ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA: CEREM RESPINGEREA LEGII PARTIDULUI REPER PRIVIND GRATUITATEA AVORTULUI ÎN ROMÂNIA!

Cerem respingerea Legii Partidului REPER privind gratuitatea avortului in
Romania!

Partidul REPER a initiat un proiect legislativ pentru instituirea
gratuitatii avortului in Romania. Recent, Pro Vita Bucuresti si Alianta
Familiilor din Romania au initiat si inregistrat la Senat un Memoriu cu
argumente impotriva adoptarii acestei legi.

Memoriul a fost scris de dl Bogdan Stanciu, Presedintele Pro-Vita
Bucuresti. Il apreciem pe dl Stanciu pentru eforturile enorme care le-a facut
de-a lungul anilor si inca le face, prin care ne atentioneaza, dar se si opune
lucrurilor nocive care se petrec in cetate. Multumim deasemenea si
organizatiilor neguvernamentale care au semnat demersul.

***

Punct de vedere referitor la Propunerea legislativă pentru modificarea și
completarea Legii nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul
sănătății și a Legii drepturilor pacientului nr. 46 din 21 ianuarie 2003,
 înregistrată la Senat cu nr. L255/2023

Propunerea legislativă nu poate fi adoptată întrucât: (1) nu răspunde
niciunei necesități sociale; (2) aduce atingere unor libertăți și principii
fundamentale precum libertatea de exprimare, libertatea de conștiință și
interzicerea discriminării; (3) este contrară obiectivului major inclus în
Programul de guvernare 2021-2024, de stimulare a natalității; (4) introduce
reglementări redundante și deci lipsite de sens; si (5) este contrară
interesului statului de a educa și al tinerelor de a fi protejate.

I. Din expunerea de motive nu reiese necesitatea intervenției normative.

Propunerea legislativă nu oferă nicio motivare solidă privind nevoia
aplicării dispozițiilor preconizate.

În Expunerea de motive a propunerii legislative „nu sunt prezentate clar
cerințele care reclamă intervenția normativă, finalitatea reglementărilor
propuse și nici evidențierea implicațiilor pe care reglementarea propusă le are
asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Este de remarcat că nici măcar nu se face vreo referire la faptul că
această propunere ar aduce vreun beneficiu în viața femeilor sau că aduce o
protecție în plus femeii însărcinate, în condițiile în care statul are un rol
protector în raport cu cetățenii.

Mai mult, având în vedere că nici inițiatorii nu au putut identifica o
nevoie reală, în expunerea de motive nu regăsim niciun studiu, statistică sau
informație dintr-un document oficial. Singura referire la vreo bază ce ar putea
fi considerată o sursă de documentare este reprezentată de sintagma „cercetările
realizate de organizații neguvernamentale”, fără însă a fi indicate respective
organizații neguvernamentale și nici arătate cercetările la care se face
referire.

Cu privire la necesitatea decontării procedurii de întrerupere a sarcinii
se face o singură referire, care are însă în vedere o caracteristică comună
atât de multor proceduri medicale: costul ridicat[1]. Întrebările care
se ridică și al căror răspuns ar putea reprezenta motivări reale sunt:

1. De ce ar avea avortul un statut special față de alte proceduri medicale
costisitoare și nedecontate, în condițiile în care sarcina nu reprezintă o
boală, ci o stare fiziologică normală și deci, nu pune în pericol nici
sănătatea, nici viața viitoarei mame?

2. De ce ar plăti statul, mai exact contribuabilii, pentru intervenții
medicale ce nu sunt necesare din punct de vedere medical?

II. Încălcarea unor libertăți și principii fundamentale

Propunerea de față creează premisele ajungerii la Curtea Constituțională și
/sau trimiterii României în fața Curții Europene a Drepturilor Omului prin
limitarea și încălcarea unor drepturi și libertăți fundamentale precum:
libertatea de exprimare, libertatea de conștiință și interzicerea
discriminării.

1. Libertatea de exprimare

Alineatul „Este interzisă diseminarea sau transmiterea unor indicații
nefondate din punct de vedere științific cu privire la caracteristicile sau
consecințele medicale ale unui avort, prin orice mijloace, inclusiv online, cu
scopul de a induce în eroare și a descuraja întreruperea cursului unei
sarcini.” încalcă  prevederile constituționale referitoare la libertatea
exprimării[2] și nu
îndeplinește nici cerințele constituționale[3] referitoare
la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Mai mult, textul este lipsit de claritate în privința celor care ar trebuie
să respecte această interdicție. Având în vedere că se dorește a fi o
completare la Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, cu modificările și
completările ulterioare, vizat pare a fi personalul medical. Potrivit avizului
Consiliului Legislativ[4], chiar și în
situația în care interdicția ar viza personalul medical, o astfel de
reglementare este de natură a îngreuna efectuarea de cercetări științifice în
domeniu: „avem în vedere faptul că o astfel de reglementare ar putea determina
imposibilitatea medicilor care ar ajunge, în urma cercetărilor efectuate, la
concluzii, care contrazic cunoștințele actuale generale acceptate în ceea ce
privește „caracteristicile sau consecințele medicale ale unui avort”, de a
„disemina sau transmite” respectivele descoperiri”.

De asemenea, este greu de înțeles cum își imaginează inițiatorii oferirea
de informații fondate științific. Nu se va mai putea discuta despre avort decât
dând citate și indicând sursa? Reiese cu claritate că nu se urmărește interesul
femeii gravide de a avea acces la toate informațiile actuale pentru a putea lua
o decizie în cunoștință de cauză, ci interesul de a „mâna” femeia însărcinată
pe o singură cale: a avortului. Este de reflectat la corectitudinea oferirii
unei singure variante unui om, atunci când există două! O normă trebuie să fie
atât justă, cât și morală.

2. Libertatea conștiinței și interzicerea discriminării

Conștiința acționează ca o constrângere asupra comportamentului uman. Ea
este mai mult decât un cod moral sau un set de credințe. Dacă legea impune un
comportament care contrazice valorile care stau la baza identității morale a
unei persoane, atunci persoana se află într-o situație conflictuală care îi
contestă integritatea morală.

Din punct de vedere juridic, menționăm faptul că pe plan european, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut „libertatea de conștiință a
profesioniștilor din domeniul sănătății în contextul profesional” în legătură
cu avortul.

Mai mult, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat o rezoluție
în 2010, susținând cu tărie „dreptul la obiecție din motive de conștiință în
îngrijirea medicală legală” declarând că: „nici o persoană, spital sau
instituție nu poate fi constrânsă, trasă la răspundere sau discriminate în
orice mod din cauza unui refuz de a efectua, găzdui, asista sau supune la un
avort, la efectuarea unui avort spontan, sau la eutanasie sau la orice act care
ar putea provoca moartea unui fetus uman sau embrion, pentru orice motiv”.

De altfel, obiecția de conștiință nici nu este contestată de către
inițiatori. În schimb, aceștia consideră oportun ca obiecția de conștiință să
constituie criteriu de selecție pentru ca un medic să poată face parte dintr-un
corp medical al unui spital județean.  Fără a fi susținută de vreun studiu
și fără a indica un număr exact de spitale pentru care o astfel de reglementare
ar avea vreun efect, pentru a avea o reprezentare reală a implicațiilor mai
mari sau mai mici ale unei astfel de măsuri, inițiatorii propun ca la nivel
național să fie reglementată încălcarea principiului nediscriminării pe bază de
conșțiință în ceea ce privește alcătuirea corpului medical dintr-un spital
județean.

„Spitalele județene, asigură, cel puțin un medic care efectuează
întreruperi de sarcină la cerere.” Așadar, medicii ajung să nu mai fie angajați
pe criterii de performanță, ci pe criterii de compatibilitate cu un sistem
moral-valoric ce contrazice valoarea actului medical, aceea de a ocroti viața
umană. Ce se întâmplă atunci când pentru un post dau concurs doi medici și unul
are rezultate superioare celuilalt, dar nu efectuează avorturi la cerere?

Propunerea de față ar crea, în cazul adoptării, un precedent extrem de
periculos în ceea ce privește criteriile de angajare în domeniul medical.
Acestea nu vor mai fi doar obiective, legate de performanță, ci și subiective,
în strânsă legătură cu ceea ce gândește și crede medicul. O astfel de
reglementare va duce în practică la situații fie de excludere sau restricție,
fie de preferință la angajare a medicilor în spitalele municipale și județene
pe baza convingerilor acestora, situații aflate în contradicție flagrantă cu
orice reglementare națională și internațională referitoare la interdicția
nediscriminării pe bază de convingeri.

III. Propunerea este contrară obiectivului major inclus în Programul de
guvernare 2021-2024 de stimulare a natalității

România se depopulează într-un ritm accelerat fiind într-o situație inedită
și gravă: natalitate foarte scăzută, dublată de migrare excesivă. Sporul
natural a involuat dramatic în ultimii 30 de ani: de la o creștere de 3‰ în
1990, s-a ajuns la un „spor negativ” de -1‰ în anul 2000, la aproximativ -3,2‰
în 2019, -4,4‰ în 2020 și -7‰ în 2021 potrivit INSSE. Adică, în condițiile în
care se iau în considerare numai numărul nașterilor și al deceselor în țara
noastră, avem o pierdere accelerată de populație, ocupând locul 11 în lume
într-un top global al declinului demografic până în 2050, potrivit surselor
ONU.

Potrivit Programului de guvernare 2021–2024, stimularea natalității
reprezintă una din cele patru direcții strategice prioritare. În condițiile în
care populația României se află în continuă scădere[5], perpetuarea
stării actuale de fapt este un risc major pentru securitatea națională. Așa cum
este prevăzut și în Programul de guvernare 2021-2024, „este necesară luarea
unor măsuri urgente care să vină în sprijinul natalității”, iar gratuitatea
avortului nu este o astfel de măsură. Dimpotrivă, studiile[6] arată că
finanțarea din fonduri publice a avorturilor crește rata avortului cu 18-37%.

În condițiile în care România se află în al patrulea deceniu consecutiv în
care sporul natural este negativ, adoptarea unor măsuri care vor accentua
scăderea natalității, poate avea un impact negativ asupra securității naționale
din perspectiva efectelor diminuării demografice.

Este și motivul pentru care încurajarea creșterii natalității reprezintă un
interes național și o prioritate guvernamentală pentru a cărei concretizare se
fac eforturi vizibile în ultimii 2 ani. Astfel, au fost lansate Programul
guvernamental „FamilyStart”, finanțat de la bugetul de stat, și Programul
național pentru creșterea natalității, finanțat de la bugetul de stat, prin
bugetul Ministerului Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse care are ca
scop sprijinirea financiară a cuplurilor și a persoanelor singure din România,
în vederea efectuării procedurilor medicale de specialitate recomandate, ca
element principal de susținere a creșterii natalității în România .

În aceste condiții devine lipsit de logică și eficiență ca statul să acorde
sprijin financiar pentru programe de susținere a creșterii natalității, dar, în
același timp, și pentru proceduri ce duc la scăderea natalității.

IV. Propunerea introduce reglementări redundante

Dreptul la avort nu este garantat nici în România, nici în vreun alt stat
de pe glob! Dreptul la viață, în schimb, este garantat în legile fundamentale
ale statelor și prin Convențiile europene și internaționale cu privire la
drepturile fundamentale.

Decizia istorică luată în iunie 2022, în Statele Unite ale Americii, de
către judecătorii Curții Supreme de la Washington care au răsturnat sentința
din cauza Roe contra Wade datând din 1973 s-a bazat exact pe acest adevăr
juridic valabil atât în Statele Unite ale Americii, cât și în restul lumii,
inclusiv în România: „Constituția nu conferă dreptul la avort”.

Niciun tratat internațional, nicio convenție europeană, nicio legislație
națională nu exclude viața prenatală din domeniul de aplicare al protecției
vieții. Mai mult, nicio reglementare nu prevede nu conține și  nici nu
creează un drept general la avort. În cazul în care statul permite avortul în
legislația națională, acesta este prevăzut ca o derogare de la protecția
acordată vieții, fiind foarte clar și bine limitat la anumite situații.

În România aceste derogări sunt reglementate prin art. 201 din Legea nr.
286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare.
Reiterarea existenței unor derogări deja existente în legislație, prin
introducerea alin. (1) la art. 281, este redundantă și, deci, lipsită de sens.

V. Măsurile propuse generează un pericol major pentru tinerele femei

Cine le va apăra pe tinerele până în 18 ani care vor putea face întreruperi
de sarcină fără a avea niciun filtru al deciziei? Această propunere legislativă
este un îndemn pentru tinere să perceapă avortul ca o metodă contraceptivă
gratuită putând astfel să ajungă la un număr record de întreruperi de sarcină
până la vârsta de 18 ani.

Studiile[7] arată că
gratuitatea avorturilor crește rata de sarcini nedorite în rândul tinerelor cu
vârsta între 14 și 24 de ani.

Totodată, trebuie subliniat faptul că avortul nu este o metodă
contraceptivă banală, ci una cu implicații majore emoționale și psihice pentru
mamă, de aceea trebuie evitat, nu încurajat. Cu ocazia Conferinței
Internaționale privind Populația și Dezvoltarea de la Cairo din 1994, guvernele
s-au angajat să „ia măsuri adecvate pentru a ajuta femeile să evite avortul,
care, în niciun caz, nu ar trebui promovat ca metodă de planificare familială”
(punctul 7.24) și „să reducă recurgerea la avort” (punctul 8.25). Acest
angajament a fost reînnoit anul următor la cea de a 4-a Conferință Mondială a
Femeilor, ocazie cu care statele au declarat că „trebuie depuse toate
eforturile pentru a elimina nevoia de a recurge la avort” (punctul 160.k).

Statul are, printre altele, și un rol protector în relația cu cetățenii și,
în special, cu minorii. Cum vor fi apărate tinerele care prin gratuitatea unei
proceduri vor înțelege că au acces liber și neîngrădit la avort? Le va fi mai
ușor să aibă acces la avort decât la o înghețată sau la un film!

Mai mult, faptul că va fi gratuit va induce în mintea unei tinere faptul că
este un lucru absolut firesc, ceea ce nu este corect față de ele. Pe principiul
„dacă statul îmi oferă gratuit, de ce să nu beneficiez” tinerele vor putea
ajunge la 4,5,10 avorturi? Își asumă legiuitorul român că acest lucru ar fi
benefic pentru femeile din România, după ce ani de zile s-a încercat reducerea
numărului de avorturi în rândul tinerelor? Plata acestor servicii nu reprezintă
îngrădirea accesului, ci un filtru pentru tinere și tineri. De altfel, până și
inițiatorii explică în expunerea de motive că prețul procedurii de întrerupere
a sarcinii este „deseori” prea ridicat. Deci, nu întotdeauna, nu este o
generalitate. Mai mult, nu avem nicio cercetare, nicio statistică, niciun
studiu care să dovedească faptul că în România există copii deoarece părinții
nu au avut bani  să-i avorteze.

Concluzii

1. Un stat are datoria de a se gândi la generațiile viitoare. Orice măsură
luată în prezent trebuie să fie benefică pentru viitorul statului. În același
timp, un stat nu poate susține măsuri contradictorii deoarece acest lucru este
lipsit de eficiență în atingerea unor obiective pe termen mediu și lung și duce
la pierderi efective din bugetul statului. România se află într-o stare de
pericol major cu privire la numărul populației, motiv pentru care în Programul
de guvernare 2021–2024 una din cele patru  direcții strategice prioritare
este stimularea natalității. În acest sens, este de înțeles de ce statul, prin
Ministerul familiei, acordă susținere financiară pentru procedurile de
reproducere asistată. Acordarea de sprijin financiar pentru întreruperea de sarcină
devine lipsită de sens și de înțeles în contextul strategiei de susținere a
natalității – și, astfel, și a viitorului României. Măsura propusă este,
totodată, lipsit de sens și înțeles și din punct de vedere economic deoarece
din bugetul statului s-ar asigura atât procedurile de fertilizare in vitro, cât
și întreruperea sarcinilor concepute natural.

2. Un stat are datoria de a respecta drepturile cetățenilor săi în mod
egal. Medicii au dreptul să profeseze în condiții de legalitate și
profesionalism indiferent de credințele și de valorile pe care le susțin, fără
a avea de suferit în plan profesional din cauza acestora. Dacă un medic
consideră că întreruperea de sarcină contravine valorilor personale și
profesionale nu poate fi împiedicat la angajarea în anumite unități din cauza
acestei convingeri. România este un stat european ce a aderat la valorile și
tratatele ce susțin drepturile omului, iar libertatea conștiinței, precum și
nediscriminarea pe bază de convingeri și valori morale sunt printre principiile
fundamentale ce trebuie respectate într-un stat democratic. Mai mult,
libertatea de exprimare este garantată, fără a putea fi restrânsă în afara unor
circumstanțe strict delimitate de Constituția României și care nu au nicio
legătură cu întreruperea de sarcină.

3. Un stat are și datoria de a-și proteja cetățenii. O femeie nu este
ajutată doar pentru simplul fapt că primește acces gratuit la o procedură
medicală care îi întrerupe cursul firesc al unei sarcini. Poate părea o soluție
pentru moment, însă cine o va sprijini apoi pe tot restul vieții, fiind vorba
de o procedură care o pune în fața alegerii unui drum în viață? O femeie este
ajutată dacă i se dă timp, dacă i se oferă sprijin și informații, dacă poate
lua decizia calculând toate variantele pe care le are[8].  Filtrele,
precum costul procedurii, au menirea nu de a îngrădi accesul la un drept, ci de
a face persoana vizată să poată lua o decizie, cu implicații în structura
emoțională, psihică și fizică a persoanei, în urma unei analize și a unui timp
acordat și nu în virtutea considerării avortului un act banal de o simplitate
dusă la absurd.

În condițiile în care știm atât de multe în prezent despre cât de importantă
este orice decizie în dezvoltarea ulterioară a personalității umane, cu scopul
de a avea o populație sănătoasă fizic și mental este esențială oferirea de
ajutor real și potrivit nevoii celor ce trec prin situația unei sarcini
nedorite și nu prin adoptarea unor reglementări care reduc femeia doar la ceea
ce reprezintă ea fizic, nu însă și emoțional și psihic.

Având în vedere argumentele prezentate, este evident că propunerea
legislativă nu se conformează cerințelor constituționale, juridice, sociale,
demografice și ale politicii naționale prevăzute în Programul de guvernare
2021-2024. Pentru aceste motive, cu deosebit respect vă solicităm respingerea
ei.

București, mai 2023

Inițiatori

Asociația PRO VITA București

Asociația „Alianța Familiilor din România”

Asociația LifeCall

Semnatari

Asociația Darul Vieții (Timișoara)

Asociația Valoarea Familiei (Suceava)

Fundația Clinica Pro-Vita

Fundația Pro Vita Medica

Oficiul Creștin pentru Drepturi și Libertăți

Asociatia Piciorușe / Little Feet

Pro Vita Craiova

Fundația „My Brother’s Keeper International”

Asociația pentru mame și copii defavorizați

Asociația Ajută Mama și Copilul

Asociatia Vocea orfanilor

Asociatia Glasul Vieții

Asociația Down Art Therapy

Asociația Heidi

Asociația Acțiunea Milei Arad

Asociația Creștin-ortodoxă „Mama Olga”

Centrul de Tineret Moniom

Asociația Sf. Voievod Ștefan cel Mare, Hârja

Asociația WISED

Asociația „Voci de copii și clinchete”, Siret

Asociația Poienița Crucii, Poienari

Asociația Tomis Constantiana

Asociatia Magia Cuvântului, Arad

Școala Gimnazială Mănăstirea Cașin

Fundația Peniel

Asociația Filantropia Oradea

Asociația Civis Salutem

Casa Ioana

Asociația Studenților Creștin-Ortodocși din România, Filiala Iași

Asociația Studenților Creștin-Ortodocși din România, Filiala Târgu Jiu

Asociația Studenților Creștin-Ortodocși din România, Filiala București

Asociația Studenților Creștin-Ortodocși din România, Filiala Cluj-Napoca

Asociația Studenților Creștin-Ortodocși din România, Filiala Sibiu

Asociația Harmony and hope, Iași

Asociația Suroti Mănăstirea Cașin

Asociația „Prietenii Sfinților Trei Ierarhi”

Asociația Sf. Mihail Mărturisitorul

Asociația Filantropia Ortodoxă Sibiu

Protopopiatul Ortodox Român Șimleu Silvaniei

Parohia Sf. Ierarh Nicolae, Ocolna

Parohia Sf. Gheorghe Oboroceni, Iași

Parohia Ortodoxă Română Sf. Sfințitul Mucenic Haralambie, Spania

SEMNATI PETITIA IMPOTRIVA
FINANTARII AVORTURILOR IN ROMANIA DIN FONDURILE PUBLICE

https://aliantarenastereanationala.ro/petitii/petitie-solicitam-respingerea-proiectului-legii-255-2023/ 

Petiție: Solicităm respingerea proiectului Legii
255/2023 

Petiții | 19/05/2023

^[1] Remarcăm lipsa unor date
concrete care să rezulte dintr-un document oficial sau
o cercetare/statistică la nivel național ori județean.

^[2] Art. 30 din
Constituția României, republicată.

^[3] Art. 53 din Constituția României, republicată.

^[4] Avizul nr. 409/20.03.2023.

^[5] „Statisticile indică faptul
că până în 2050 România este în pericol să aibă o populație de doar 15
milioane, din care o treime vor fi pensionari. Anul 2020, marcat de criza de
sănătate, este al 31-lea an în care sporul natural este negativ.” – Pg. 102,
para. 6, Programul de guvernare 2021–2024

^[6] https://www.guttmacher.org/sites/default/files/pdfs/pubs/MedicaidLitReview.pdf

^[7] https://ir.lawnet.fordham.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=2114&context=ulj

^[8] Tocmai de aceea, există tot
mai multe țări care iau în considerare femeia cu tot ce reprezintă ea emoțional
și psihic, nu doar fizic. Legislația din 10 țări europene (Belgia, Germania,
Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Luxemburg, Portugalia, Slovacia si Spania)
stabilește o perioadă de timp obligatorie de așteptare între data la care se
solicită avortul și data la care este efectuat acesta, scopul fiind acela de
ajuta femeile însărcinate să ia decizii esențiale pentru viața lor fiind corect
și complet informate. În 7 țări europene (Belgia, Germania, Ungaria, Italia,
Lituania, Olanda și Slovacia) femeile trebuie să beneficieze de consiliere
obligatorie sau să primească obligatoriu informații de la medicii lor înainte
de avort. În Italia, Grecia, Portugalia, Slovenia, Slovacia în cazul in care
femeia însărcinată este minoră este cerut acordul părinților,