelui Constantin, tămâie care a ars în atâtea rânduri în
flacăra iubirii de cruce, neam și țară”. (Aspazia
Oțel Petrescu
– Doamne,
strigat-am!”, ediția 2008)

Părintele
Voicescu a fost deținut politic timp de 12 ani. A fost arestat prima
oară, la vârsta de 18 ani, în decembrie 1942, fiind condamnat de
Curtea Marțială a Corpului 5 Armată Ploiești la 3 de închisoare
corecțională pentru apartenență la Frățiile de Cruce. A stat
închis timp de un an și opt luni, trecând prin închisoarea
Pitești (unde se dedică intens studiului biblic și participă la
slujbele religioase din capela închisorii) și închisoarea Alba.

La 8
noiembrie 1945 participă la manifestația tineretului anticomunist
din Piața Palatului. În 1946 devine student la Facultatea de
Geografie din cadrul Universității București. Până la arestarea
din noaptea de 14-15 mai 1948, participă regulat la întâlnirile
Rugului Aprins, care aveau loc la mănăstirea Antim.

A fost, mai
întâi, închis la Jilava. În 1949 este transferat la Pitești,
unde în luna decembrie avea să înceapă procesul reeducării prin
tortură al studenților arestați. Dumnezeu îl scoate din cumplitul
experiment Pitești, fiind dus la Târgu Ocna pentru 4 ani
(1950-1954), în spitalul penitenciar unde erau concentrați
deținuții politic bolnavi de TBC.

Reeducarea
de la Târgu Ocna a luat sfârșit când deținuții politic s-au
manifestat, de un 1 Mai muncitoresc, prin strigăte la ferestrele
închisorii. Merită
amintit faptul că la Târgu Ocna are loc un gest semnificativ pentru
ce avea să urmeze în viața Părintelui Voicescu.

Iată cum îl
evocă Fabian Seiche, un apropiat al foștilor deținuți politic:
„Când bisericuța paraclis din corpul vechi al penitenciarului a
fost dezafectată, crucea de pe turlă doborâtă, iar veșmintele
preoțești și acoperămintele din altar trimise drept cârpe de
spălat pe jos, deținuții au căutat să le recupereze, să le
ascundă. Un patrafir vechi a fost cusut de Constantin în căptușeala
paltonului și a reușit să-l scoată apoi afară. A fost un semn că
Dumnezeu avea un plan cu el, spre preoție. Tot acolo a fost introdus
un Nou Testament care circula în foi volante”.

La
Târgu Ocna, Constantin Voicescu practică rugăciunea inimii, așa
cum a fost îndrumat de Valeriu Gafencu și Ioan Ianolide, care
trecuseră prin școala duhovnicească de la închisoarea Aiud, unde
i-au avut ca dascăli pe Traian Trifan, Traian Marian și pe
Părintele Arsenie Papacioc.

Preoții slujeau în ascuns, iar
deținuții duc o viață duhovnicească, pe linia Tradiției
Bisericii.

Într-un cuvânt ținut de
Părintele Voicescu la parastasul oficiat la Târgu Ocna în memoria
deținuților politici plecați la Domnul, acesta spunea:

„Dacă
s-a vorbit despre „fenomenul Pitești” în sensul lucrării
satanice de distrugere sistematică, fizică și spirituală a
omului, socotesc că trebuie să se vorbească, cu atât mai mult, de
„fenomenul Târgu Ocna”, ca lucrare divină de restaurare a
omului, în plin iad communist”.

După
o perioadă de 4 ani de relativă libertate, Constantin Voicescu a
fost arestat din nou la 30 octombrie 1958 și condamnat la muncă
silnică pe viață prin sentința nr. 844/59 a Tribunalului Militar
București, pentru activitate „mistico-legionară” de ajutorare
în penitenciar și, după eliberare, a fraților rămași în
închisoare.

Între aceste ajutoare pentru care a fost închis se afla și un… cărucior „legionar” primit de el de la foștii camarazi.

A fost deținut la Jilava
și la Aiud.
Este eliberat din închisoare la 25 iunie 1964, în urma decretului
de amnistie generală.

În
1973 este hirotonit preot, iar în 1976 este numit paroh al Bisericii
Sapienței din București, care devine biserica tinerilor și a
intelectualilor.

În urma demersurilor sale, ca răspuns la
rugăciunile înălțate către Dumnezeu, salvează biserica de la
demolare.

După
decembrie 1989, Părintele Voicescu este omniprezent. Rostește
cuvânt puternic atât din amvonul Bisericii, cât și în Piața
Universității, în calitate de „unde evocă Sfinți Părinți ai Bisericii Răsăritene, dar și
colegi de detenție cu viață sfântă. Se implică în activitățile
sociale ale Asociației „Christiana”, sfințește crucile din
Piața Universității, slujește, alături de preoții
supraviețuitori ai închisorilor comuniste, la locurile de detenție
de pe întreg cuprinsul țării. A avut onoare să deschidă primului
congres al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România,
alături de mult pătimitorii preoți Liviu Brânzaș, Ioan Iovan,
Alexandru Capotă, Vasile Pătrașcu și Dumitru Manta.

Fie să avem parte de rugăciunile
Părintelui Constantin și ale fraților lui întru Hristos!