Voi scuipa pe Monitoarele voastre!

Redactorul
șef al ActiveNews, Victor Roncea, a fost poftit la CNA să dea socoteală pentru
un articol.

ActiveNews
este un site de presă SCRISĂ.

CNA
– așa cum o arată și numele – se ocupă de reglementarea Audio-Vizualului.

Ce
are a face audiovizualul cu presa scrisă? Exact ce are a face baba cu
mitraliera.

Prima
reacție a oricărui om normal e să creadă că a fost o greșeală.

Nu
a fost o greșeală!

Pe
ordinea de zi a CNA, ActiveNews figurează cu adresa sa de Web: www.activenews.ro.

De
asemenea, pe aceeași ordine de zi apare clar și „motivul” pentru care ActiveNews
este chemat la judecată: „articolul Hoții de nemurire din 10.04.2023”.

Era
la mintea oricărui clapon de la CNA că e vorba de un ARTICOL de PRESĂ SCRISĂ de
pe un SITE ONLINE.

Și
că, potrivit legii, în-de-toate-băgătorul nas al CNA nu are ce să caute aici.

Și,
totuși, citația s-a repetat trei zile la rând, negreșit. Trimisă prin e-mail,
cu doar o oră înainte de începerea ședinței CNA.

Dacă
prima reacție a unui om normal era să considere că trebuie să fie vorba de o nenîțelegere,
a doua reacție a aceluiași om agasat era să se prezinte la CNA și să-i întrebe: „Ce poftești mă musiu?”.

Ar
fi fost o greșeală fatală.

Prezentarea
ActiveNews în fața CNA, fie și pentru a-i întreba „Cu ce drept?”, ar fi creat un precedent periculos: deschidea calea Consiliului Național al Audiovizualului către cenzurarea Internetului.

În
condițiile în care audiențele televiziunilor scad într-un ritm dramatic și
toată lumea se mută „online”, Internetul a devenit  Ținta lor. A Cenzorilor. A Caraliilor
Adevărului.

Tripla
citare a ActiveNews la CNA nu a fost o greșeală. A fost o Capcană.

*

Ați
văzut vreodată o ședință a CNA? Ar trebui. E un spectacol unic și halucinant.

În
ecranul monitorului, împărțit în pătrățe de aplicația ZOOM, stau Ei. Membrii
CNA. Inchizitorii. Într-un colț apare împricinatul.

Scena
pare ruptă din Dune. Sau dintr-o distopie sumbră.

Împricinatul
este pus la colț și la figurat. Încolțit. I se cere să dea explicații. De ce a
folosit cutare cuvânt, de ce glasul a avut o intonație ciudată când… Ce a vrut
împricinatul să insinueze…? Nu știe că e discriminare / hărțuire / instigare /
hate speech / zădărnicirea combaterii…?

Toate
zoaiele Corectitudinii Politice sunt aruncate în capul sărmanului acuzat. Nu Adevărul interesează, ci Ideologia.

Are
loc o judecată în toată regula. Deși acolo nu este un tribunal. Nu este o
instanță. Membrii CNA nu sunt judecători. Mai mult, sunt numiți politic,
potrivit intereselor unui partid sau altuia. Sunt, adică, niște politruci.

O
ședință CNA seamănă cu un proces politic din anii ’50. Iar CNA este copia leită a unui tribunal al poporului.

Se
pronunță sentințe. Se împart cu dărnicie amenzi de zeci și sute de mii de lei unor
posturi locale, cu o mână de angajați. De cele mai multe ori, pentru aceste
posturi, amenzile înseamnă falimentul.

Alteori,
cu aceeași ușurătate, se taie emisii.

Oamenii
care sunt aruncați pe drumuri, rămânând muritori de foame, nu sunt teroriști
(deși au fost numiți așa în pandemie), nu pun bombe, nu dau în cap, nu fură.

Sunt
niște bieți ziariști.

Este
un spectacol cumplit să îi vezi în fața inchiziției CNA. La început se țin
bățoși, încearcă să își adune toate rămășițele de curaj pregătite dinainte, să
riposteze, să explice.

Apoi,
pe măsură ce asupra lor se prăvălește cascada de acuzații, încep să se
cocârjeze, să se facă tot mai mici, să se piardă.

Din
pătrățelele ZOOM ale Zeilor Adevărului trăsnetele continuă să îl izbească pe
Ziarist. Insinuările se încolăcesc reci și amenințătoare în jurul lui, pândind să
îl sufoce.

Spectrul
amenzii uriașe care îl va lăsa pe drumuri se conturează tot mai terifiant.

Și
atunci Ziaristul – adesea cu familie, copii și rate la bancă – cedează. Își
recunoaște vina. Își face autocritica. Își ia angajamentul că se va îndrepta.
Că va merge neabătut pe calea trasată de CNA.

O
oarecare relaxare apare atunci și pe chipurile sumbre ale Zeilor. Și de data
asta, Puterea lor a învins.

(Zeii
CNA se hrănesc cu sentimentul Puterii, se îmbată cu el, așa cum strămoșii lor
olimpieni se amețeau cu ambrozie iar moșii lor staliniști se pileau cu vodcă.)

Atunci,
asemenea anchetatorului satisfăcut care, după ore de interogatorii și bătăi, a
obținut declarația dorită, încep să facă glumițe cu anchetatul plin de sânge și
pișat pe el.

„Hai,
bă, că n-a fost chiar așa de rău!”.

*

Pe câțiva
dintre membrii CNA îi cunosc personal. Cu unii am fost coleg de redacție. Îi
știu.

Sunt
ziariști buni. Unii, excepționali. Când erau de partea celalaltă parte a
baricadei erau aprigi apărători ai adevărului. Sau ai propriilor idei.

Orice
tentativă de cenzură din partea șefilor ar fi fost sinucigașă. Orice tentativă
de a le închide gura ar fi provocat un scandal monstru. Și plecarea cu trântit
de ușă!

Așa
se făcea presa cândva: cu demisia pe masă! Și cu șira spinării dreaptă!

Prin
ce blestem, ziariștii străluciți de odinioară au devenit niște anchetatori întunecați?

Prin
ce misterioase transformări interioare au trecut foștii apărători ai libertății
ca să ajungă astăzi niște jalnici politruci, slugile celor pe care odinioară îi
făceau să tremure cu dezvăluirile lor?

Prin
ce sinistru proces de reeducare, pionierii Adevărului au ajuns astăzi
torționari în solda Poliției Gândirii?

Nu
știu.

Ce
știu însă, este că anchetatul zdrobit, care își șterge sângele de la nas și
schițează un zâmbet știrb și slugarnic către torționarul care l-a călcat în
picioare, fericit că a scăpat doar cu atât, reprezintă Portretul Robot al
Presei de azi.

Chipul
Presei pe care și-l doresc CNA și stăpânii lor politici.

Și
mai știu că singura șansă a presei de a scăpa de blestemul acestui Portret
Robot și de a-și redobândi Chipul frumos din anii ’90, este să ia model de la martirii
temnițelor comuniste.

 Să
nu se îndoaie. Să își scuipe în față Torționarii. Cu curaj. Cu orice preț.