man Model National Opinii

Ziua nașterii marelui român Vasile Alecsandri, un glorios Bicentenar al Culturii Române, ignorat total de o oficialitate ostilă spiritualității poporului pe care momentan îl conduce

ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!

A fost un uriaș. N-a existat moment major al secolului XIX de la care el să fie absent. Om politic, a uzat de prețuirea pe care i-o acordau Înaltele Curți Europene și a susținut în fața acestora idealurile Revoluției de la 1848, Unirea Principatelor, constituirea Statului Român, Războiul de Independență.

Rege al Poeziei, întronat astfel de însuși Mihai Eminescu, a fost în același timp întemeietorul dramaturgiei românești originale și autorul unei proze geniale, de secol XX, din păcate lăsate în penumbra în care se ofilesc atâtea capodopere românești neoferite marelui public, necunoscute prea bine, vai!, nici de către specialiști.

De n-ar fi să amintim decât că el a fost primul editor al Mioriței, și de la el, prin Jules Michelet, primul ei traducător, ea a pătruns în universalitate, și ar fi suficient ca el să aibă un loc de cinste în ierarhia culturii române, dar meritele sale fără termen de comparație stau în monumentala sa operă proprie.

Toate Cărțile de Citire, de pe vremea lui Creangă până în anii școlarității mele au fost pline de Pastelurile lui, („ S-a dus zăpada albă de pe întinsul țării,/S-au dus zilele Babei și nopțile vegherii…”), de Legendele lui istorice („Dragoș mândru ca un soare/A plecat la vânătoare….”), de Ostașii noștri („Plecat-am nouă din Vaslui/Și cu sergentul, zece…”).

De ziua nașterii marelui poet Vasile Alecsandri, 21 iulie 1821, un glorios Bicentenar al Culturii Române, ignorat total de o oficialitate ostilă spiritualității poporului pe care momentan îl conduce, republicăm cea mai frumoasă poezie a Bardului.

Ț A R A

Din umbra deasă-a norului

Întins pe țări străine

Cu aripele dorului

Voios revin la tine,

O! cuib al fericirilor,

O! țară luminoasă,

Comoara-a nălucirilor,

Grădina mea frumoasă!

Ș-avântul tinerețelor

Ce-n sânu-mi se trezește,

Prin lumile poeților

Zburând mă rătăcește.

Și-n farmecul avântului

Tot ce sub ochi răsare

În poalele pământului

Mai drăgălaș îmi pare;

Întinderea câmpiilor

În zări mai lin se perde.

Mai dulce-i rodul viilor,

Verdeața e mai verde.

Mai nalte-s înălțimile,

Mai cald e mândrul soare,

Mai limpezi limpezimile

De râuri și izvoare.

Iar fetele cu florile

Mai viu râd între ele,

Și spun privighetorile

Mai tainic vers la stele.

Aice-i țara basmelor

Ce-ngână-a noastră minte

Prin freamătul fantasmelor

Din timpi de mai nainte.

Aice-i vestea Doamnelor

Din lumea legendară,

Ș-a prelungirii toamnelor

Sub cer de primăvară.

Aice-i țara țărilor

Ș-a doinelor de jale

Ce-n liniștirea serilor

Te țin uimit în cale.

Aici cu lăcrimioarele

Bujori se prind în horă.

Aice însuși soarele

Are-ntre flori o soră,

Și-n stâncele Carpaților

Cresc păseri năzdrăvane,

Și-n sufletul bărbaților,

Mândriile romane!

O! gura dulce-a raiului,

Tu dai prin o zâmbire

Și fericire traiului,

Și morții fericire.

Luceferii eterului

Râvnind privesc la tine,

Și toți îngerii cerului

Te-au îndrăgit ca mine! 

About Post Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *