Wagner cântă Amurgul Zeilor? – În jurul Tronului de la Kremlin al lui Putin au început să apară Fisuri

După
15 luni, povestea cu care mașina de propagandă occidentală ne-a împuiat capul
din primele zile ale războiului, pare să devină realitate.

În
ediția sa din 14 mai, Washington a publicat ceea ce pare o bombă de presă.

Titlul
articolului spune totul: „Șeful Wagner a propus să dezvăluie Ucrainei amplasamentele
trupelor rusești, potrivit unor scurgeri de informații”.

Iar
subtitlul articolului explică:

„Evgheni
Prigojin a afirmat că va spune armatei ucrainene unde să atace trupele rusești
dacă aceasta își retrage propriile forțe din orașul asediat Bahmut, unde
mercenarii Wagner sufereau pierderi grele.”

Washington
Post afirmă că liderul grupului militar privat Wagner, vârful de lance al
asaltului rușilor asupra Bahmutului, s-ar fi aflat în legătură cu serviciul de
informații militare ucrainean (HUR) încă din luna ianuarie.

Potrivit
unor scurgeri de informații noi, apărute pe deja faimosul site Discord, liderul
Wagner, Prigojin, ar fi propus ucrainenilor să se retragă din Bahmut (oraș care
părea deja pierdut pentru Kiev încă de la începutul anului), lăsându-l pe el (Prigojin)
în postura de erou rus, eliberator al orașului.

În
schimb, scrie ziarul american, fostul bucătar al lui Putin s-ar fi angajat să trădeze
diferite amplasamente ale trupelor rusești pentru a fi atacate de ucraineni.

Dacă
informațiile publicate de Washington Post sunt reale, atunci înseamnă că
Prigojin, una dintre cele mai proeminente figuri militare ale Rusiei în
războiul din Ucraina, este un trădător ordinar.

Mai
mult, cum Prigojin este unul dintre apropiații lui Putin (și fostul său bucătar
personal), ar însemna că trădarea a ajuns până la cele mai înalte cercuri ale
Kremlinului, amenințând direct scaunului președintelui rus.

Dar
sunt informațiile publicate de Washington Post REALE?

Pentru
a putea încerca un răspuns, trebuie să vedem care este SURSA acestor informații
explozive.

Ne
spune Wa-Po: serviciile de informații americane.

Aici
trebuie amintit că, de-a lungul timpului, Washington Post și-a dobândit eticheta
de „ziar al CIA”, după cum New York Times este numit „ziarul Departamentului de
Stat”.

Nu
întâmplător, Washington Post a fost vârful de lance al atacurilor împotriva lui
Donald Trump în faimosul Dosar RussiaGate, vărsând sistematic în spațiul public
pretinse informații devastatoare din zona serviciilor secrete despre relația
lui Trump cu Rusia.

Toate
aceste informații s-au dovedit false.

Washington
Post ne mai spune că informațiile de acum despre „trădarea lui Prigojin” au
fost confirmate și de două surse din serviciile secrete ucrainene.

Or,
serviciile americane și ucrainene se află de aceeași parte a baricadei și au
tot interesul să provoace zâzanie în tabăra rusă.

Un
al doilea amănunt interesant este momentul în care aceste informații presupus compromițătoare
despre Prigojin apar în spațiul public: exact în mijlocul unui conflict deschis
între șeful Wagner și comandanții armatei ruse.

În
mai multe rânduri, Prigojin i-a acuzat deschis pe ministrul rus al Apărării,
Șoigu, și pe șeful Statului Major rus, Gherasimov, că sabotează ofensiva Wagner
asupra Bahmutului netrimițându-i muniție suficientă.

Apogeul
conflictului a părut să fie atins la începutul acestei luni, când Prigojin a
anunțat că își retrage oamenii de la Bahmut pe 11 mai, făcându-i albie de porci
pe Șoigu și Gherasimov.

A
primit muniție și, deși s-a declarat nemulțumit de cantitate, nu s-a mai retras.
A continuat să lupte și să înainteze metru cu metru.

În
schimb, pe flancuri, la nord și la sud de Bahmut, oraș considerat un punct
strategic pentru evoluția viitoare a războiului, trupele ucrainene
înregistrează succese mici dar regulate în fața trupelor regulate ruse.

Sunt
trupele regulate ruse de o calitate mai proastă decât Wagner? Posibil.

Beneficiază
trupele ucrainene de informațiile pe care Prigojin le-a promis încă din
ianuarie? Adică victoriile Wagner pe centru și succesele ucrainene pe flancuri
sunt rodul trădării lui Prigojin? De asemenea posibil.

Sau
Kievul (beneficiind de livrările masive de armament occidental) își canalizează
toată forța ofensivă pe flancuri la Bahmut, lăsându-l intenționat pe Prigojin
să înainteze câțiva metri pe zi, fără mari efecte strategice, dar care PAR să
confirme trădarea acestuia?

Cu
alte cuvinte, își coordonează Kievul acțiunile militare de pe front cu o
acțiune de dezinformare de proporții în presa americană, pentru a compromite
vârful de lance militar al Rusiei (Wagner) și a semăna îndoială și discordie în
rândurile armatei ruse și la vârful Kremlinului?

Dintre
cele trei ipoteze, aceasta pare cea mai plauzibilă. Mai ales dacă adăugăm că articolul din Washington Post este „la liber”, fără plată. De parcă cât mai multă lume ar fi trebuit să citească informația despre „trădarea lui Prigojin”, deși – cu taxă – el ar fi putut aduce un profit
gras.

Dar
povestea nu se oprește aici.

Cu
o zi înainte de articolul despre „trădarea lui Prigojin”, pe 13 mai, Washington
Post a publicat un amplu interviu cu Volodimir Zelenski.

Internauții
au remarcat că, la câteva ore de la apariție, o bucată importantă din interviu
a dispărut.

Ea poate
fi însă găsită (mai greu) în versiunea arhivată a articolului.

Despre
ce este vorba în fragmentul tăiat?

Ați ghicit: despre legăturile lui Prigojin
cu serviciile de informații ucrainene și despre scurgerile de informații ale
Pentagonului, în care, printre altele, se dovedea că Washingtonul supraveghează
și monitorizează toate mișcările regimului de la Kiev.

Iată
cum începe fragmentul „pierdut” al discuției dintre reporterul american și un
Zelenski vădit incomodat de întrebări:

Wa-Po:
Documentele indică faptul că HUR, serviciul dvs. de informații militare, are
legături neoficiale cu Evgheni Prigojin, despre care erați la curent, inclusiv
o întâlnire cu Evgheni Prigojin și ofițeri HUR. Este adevărat?

Zelenski:
Este o chestiune de servicii secrete. Vreți să fiu condamnat pentru trădare de
stat? Și, în plus, e foarte interesant, dacă cineva spune că aveți documente,
sau cineva din guvernul dvs. vorbește despre activități ale serviciilor noastre
de informații, aș dori să vă pun și eu o întrebare: Cu ce surse din Ucraina
aveți legături? Cine vorbește despre activitățile serviciilor noastre secrete?
Deoarece aceasta este cea mai gravă infracțiune în țara noastră? Cu ce
ucraineni discutați?

Wa-Po:
Am discutat cu responsabili ai guvernului, dar aceste documente nu vin din
Ucraina, vin de la…

Zelenski:
Nu contează de unde vin documentele. Întrebarea este cu ce oficial ucrainean
ați discutat? Pentru că dacă zic ceva despre serviciile noastre secrete este o
trădare. Dacă zic ceva specific pe plan ofensiv despre un general sau altul
este tot trădare. De aceea v-am întrebat: cu ce ucraineni ați discutat?

Wa-Po:
În legătură cu aceste documente specifice? Sunteți prima persoană cu care
discut.

Zelenski:
Bine.

Wa-Po:
Și vreau să vă citesc ce informații anume sunt despre Prigojin și HUR. Pe 13
februarie, Kirill Budanov, șeful HUR, v-a informat despre un plan rusesc de
destabilizare a Moldovei împreună cu doi parteneri ai Wagner. Budanov v-a
informat că a privit stratagema rusă ca pe un mijloc de a-l incrimina pe
Prigojin, „pentru că avem legături cu el”. L-ați însărcinat pe Budanov să o
informeze pe președinta Moldovei, Maia Sandu, iar Budanov v-a spus că HUR l-a
informat pe Prigojin că va fi etichetat ca trădător care a colaborat cu
Ucraina. Documentul mai spune și că Budanov s-a așteptat ca rușii să folosească
detaliile despre discuțiile secrete ale lui Prigojin cu HUR și întâlnirile cu
ofițeri HUR în Africa…

Din
acest moment, Zelenski a luat foc, a devenit incoerent. A urmat o bălmăjeală din
care singurul lucru care se înțelege este că, divulgând asemenea informații,
ziariștii de la Washington Post sunt acuzați că fac jocul inamicului rus.

(În
paranteză fie spus – așa-zisul plan de destabilizare a Moldovei de către Rusia s-a
dovedit o farsă.)

Merită
să (re)citiți în fragmentul cenzurat reacția halucinantă a liderului ucrainean.

De ce s-a isterizat Zelenski? Poate pentru că informațiile despre (presupusa) legătură dintre Kiev și Prigojin a fost aruncată prea devreme pe piață. Sau poate că Zelenski nu era la curent cu planul pus la cale la Washington și a intrat realmente în panică, de teamă că sunt divulgate informații vitale pentru regimul său.

Între
timp, cum era previzibil, Prigojin a dezmințit informațiile din Washington
Post, inclusiv că ar fi avut o întâlnire cu șeful HUR, Budanov, în Africa.

Și
a afirmat că totul ar fi o lucrătură care își „are rădăcinile la Rubliovka”.

Rubliovka este un
cartier select al Moscovei, unde își au reședințele mulți dintre membrii
protipendadei politice și de afaceri ruse.

Foarte
interesantă a fost însă reacția laconică a purtătorului de cuvânt al
Kremlinului, Dmitri Peskov, care a refuzat să comenteze, limitându-se să
afirme: „PARE o farsă”.

Acestea
sunt până acum elementele unei drame care de-abia pare să înceapă.

Ele
nu ne permit să discernem dacă Prigojin, „eroul de la Bahmut” este în realitate
un trădător sau – cum afirmă el însuși – victima unei intrigi țesute de dușmani
puternici, geloși pe steaua sa în ascensiune la Moscova.

Un
indiciu important va fi dacă, în zilele (orele) următoare Prigojin și
„muzicienii” lui vor fi păstrați ca principală forță de asalt la Bahmut, sau vor
fi retrași „strategic” pentru a păstra aparențele.

Însă
un lucru este sigur: pentru Vladimir Putin, lucrurile nu stau bine.

După
15 luni, povestea cu care mașina de propagandă occidentală ne-a împuiat capul
din primele zile ale războiului, pare să devină realitate.

În jurul Tronului lui Putin de la Kremlin încep să apară fisuri.