man Model National Sănătate

O tânără din Canada, bolnavă cronic, critică promovarea de către guvern a sinuciderii asistate – Forțată să aleagă între „sărăcie extremă sau moarte”

ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!

Într-un articol publicat în CBC News, Alexandria Nassopoulos își împărtășește povestea personală emoționantă, despre ce înseamnă a trăi cu fibromialgie, afecțiunea de care suferă, dezvăluind că este posibil să fie eligibilă pentru eutanasie (Canada’s Medical Assistance in Dying, sau MAiD), dar nu și pentru a primi suficient sprijin pentru a-și îmbunătăți viața, relatează LifeSiteNews, care prezintă povestea tinerei.
În articolul ei intitulat „Primesc bani pentru a nu rămâne fără adăpost, dar nu suficienți pentru a trăi”, Alexandria începe prin a se referi la MAiD, scriind:

Mi s-a părut o glumă teribilă când Departamentul de Asistență medicală în moarte (MAiD) a apărut în fluxul meu de știri pe rețelele sociale.

În timp ce parcurgeam articole și postări de la alți canadieni bolnavi cronic, mi s-a părut că m-aș califica și fără cancer terminal sau o boală neurologică degenerativă. Din curiozitate morbidă, am verificat criteriile pe site-ul Health Canada.

Se menționeaza că, pentru a fi eligibil, trebuie să am o „afecțiune medicală gravă și iremediabilă”, inclusiv să fiu într-o „stare avansată de declin care nu poate fi remediată” și care provoacă „suferință insuportabilă”.

Starea mea, fibromialgia, poate fi caracterizată prin durere cronică, oboseală și migrene. M-am născut cu această afecțiune și am trăit cu ea zi de zi, mergând de la un medic la altul și trecând de la speranță la disperare. Nu există leac. Această condiție – care mă împiedică în mod regulat să fac chiar și cele mai banale sarcini – nu dispare niciodată. Va exista mereu.

Cu alte cuvinte, în baza definițiilor, Alexandria se poate califica pentru eutanasie. Ea continuă:

Dar o moarte asistată nu este ceea ce îmi doresc. Am un simț al umorului negru (dizabilitățile cronice vor forța o persoană să aibă acest simț), dar nu într-atât de negru.

Acele postări apărute în feedul meu despre MAiD m-au făcut să mă simt descurajată și tulburată. M-am întors la munca pregătirii unui raport medical care detaliază afecțiunile mele cronice, un raport pentru guvernul din Quebec, astfel încât să-i implor să îmi pot păstra puținele beneficii pe care le am.

Pregătirea raportului este unul dintre multele lucruri care sunt pe lista mea, care, din păcate, include și a-mi aduna puterile pentru a face un duș sau a-mi prepara masa. Spun «sau», pentru că uneori trebuie să aleg între cele două în funcție de nivelul meu de energie.

Asistența guvernamentală pe care o primește Alexandria a fost redusă, întrucât guvernul din Quebec consideră că starea ei este „temporară”. Ea continuă:

Este a doua oară în patru ani când pregătesc același raport, deoarece asistența mea a fost redusă. Mă simt ca un cartograf care schițează o hartă a durerii pentru o călătorie pe care a întreprins-o de nenumărate ori. De fiecare dată, mă întorc la biroul meu pentru a le reaminti că fibromialgia este o afecțiune cronică – fiindcă nu pot lucra, am nevoie de ajutor.

(…)

Cei 720 de dolari pe lună pe care îi primesc în prezent ca asistență financiară nu sunt suficienți pentru a plăti un loc al meu, așa că, în schimb, închiriez o cameră în casa mamei mele, ajutând-o cu împrumutul ei ipotecar. După factura de telefon și abonamentul la Spotify (care este prețios pentru mine), mai rămân cu 200 de dolari pentru a-mi acoperi cheltuielile pentru alimentele pe o luna – iar prețurile cresc rapid.

Nu consider că cer mult. Terapia, pentru început, ar fi un lucru uimitor. Venituri suficiente pentru a plăti pentru vitamine, legume proaspete și mai multă carne, toate acestea probabil că nu mă vor vindeca, dar m-ar face mai sănătoasă. Capacitatea de a încerca și alte medicamente sau tratamente pe termen lung mi-ar oferi o șansă să pot lucra în industria serviciilor.

Apoi, la 38 de ani, [șansa] de a mă putea muta în sfârșit din subsolul casei mamei mele în vârstă. Acestea nu sunt cereri scandaloase pentru remedii miraculoase sau dorința de a câștiga la loterie.

Ea își încheie astfel povestea:

De aceea, atunci când am văzut opțiunea pentru MAiD în feedul meu de socializare, am avut sentimentul că mi s-a cerut să aleg între sărăcie extremă sau moarte. Mi se spune să cer ajutor, dar apoi sunt întrebată dacă într-adevăr am nevoie de el sau mi se spune în mod categoric că nu mă calific, deoarece boala mea cronică debilitantă este temporară.

Am încă acel raport medical de depus. O fac pentru că poate de data asta guvernul meu ar putea revizui definiția bolilor cronice. O fac pentru că sunt încă optimistă. Pentru că nu există alte opțiuni.

About Post Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *