man Model National Opinii

Vlad Cubreacov: CALVARUL PARCURS DE MITROPOLIA BASARABIEI PÂNĂ ȘI DUPĂ ÎNREGISTRAREA EI JURIDICĂ

ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!

Domnule președinte, domnilor profesori, preacucernici părinți, onorată asistență,

Mitropolia Basarabiei, parte inseparabilă a Bisericii Ortodoxe Române, reprezintă o instituție națională fundamentală, singura din perioada interbelică de aur reactivată la răsărit de Prut.

Ea are, în comparație cu orice altă entitate – partide politice, grupuri culturale sau de interese, reviste, ziare, organizații neguvernamentale etc. – marele avantaj de a fi, în ordinea superioară a lucrurilor, un așezământ sacru și veșnic. Nicio altă instituție din spațiul nostru nu întrunește intrinsec aceste calități. Pentru acest motiv, orice investiție sufletească, intelectuală, financiară sau de alt ordin în Mitropolia Basarabiei și părțile ei constitutive reprezintă o investiție în prezentul și viitorul durabil al națiunii noastre.

Puterea spirituală a Bisericii Ortodoxe Române nu este mai puțin importantă ca puterea politică a celor două state românești actuale: România și Republica Moldova. Ca păstrătoare și promotoare active ale identității noastre spirituale și naționale, Biserica Ortodoxă Română în general și Mitropolia Basarabiei în particular reprezintă agenți integratori și factori de reconfigurare și reorganizare a spațiului spiritual românesc, fiind totodată două resurse esențiale, inepuizabile și vizibile ale unității transpolitice a Lumii românești într-o epocă nouă a drepturilor omului axată pe ideea de libertate, demnitate și dreptate.

Raportarea fiecărei persoane de tradiție ortodoxă din spațiul nostru, dar mai cu seamă a factorilor politici și administrativi de la Chișinău în chestiunea Mitropoliei Basarabiei reprezintă un adevărat test identitar și politic, întrucât nu lasă loc neutralității și constrânge, prin firea lucrurilor, la opțiune clară pro sau contra. Trebuie să recunoaștem că reactivarea Mitropoliei Basarabiei și afirmarea ei ulterioară s-au subscris și se subscriu efortului național de depășire a stării de ocupație politică și spiritual-canonică, iar mai larg efortului de desovietizare ca proces de revenire la normalitate. Suntem așadar pe terenul geospiritualității și geopoliticii.

Rațiunile și temeiurile pentru care Mitropolia Basarabiei a fost reactivată la 14 septembrie 1992 țin, așa cum proclamă Actul patriarhal și sinodal al Bisericii Ortodoxe Române din 19 decembrie același an, de noțiuni ca Libertatea, Comuniunea și Adevărul, apanaje ale Duhului Sfânt dătător de viață. Este greu, dacă nu imposibil, ca adversarii ideii Mitropoliei Basarabiei să răstoarne aceste noțiuni superioare și argumentația solidă care izvorăște din ele, în condițiile în care constituirea și organizarea bisericească se bazează pe criteriul etnic, consfințit de canonul 34 apostolic, acesta instituind, pe criteriul etnicității, principiile autocefaliei a sinodalității etnice. Dilema a fost și rămâne: suntem ruși sau români, ținem de Ortodoxia rusă sau de cea română? Tertium non datur, de vreme ce moldovenismul este un surogat identitar de sorginte străină și de dată recentă la scară istorică, mai exact, un concept de extracție sovietică și, încă mai exact, ruso-ucraineană, pus în serviciul cauzei ignobile a manipulării etnice, în scop de dominație peste alții și control al oamenilor și teritoriilor.

S-a vorbit aici despre contextul complex și dificil în care a fost reactivată Mitropolia Basarabiei. Actul reparator de reactivare a Mitropoliei Basarabiei a fost întâmpinat cu maximă ostilitate de cea mai mare parte a clasei noastre politice, care, prin mai-marii zilei, aparținea spiritual jurisdicției Patriarhiei Ruse de la Moscova, care se autointitulează, contrar dreptului ortodox, Biserică multinațională organizată în paralel cu structurile statului sovietic, în serviciul căruia s-a pus adesea, interesat și dintr-un reflex istoric vechi de câteva sute de ani.

Întrucât din primăvara anului 1992 devenise aplicabilă Legea Republicii Moldova despre culte, Mitropolia Basarabiei a fost prima entitate bisericească care, la 8 octombrie 1992, i-a solicitat Guvernului Andrei Sangheli recunoașterea sa în calitate de cult religios distinct, fără nicio legătură cu Moscova. Cererea de recunoaștere avea să fie reînnoită la 25 ianuarie și 8 februarie 1995, 20 august 1996, 4 martie 1997, 15 martie 1999 și 10 ianuarie 2000. În pofida faptului că în 1992 Ministerul Culturii și Cultelor condus de ministrul Ion Ungureanu, Ministerul Educației condus de ministrul Nicolae Mătcaș, precum și Ministerul de Finanțe, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Departamentul de Stat pentru Privatizare, au avizat favorabil Statutul de organizare și funcționare a Mitropoliei Basarabiei, acesta nu a fost înregistrat.

A urmat un deceniu negru (1992-2002), în care Mitropolia Basarabiei, persecutată cinic și brutal, aruncată în afara legii, s-a văzut nevoită să apeleze în instanțele naționale de contencios administrativ, chemând la bară, pe durata mandatelor a trei șefi de stat (Snegur, Lucinschi, Voronin), șapte guverne, și anume: Sangheli I, Sangheli II, Ciubuc I, Ciubuc II, Sturza, Braghiș și Tarlev, toate la fel de ostile Bisericii noastre, etichetată oficial și absolut fals drept grupare schismatică fără drept de existență juridică. Este de reținut că guvernul Ion Sturza a excelat în acest tip de etichetări care au relevat nu doar o linie de gândire antinațională, ci și orientarea geospirituală a noului stat către centrul de putere religioasă de la Moscova. Aceste atitudini oficiale au alimentat un val de persecuții adesea sălbatice împotriva Mitropoliei Basarabiei, a clerului și credincioșilor ei. Prigoanei s-au dedat atât autoritățile statului, cât și structura de ocupație canonică străină și Patriarhia Moscovei în sine, aceasta călcând în picioare bun simț, adevăr istoric, canoane bisericești, legi omenești și libertatea de opțiune a oamenilor, insistând, într-o logică proprie defectuoasă, a nu ne mai fi soră, ci mamă cu de-a sila. Deceniul negru despre care vorbim a scos la vedere obediența stăpânirilor criptocomuniste locale față de Moscova și reflexele sale antiromânești. Ura nedisimulată și nestăvilită a acestor autorități a căpătat în anumite momente accente atât de sălbatice, încât s-a transformat în anticreștinism și mizantropie de cea mai joasă speță.

Pentru o înțelegere exactă a politicii oficiale de stat față de Mitropoliei Basarabiei vom apela la documente. Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor de pe lângă Guvernul Republicii Moldova, informa într-o Notă din 21 noiembrie 1994: ”Pe parcursul ultimilor doi ani pe teritoriul republicii activează în mod nelegitim formațiunea ecleziastică Mitropolia Basarabiei. Deși la ora actuală au fost depuse eforturi esențiale pentru stoparea activității acestei grupări bisericești (…), toate acestea însă nu s-au soldat cu careva rezultate pozitive. (…) Conducerea Băncii Naționale, Serviciul vamal republican, la rugămintea noastră de a lichida conturile și, concomitent, de a supune lucrătorii Mitropoliei Basarabiei unui control riguros, conform prescripțiilor stabilite, la desele lor treceri peste frontierele țării, nu au reacționat în niciun fel. (…) De menționat că activitatea acestei formațiuni (mai mult politice decât religioase) este susținută atât de anumite forțe din interiorul țării (de către unii primari ai satelor respective, reprezentanți ai opoziției, inclusiv unii deputați ai Parlamentului), precum și din afara frontierelor (Guvernul României prin Hotărârea sa nr. 612 din 12 noiembrie 1993 a alocat 399,4 mln lei pentru finanțare activității ei. (…) Fondarea acestei formațiuni și recunoașterea Statutului ei ar constitui un act antistatal, nelegitim, ar însemna o nerecunoaștere a statului suveran și independent – Republica Moldova. (…) Necurmarea activității așa-numitei Mitropolii a Basarabiei va genera o destabilizare a stării de lucruri nu numai în Biserica ortodoxă, dar și în întreaga societate. Recunoașterea Mitropoliei Basarabiei și aprobarea Statutului ei de către Guvernul Republicii Moldova va conduce automat la lichidarea Mitropoliei Moldovei”.

Periplul judecătoresc pe plan național a început la 8 august 1995 și a însemnat zeci de ședințe de judecată în instanța de contencios administrativ de primă treaptă din sectorul Buiucani, la Tribunalul municipiului Chișinău, la Curtea de Apel și la Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova. Un singur proces dintre acestea a fost câștigat, la 19 august 1997, la Curtea de Apel a Republicii Moldova, aceasta obligând Guvernul să înregistreze Statutul Mitropoliei Basarabiei și să o admită în legalitate. Din păcate, Hotărârea Curții de Apel a fost anulată definitiv și irevocabil de către  Supremă de Justiție a Republicii Moldova, la 9 decembrie 1997, ceea ce i-a deschis Mitropoliei Basarabiei calea către Comisia Europeană a Drepturilor Omului, care a fost sesizată la 3 iunie 1998. La 1 noiembrie 1998 cererea Mitropoliei Basarabiei a fost transmisă Curții Europene a Drepturilor Omului, dată fiind intrarea în vigoare a Protocolului nr. 11 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Am avut onoarea să reprezint interesele Mitropoliei Basarabiei în fața CEDO pe durata a mai bine de trei ani, fiind asistat de avocatul americano-britanic John Warwick Montgomery, fost membru al Curții Supreme a Statelor Unite ale Americii (după 1981) și al Curții Supreme a Marii Britanii (după 1984), pe care l-am cunoscut la Strasbourg în iunie 1998. Reputatul și redutabilul avocat Montgomery a avut o prestație exemplară în fața Camerei de judecători ai CEDO pledând cauza Mitropoliei Basarabiei, în cadrul audierilor din 2 octombrie 2001, când l-a înfruntat pe ex-ministrul Justiției Ion Morei, agent al guvernului comunist de la Chișinău. John Warwick Montgomery și-a binemeritat un loc de cinste în istoria recentă a Republicii Moldova și a Bisericii Ortodoxe Române.

Printre instituțiile partenere, care ne-au asistat calificat și îndeaproape în procesul de la CEDO, au fost Centrul European al Drepturilor Omului cu sediul la Strasbourg și Comisa pentru Drepturile Omului, cu sediul în Virginia Beach, Statele Unite ale Americii.

Merită reținut un detaliu. În procesul de la CEDO, părțile au fost Mitropolia Basarabiei și Republica Moldova, însă a existat și un terț intervenient, în persoana Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove. Cel de-al treilea intervenient, ca parte interesată, a subliniat în fața CEDO că Mitropolia Basarabiei se bazează pe criterii etnice și că astfel recunoașterea ei de către Guvern nu numai că ar constitui un amestec al Statului în treburile religioase, ci ar avea consecințe negative asupra situației politice și sociale din Republica Moldova, încurajând tendințele naționaliste care ar exista în cuprinsul statului. În plus, considera terțul intervenient de obediență moscovită, o asemenea recunoaștere ar fost de natură să prejudicieze relațiile de prietenie dintre Republica Moldova și Ucraina. În mod evident, atunci când Republica Moldova a pierdut procesul la Curtea Europeană de la Strasbourg, perdant a fost și terțul intervenient, vectorul de influență și instrumentul de control spiritual al Moscovei în Republica Moldova.

Procesul în dosarul 45901/99 ”Mitropolia Basarabiei și alții contra Republicii Moldova” a avut drept punct culminant pronunțarea, cu unanimitate de voturi, a Hotărârii din 13 decembrie 2001, când statul a fost recunoscut vinovat de încălcarea prevederilor articolului 9 (libertatea de gândire, de religie și de conștiință) și ale articolului 13 (dreptul la un remediu efectiv în instanță) ale Convenției Europene a Drepturilor Omului. Cazul a avut însă o continuare, întrucât Republica Moldova, nefiind de acord cu soluția pronunțată, a cerut oficial rejudecarea cazului în Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului. Demersul Republicii Moldova a fost examinat într-un panel de 5 judecători CEDO și, la 27 martie 2002, CEDO a menținut, iarăși cu unanimitate de voturi, Hotărârea anterioară din 13 decembrie 2001, care, devenind astfel definitivă și executorie, a fost transmisă Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei spre punere în aplicare. La 30 iulie 2002 Mitropolia Basarabiei a fost admisă în legalitate prin ordinul nr. 1651 al Serviciului de Stat pentru Culte de pe lângă Guvernul Republicii Moldova.

Nici acest gest juridic formal nu a însemnat sfârșitul necazurilor Mitropoliei Basarabiei. Partida antinațională, orientată spre Moscova, de la șeful statului la prim-ministru și conducători ai administrației publice locale, chiar dacă s-a văzut nevoită să-și tempereze elanul persecutor, și-a subtilizat arsenalul metodelor de prigoană și de îngrădire a drepturilor Mitropoliei Basarabiei. Există peste 100 de cazuri în care parohiile Mitropoliei Basarabiei, deja admisă în legalitate, nu au putut fi înregistrate pe motivul banal al avizelor negative ale Consiliilor raionale date în fiecare caz în parte. Timp de doi ani de zile au trenat în instanță și procesele intentate de Mitropolia Basarabiei pentru înregistrarea juridică a Episcopiei Basarabiei de Sud (fostă a Cetății Albe – Ismail) și a Episcopiei Ortodoxe a Dubăsarilor și a toată Transnistria (fostă Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria), acestea fiind înregistrate abia în anul 2006.

Totodată, știind că dreptul de existență al Mitropoliei Basarabiei presupune dreptul acesteia de a deține bunuri și de a-și revendica imensul patrimoniu imobiliar confiscat abuziv de statul sovietic ocupant, Guvernul Tarlev a adoptat, la 11 iunie 2002, Hotărârea nr. 740 cu privire la edificiile și locașurile de cult, care vizează imobilele cu destinație sacră transmisibile pe bază de contract în folosința exclusivă a structurii locale a Patriarhiei Ruse de la Moscova, în scopul manifest de a împiedica ieșirea comunităților locale bisericești din prizonieratul canonic Moscovit și revenirea la Mitropolia Basarabiei. Această Hotărâre este în vigoare și astăzi, iar Mitropolia Basarabiei și alte culte religioase ale căror bunuri sunt vizate au cerut constant și cer în continuare abrogarea ei. Deci, moștenirea guvernului comunist Tarlev nu este deocamdată demantelată, cum ar fi fost cazul.

De asemenea, la 26 septembrie 2001, Guvernul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr. 1008 privind aprobarea modificării introduse în Statutul Bisericii Ortodoxe din Moldova (Mitropolia Moldovei), prin care proclama unilateral structura canonică de obediență moscovită ca succesoare de drept a Mitropoliei Basarabiei. După un îndelungat proces în instanțele naționale am reușit, la 14 aprilie 2004, abrogarea acestei Hotărâri de Guvern. În plus, justiția a stabilit definitiv și irevocabil că actuala Mitropolie a Basarabiei este succesoare istorică, spirituală și canonică a Mitropoliei Basarabiei care a funcționat până în anul 1944 inclusiv. Or, succesiunea de drept este, în accepția legislației în vigoare, o relație istorică prin definiție.

Așadar, Republica Moldova are o chestiune majoră nerezolvată în relația cu Mitropolia Basarabiei. Exprim convingerea că aceasta își va găsi rezolvarea într-un cadru politic autentic democratic și într-un timp cât mai apropiat posibil.

Mitropolia Basarabiei a fost și rămâne o victimă a regimului sovietic de ocupație, fiind deposedată abuziv de totalitatea bunurilor sale materiale, sacre și profane. Această deposedare s-a produs prin efectele legislației sovietice, extinse în 1940 și 1944 asupra Basarabiei, legislație ce stabilea că Bisericile și părțile lor componente nu sunt persoane juridice și nu pot deține proprietăți. Statul sovietic se declarase prin legislație singur proprietar al bunurilor cu caracter religios. În sensul tratatelor internaționale privind succesiunea statelor, Republica Moldova este succesor local și în parte al fostei URSS. Astfel, Republicii Moldova, ca stat post-sovietic, îi revin un șir de obligații în ceea ce privește repararea abuzurilor trecutului din perioada de ocupație.

Republica Moldova, ca membru al Consiliului Europei și aspirant la aderare la Uniunea Europeană, va trebui să-și ajusteze cadrul juridic intern la normele și exigențele europene în materie. Amintesc în context că, prin Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1096 din 26 iunie 1996, forul de la Strasbourg ”recomandă, în principiu, restituirea in integrum a bunurilor către proprietarii lor originari, inclusiv a bunurilor aparținând Bisericilor, care au fost în mod ilegal și pe nedrept ridicate, naționalizate, confiscate sau expropriate de către Stat sub dominația regimurilor totalitare comuniste”. Iar Recomandarea APCE nr. 1556 din 24 aprilie 2002, intitulată Religie și schimbări în Europa Centrală și de Est statuează: ”Adunarea recomandă Comitetului Miniștrilor să solicite guvernelor statelor membre, Uniunii Europene și autorităților și organizațiilor în cauză: (…) să garanteze instituțiilor religioase ale căror proprietăți au fost naționalizate restituirea acestor bunuri într-un anumit termen sau, în cazul în care o astfel de restituire nu este posibilă, despăgubiri echitabile și să fie vigilenți pentru a preveni privatizarea bunurilor bisericești naționalizate”.

Aceasta este abordarea europeană normală, pe care ar trebui să și-o însușească și Republica Moldova, mai ales în condițiile în care ea este singurul stat din spațiul ex-sovietic și ex-comunist care deține în continuare bunuri bisericești confiscate abuziv și nu a procedat la restituirea lor către ultimii proprietari de drept.

Astăzi Mitropolia Basarabiei cuprinde peste o treime din corpul social al Republicii Moldova și are cea mai mare dinamică printre toate cultele religioase legal recunoscute și una dintre cele mai mari dinamici la scara continentului european.

Legea nr. 125/2007 privind libertatea de conștiință, de gândire și de religie prevede, la art. 15, alin. (4): ”Statul și instituțiile lui pot întreține relații de cooperare cu orice cult religios și pot încheia, după caz, acorduri sau convenții de cooperare cu orice cult religios sau cu părțile componente ale acestuia”.

Mitropolia Basarabiei dorește încheierea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 125/2007 și într-un timp cât mai scurt posibil, a unui amplu Acord de colaborare cu Guvernul Republicii Moldova. Considerăm că un asemenea Acord de colaborare ar trebui, între altele, să prevadă expres și să garanteze accesul deservenților Mitropoliei Basarabiei în Armata Republicii Moldova, în penitenciare și spitale, pentru asistența efectivului de soldați și ofițeri, a deținuților și bolnavilor, conform art. 26 al Legii nr. 125/2007. Considerăm inadmisibil ca asistența spiritual-morală în Armata Republicii Moldova să fie acordată (exclusiv) de structura locală a Patriarhiei Ruse de la Moscova, față de care statul Republica Moldova are toată deschiderea și susținerea. Structurile locale ale ”Bisericii Ortodoxe din Moldova” (Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove) din localitățile Republicii Moldova din stânga Nistrului și municipiul Bender (Tighina) se află în colaborare/complicitate fățișă cu regimul anticonstituțional de la Tiraspol, acordând asistență în cadrul unităților de miliție și al celor militare ale acestui regim. Considerăm necesar ca actuala conducere a Republicii Moldova să transmită la nivel societal un semnal clar de orientare a Republicii Moldova pe vectorul cultural-spiritual euro-atlantic și de decuplare de vectorul euro-asiatic (rusesc). Războiul ideologic și informațional rus purtat prin intermediul ”Bisericii Ortodoxe din Moldova” (Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove, parte a Bisericii Ortodoxe Ruse) impune necesitatea practică a unei echilibrări și contracarări adecvate.

Acordul de colaborare între Mitropolia Basarabiei și Guvernul Republicii Moldova va trebui să recunoască și să confirme oficial succesiunea de drept a Mitropoliei Basarabiei de astăzi în raport cu Mitropolia Basarabiei care a funcționat până în anul 1944 inclusiv. Acest lucru este valabil și pentru părțile componente ale Mitropoliei Basarabiei.

Doresc să mulțumesc Academiei de Științe a Moldovei și Academiei Române pentru deschiderea pentru cooperare cu Mitropolia Basarabiei. De asemenea, doresc să mulțumesc tuturor celor care în ultimele trei decenii au fost alături de Mitropolia Basarabiei cu gândul, cu fapta, cu rugăciunea, punându-și speranța în Dreptul Judecător.

În încheiere, fiind în asentimentul majorității dintre dumneavoastră și fără pretenția de a fi profetic, doresc să exprim convingerea fermă că Mitropolia Basarabiei are un mare viitor. Și asta pentru că, revenind iarăși la ordinea superioară a lucrurilor, nu oamenii au de spus ultimul cuvânt în istorie, ci Dumnezeu.

Vă mulțumesc!

Vlad Cubreacov, fost reprezentant al Mitropoliei Basarabiei la CEDO

ACADEMIA DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI, CHIȘINĂU, 23 MARTIE 2023

SIMPOZIONUL ȘTIINȚIFIC ”REACTIVAREA MITROPOLIEI BASARABIEI LA 30 DE ANI: PREMISE, EVOLUȚII, ADEVĂR”

About Post Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *