Există o
Isterie a Războiului pe scena politică și în presă, în ciuda opiniei publice,
care nu înțelege de ce trebuie să sufere și să îi moară copiii într-un război
străin. O explicație trebuie să existe.
Editorialul de
miercuri, 15 martie 2023, al lui Tucker Carlson de la Fox News pe care l-am
tradus pentru cititorii ActiveNews.
*
Ei bine, se
pare că vom avea un Război Fierbinte cu Rusia și China, fie că vreți, fie că
nu.
Ieri dimineață,
o dronă americană Reaper s-a prăbușit deasupra Mării Negre. Nu se știe ce s-a
întâmplat exact. Nu o să vă mințim: nu se știe și nici nu ne așteptăm să aflăm
prea curând. Probabil niciodată.
Dar administrația
Biden spune că știe. Susține că drona a fost hărțuită și avariată de două
avioane de luptă rusești deasupra apelor internaționale.
Este tot ce
avem până acum. Suntem obligați să îi credem pe cuvânt. Toată lume pare să fie obligată.
(Senatorul
Republican) Lindsey Graham n-a pus prea multe întrebări ca să afle ce s-a
întâmplat. Nu, a reacționat imediat. A profitat de ocazie să ceară ca
Pentagonul să atace aviația rusă.
Iată:
Senatorul
Lindsey Graham: Ei bine, ar trebui să îi socotim vinovați și să spunem că dacă
vă mai apropiați vreodată de un alt aparat al Statelor Unite care zboară în
apele internaționale, avionul vostru va fi doborât. Ce ar fi făcut Ronald
Reagan acum? Ar fi început să doboare avioane rusești dacă ne-ar fi amenințat
bunurile.
Ce ar fi făcut
Ronald Reagan? Oh, bună întrebare domnule senator. Președinția de două mandate
a lui Ronald Reagan a fost remarcabilă pentru faptul că nu a declarat război forțelor
ruse. Deci, Statele Unite nu au intrat în război cu Rusia și astfel au fost
salvate milioane de vieți. Nu e puțin lucru.
Puneți asta la
bilele albe ale lui Reagan, un alt președinte despre care ei vă spun că a fost un
belicos fanatic, dar care totuși ne-a ținut departe de război și a câștigat
Războiul Rece.
Cum a făcut
Reagan asta? Simplu: a menținut puternică economia americană.
Este tocmai
abordarea contrară celei preconizate astăzi de Lindsey Graham și de amicii lui
din Partidul Războiului.
Planul lor este
de a ignora frontierele Statelor Unite, dar de a apăra Ucraina. Au ajuns să
finanțeze până și sistemul de pensii din Ucraina – nu e banc – în vreme ce
băncile noastre se prăbușesc.
Ce ar face
Ronald Reagan? Probabil că ar vărsa, dacă ar vedea așa ceva. Suntem bucuroși că
Ronald Reagan nu mai este printre noi să îl vadă pe Lindsey Graham invocându-i
numele pentru a justifica stupiditatea anti-americană.
Dar planurile
lui Lindsey Graham, pe care le împărtășesc aproape toți senatorii Republicani și
Democrați, cum ar ajuta ele Statele Unite?
Ei bine, la
întrebarea asta nu răspund niciodată. Nu îi interesează.
Așadar, în era
modernă în care trăim restul dintre noi, trebuie să ne lămurim ce se petrece.
Lindsey Graham
ne-a spus că trebuie să atacăm aviația rusă. De ce? Ia să vedem.
Luni a avut loc
un eveniment important în cursa prezidențială din 2024. Am făcut o listă de
întrebări pentru candidații Republicani probabili.
I-am întrebat
ce poziție au față de războiul din Ucraina. Ne așteptam ca majoritatea lor să
fie de acord cu Lindsey Graham și practic cu toată funcționărimea de la
Washington DC.
Dar, nu. Nu a
fost așa. De fapt, lucrurile au stat exact pe dos.
Practic, fără
excepție, toți candidați Republicani la președinție, de la Donald Trump la Ron
DeSantis, trecând pe la Greg Abbott. Kristi Noem, Vivek Ramaswamy și alții,
s-au manifestat împotriva ideii unui război cald cu Rusia.
În fapt,
DeSantis a descris ce se petrece acum în Ucraina drep un „diferend teritorial”,
care nu figurează nici măcar printre primele cinci probleme de securitate ale
Statelor Unite.
Aproape nimeni
nu credea că DeSantis gândește astfel, dar, iată, a declarat public.
Ce înseamnă
asta? Ei bine, înseamnă că viitorul candidat Republican la prezidențiale,
oricare va fi el, se va opune unui angajament de a finanța Ucraina pe termen
nedeterminat, pentru a lupta împotriva Rusiei.
De fapt,
poziția lor este în perfectă concordanță cu majoritatea zdrobitoare a
alegătorilor conservatori. Cei care îl vor alege pe candidatul Republican la
prezidențiale.
Dar acești
alegători au fost ignorați total în ultimul an, deoarece Lindsey Graham și The
Atlantic Magazine, arogându-și rolul de fantome ale lui Ronald Reagan, au
vorbit cu rea-credință în numele lor.
Însă nu doar
alegătorii conservatori nu doresc un război cu Rusia, ci majoritatea masei
alegătorilor americani. Iar cei care candidează pentru cea mai înaltă funcție
sunt de acord cu alegătorii lor, așa cum trebuie să fie într-o democrație.
Prin urmare,
pentru Partidul Războiului de la Washington este un veritabil dezastru. Oamenii
nu doresc așa ceva.
Timp de doi ani
de zile vi s-au tot dat lecții despre democrație, dar majoritatea populației și
cei care vor candida împotriva lui Joe Biden se opun.
Cum poți apăra
democrația dar promova un război pe care populația nu îl dorește?
Evident că nu
poți, de aceea au intrat în panică, iar reacția lor este foarte interesantă.
În loc să
răspundă cu argumente pentru a-i convinge pe americani că războiul cu Rusia
este benefic, fac eforturi și mai mari pentru ca acest război cu Rusia să aibă
loc.
Nu le pasă de
Ucraina. Ucraina nu înseamnă nimic pentru ei. Dacă ar însemna ceva, ar dori –
dimpotrivă – să pună capăt războiului, deoarece se pare că peste 100.000 de
ucraineni au murit până acum. Dar nu le pasă. Fac ca războiul să meargă înainte.
Atât de mult le pasă de Ucraina.
Ne împing și pe
noi în război. Apropo: să dobori avioane rusești care nu trag primele în noi
înseamnă un act de război.
Este definiția
însăși a unui act de război, iar Lindsey Graham, familiarizat cu chestiunile
militare, știe asta perfect.
L-am invitat pe
Lindsey Graham în emisiune, așa cum am mai făcut-o de nenumărate ori înainte,
pentru a-l întreba de ce este nevoie să începem Al III-lea Război Mondial.
A refuzat,
desigur, cum a mai făcut de atâtea ori înainte. Dar nu are nevoie de sprijinul
nostru. Restul presei îi ține spatele, ca întotdeauna.
Iat-o aici pe
fosta secretară de presă a lui Jeb Bush:
Nicolle
Wallace: Un fost anchetator al lui Mueller mi-a spus, cred că în urmă cu 18
luni, că viitorul amestec al rușilor în alegerile americane nu va încălca nici
o lege. Atât sunt de buni. Vor primi semnalele de care au nevoie chiar de la
candidați – din chestionarul lui Tucker Carlson nu au cum să greșească – și, la
felul cum au răspuns Ron DeSantis și Donald Trump, este clar pe cine va avea
Rusia interesul să ajute.
Deci, dacă ești
în dezacord cu acești copii, înseamnă că ești complice la amestecul în alegeri al
lui Vladimir Putin.
Cât de jos
poate coborî discursul politic? Se poate mai jos de atât?
Dacă dai niște
răspunsuri care îi displac fostei secretare de presă a lui Jeb Bush, nu ești credincios
Americii.
Iată mai multe
de la MSNBC:
Joy Reid:
DeSantis vrea să îl liniștească pe Putin numind invadarea brutală a Ucrainei
nimic mai mult decât o dispută teritorială. Este cel mai recent semn că
partidul lui DeSantis, Trump și Tucker Carlson este total rupt de opiniile
majorității americanilor.
Joe
Scarborough: Ron DeSantis, care repetă ideile lui Vladimir Putin și ale
Kremlinului, numind invadarea Ucrainei de către Rusia un „conflict
teritorial”…
Lawrence O’Donnell:
Trump și DeSantis dezvăluie atitudini anti-Ucraina, de fapt pro-Rusia.
David Plouffe:
Cei doi favoriți Republicani (Trump și DeSantis) vor practic să îi întoarcă
spatele lui Zelenski în Ucraina și să se arunce în brațele lui Putin.
Stuart Stevens:
Tipul anti-progresist, Ron DeSantis… Idealul lui este Rusia lui Putin, unde
nu sunt homosexuali, unde nu există femei la putere, unde, știți, tot sunt
creștini. Așa vrea el să vadă lumea.
Trăiești în
lumea asta în care primești lecții de morală de la foști consultanți politici,
ca Stuart Stevens.
Ți se bate
obrazul că nu dorești al III-lea Război Mondial pentru că ai copii și nepoți, pentru
că țara ta este într-o mare dificultate, pentru că economia ta se prăbușește.
Să primești
lecții de morală de la acești tipi e ca și cum ai primi lecții de morală de
la bănci.
Dar cel mai
interesant este că există o sumedenie de știri pe acest subiect, pe care alte
organizații de presă le ignoră total, nefiind altceva decât niște slugi ale
puterii.
Nici măcar nu
mai încearcă să se prefacă. Însă, dacă ai fi atent, dacă te-ai gândi măcar o
clipă, „sunt ziarist, ar trebui să dau informațiile”, ai observa că, de la
putere, se transmit mesaje amestecate, ca să mă exprim elegant.
Iată-l de pildă
pe Mark Milley (șeful Statelor Majore reunite ale SUA), explicând astăzi că
Ucraina este înarmată până în dinți cu arme americane:
Cu două
săptămâni în urmă, Statele Unite au dat publicității un alt pachet de asistență
pentru securitate care include mari cantități de muniție, artilerie, echipamente
de mentenanță și vehicule. Soldații ucraineni poartă galbenul și albastrul de
pe steagul Ucrainei, însă culorile altor 50 de țări care s-au întâlnit astăzi
sprijină Ucraina în numele principiilor ordinii de drept internaționale.
Priviți ce aer
înspăimântat are omul ăsta! Aproape că îmi vine să mai dau odată înregistrarea.
O puteți revedea pe internet! Acestui om îi este frică. De ce îi este frică? Ar
fi interesant de aflat.
Însă tocmai
ne-a spus că am trimis o enormă cantitate de arme în Ucraina – artilerie,
muniție… 100 de miliarde de dolari!
Or, asta
sugerează că armata Ucrainei are o mulțime de echipamente militare. Că este
bine înarmată.
Dar, nu! În timp
ce Mark Milley ne spune asta, Pentagonul ne informa ieri că Ucraina duce lipsă
de muniție.
Reporter: Există
relatări de pe câmpul de luptă că ucrainenii duc lipsă de muniție. E penurie.
Reprezintă asta o îngrijorare pentru Pentagon și ce face Pentagonul pentru a
rezolva această problemă?
Gen. Pat Ryder,
purtător de cuvânt al Pentagonului: Da, deci, așa cum procedăm de la începutul acestei
campanii, continuăm să facem tot ce putem pentru a ne asigura că răspundem
nevoilor Ucrainei, fie că e vorba de muniție, de apărare aeriană, de blindate.
Știți, am avut ocazia să vorbim mult despre asta. Discuția de mâine, desigur,
va fi o altă ocazie să adunăm comunitatea internațională, de a ne concentra pe
nevoile cele mai urgente ale Ucrainei în materie de muniție.
Lăsând la o
parte faptul că armata SUA ar trebui să își păstreze și pentru nevoile sale o
cantitate suficientă de muniție, acum îl mai invocă și pe Ronald Reagan.
Vă amintiți? „Pace
printr-o putere superioară de foc”. Și: „Slăbiciunea invită la agresiune”.
Vorbind despre
slăbiciune, armata SUA este tot mai slabă. Unul dintre motive este că trimitem
toate astea în Ucraina.
Așadar, este o chestiune
militară, la care nimeni nu pare că vrea să răspundă. Dar este și o chestiune
economică: unde se duc toți acești bani?
Am cheltuit în
Ucraina mai mult decât tot bugetul anual obișnuit al Rusiei și cu toate astea
Ucraina nu are muniție?!
Iată o
întrebare pentru Zelenski: Unde se duc toți banii ăștia? Stau toată ziua pe
telefon cu Black Rock. Unde se duc toți banii ăștia? Oamenii adună acolo averi
uriașe.
Și nu se face
nici un audit, pentru că dacă ceri realizarea unui audit în cea mai coruptă
țară din Europa ești unealta lui Putin.
Iar presa nu
este indignată de faptul că banii noștri dispar în această gaură neagră a
corupției numită Ucraina sau că acolo se închid bisericile creștine.
Nu. Este indignată
că președintele Camerei Reprezentanților, Kevin McCarthy, nu s-a grăbit să pupe
inelul lui Zelenski.
Priviți:
Wolf Blitzer,
CNN: Președintele Vladimir Zelenski a adresat o invitație președintelui
Camerei, pe care Kevin McCarthy a refuzat-o.
Tim Miller,
MSNBC: Uitați-vă la Kiev, de exemplu. A fost invitat la Kiev de Zelenski. În
mod evident, orice alt președinte de Cameră ar fi mers pentru a-și demonstra
solidaritatea cu aliatul nostru.
Alexander
Vindman, MSNBC: Este exact genul lui Kevin McCarthy de a se supune aripii
extreme a partidului său.
Lawrence O’Donnell,
MSNBC: Care este reacția voastră după ce Kevin McCarthy a refuzat invitația
președintelui Zelenski de a merge în Ucraina sau de a discuta direct cu el
ajutorul care trebuie aprobat de Cameră?
David Rothkopf,
analist de afaceri externe: Nu știu cu ce fel de creatură unicelulară seamănă
mai bine Kevin McCarthy: cu o amibă sau cu un parameci. Trădează Statele Unite.
Joe
Scarborough, MSNBC: Kevin McCarthy joacă încă o dată cartea sa izolaționistă
„America First”, care de fapt nu este „America mai întâi”, este „America ultima
pe scena lumii”.
Uau. Aceste
persoane vor avea de dat niște răspunsuri, să sperăm cât mai curând. Dar
realizați cât de degradant este scenariul la care ați fost martori?
Îl hărțuiesc pe
președintele Camerei (i-am lua apărarea și unui președinte de Cameră democrat,
dacă ar fi cazul) pentru că nu se duce să se gudure pe lângă liderul unei țări
corupte, care vă cere să vă trimiteți copiii la război într-o țară despre care
nici nu știți unde se găsește pe hartă.
Zelenski apare
aproape zilnic la televizor cerând să vă trimiteți copiii la război, unde ar
putea muri.
În mod normal,
tipii care îți cer să riști viața copiilor tăi nu îți sunt chiar aliați. Îți
sunt dușmani.
Iar noi trebuie
să îi sărutăm inelul pentru că a fost transformat într-un idol religios.
Însă, în timp
ce se debitează prostiile astea, au uitat alte lucruri importante care se
petrec în Statele Unite. Ca de exemplu prăbușirea economiei.
Tocmai au avut
loc al doilea și al treilea faliment bancar ca mărime din istoria țării noastre.
Astăzi, venerabilul Crédit Suisse a scăzut cu 97% față de cel mai mare nivel
istoric al său.
Vă îngrijorează
asta? Probabil că da. Însă presa nu se sinchisește. În schimb, vă spune că
sunteți niște trădători de țară dacă nu doriți al III-lea Război Mondial.
Și sunt în
panică, așa cum era și Mark Milley în înregistrarea de adineaori. Le e frică.
De ce le e
frică? Pentru că știu că opinia publică nu este de partea lor. Însă, în secunda
în care am începe un război cu Rusia, ar călca în picioare orice opoziție.
Opoziția nu
este permisă pe timp de război. Aceasta este marea miză, în afară de îmbogățirea lor personală.
Este vorba de o
schimbare a politicii interne a Statelor Unite.
Când vom fi în
război cu Rusia, nu prin interpuși, ci în război direct, lucru pe care îl
urmăresc, atunci nu veți mai avea voie să vă exprimați opiniile.
În timpul
războiului, se pedepsește cu închisoarea. Asta s-a întâmplat în trecut și asta
își doresc și acum.
Din fericire,
după cum arată chestionarul de care am vorbit, alți oameni vor prelua puterea
și ne vor salva de această sminteală.
About Post Author
