man Model National Opinii

Adevărata lege a Confiscării Copiilor NU este PL-x 145

ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!

PL-x 145 a fost numită pe bună
dreptate Legea Barnevernet. Creează cadrul legal pentru Confiscarea Copiilor. Există
însă o monstruozitate juridică și mai mare. O amenințare și mai grozavă la
adresa copiilor noștri.

Un proiect de lege care, nebăgat de
seamă, își croiește drum nestingherit prin măruntaiele legislative către
Monitorul Oficial.

Ca urmare a PL-x 145, copiii POT fi
confiscați. Totuși, este doar o posibilitate. Îngrozitoare, dar potențială.

Ca urmare a celui de-al doilea proiect
de lege, copiii sunt confiscați cu CERTITUDINE. Toți, fără excepție și fără
scăpare. Și din fragedă pruncie.

Este vorba de Legea Învățământului
preuniversitar.

Potrivit articolelor 13 și 15 ale
documentului care a trecut de Camera Deputaților și urmează să ajungă la Senat,
învățământul obligatoriu începe de la vârsta de 3 ani. Odată cu grupa mică de
grădiniță.

Cu alte cuvinte, copiii sunt luați de lângă
familii și instituționalizați de la vârsta de 3 ani. OBLIGATORIU.

Chiar dacă au bunici, părinți, rude care
ar putea să aibă grijă de ei, micuții sunt trimiși forțat să stea pe olițe sub
atenta supraveghere a Statului.

Principiul sfânt al celor 7 ani de
acasă a fost subminat sistematic în ultimele decenii.

Înainte vreme, când lumea era mai
normală, se socotea că un copil are nevoie să stea șapte ani sub ocrotirea,
supravegherea și educația familiei, așa cum un vlăstar trebuie să fie ocrotit,
stropit și curățat cu mai multă grijă în primii ani, până prinde forță și se
face copăcel.

Abia după șapte ani, copilul era considerat
suficient de matur pentru a lua viața în piept.

Iar moștenirea Celor 7 ani de acasă se
păstra până la moarte.

Cei 7 ani de acasă erau Sistemul
Imunitar al Individului. Și Temelia Societății.

Acum, Cei 7 ani de acasă rămân doar 3.

În timp ce Sistemul de Învățământ
devine tot mai agresiv, toxic și acaparator față de copii, durata de
„imunizare” în sânul familiei scade.

Să nu ne înșelăm: paradoxul nu este
întâmplător. Este o acțiune sistematică și deliberată.

Ținta principală a tuturor sistemelor
totalitare o reprezintă Copiii. În toate sistemele totalitare Educația devine
Dresaj. Iar dresajul, se știe, trebuie făcut de timpuriu.

Doar așa se formează Omul Nou și
Supus.

În România, la fel ca în majoritatea
Occidentului, Școala a devenit un Mecanism de Îndoctrinare. Învățătura a devenit
Ideologie.

Dispar orele de Cunoștințe Generale și
se înmulțește Învățământul Politic. Rolul cheie îl deține Sexualizarea
copiilor.

Așa-zisa Educație Sexuală începe de la
grădiniță. Adică imediat după confiscarea copiilor din familii.

Organizația Mondială a Sănătății a dat
publicității recent „Standardele pentru Educația Sexuală în Europa”, în care se
cere ca micuților de patru ani să li se spună despre „bucuria și plăcerea de
a-ți atinge propriul corp, masturbarea din fragedă copilărie”
.

De
asemenea, documentul OMS sugerează că acest fel de „educație sexuală” ar fi
potrivit să înceapă imediat după naștere:

„De
la naștere, bebelușii învață valoarea și plăcerea contactului corporal, căldura
și intimitatea. După puțin timp, ei învață ce înseamnă murdar și curat… Cu
alte cuvinte, încep educația sexuală.”

Nu
întâmplător se urmărește sexualizarea copiilor încă din fașă. Sexul este
instinctul cel mai „animalic” al omului.

La
fel cum Credința este instinctul cel mai „spiritual”.

Pervertirea
sexuală face ca Dresajul copilului să fie mai ușor.

Credința
face ca Dresajul să devină aproape imposibil.

Aceasta
este diferența / ruptura dintre Theodor Andrei de la Eurovision și Rareș
Prisăcariu de la Românii au Talent.

Ambii
sunt copii: unul dresat deja și pervertit după gustul Sistemului, celălalt crescut
în spiritul celor 7 ani de acasă.

Potrivit
principiilor Barnevernet, Rareș ar trebui să fie confiscat și supus unui proces
intensiv de re-educare.

Cei
cinci copii (inclusiv un sugar) ai familiei Bodnariu din Norvegia au fost
confiscați pentru că spuneau rugăciuni.

Copiii
care spun rugăciuni sunt un pericol pentru Sistem.

Dar
noua Lege a Educației rezolvă problema: odată cu confiscarea Pruncilor de la
trei ani și aruncarea lor în Malaxorul Ideologic, copiii ca Rareș sunt condamnați
la dispariție

Între
oliță și masturbare, Îngerașul nu mai are loc. Are grijă Statul să îi facă mari
și tari.

Dar
coșmarul nu se termină aici.

La
articolul 15, Legea Învățământului Preuniversitar vorbește și despre „învățământul
antepreșcolar”
, care se desfășoară de la vârsta de 3 luni până la cea de 3 ani.

„Învățământul
antepreșcolar” nu este obligatoriu. DEOCAMDATĂ. La fel cum, până cu câțiva ani
în urmă, nu era obligatoriu nici învățământul preșcolar.

Dar,
după cursul și ritmul în care se desfășoară lucrurile, VA FI.

Curând,
Statul va confisca Pruncii înainte de a fi înțărcați.

Se
va împlini astfel vorba poetului:

„Copiii,
drepți, din mumele lor sar!”

About Post Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *