În jurul mesei, noi cei mici,
Priveam la mama cum frământă
Și râde-a sărbători și cântă,
Născând din palme, mucenici.
În casă mirosea a soc
Și a vanilie dulceagă
Și viața ne era întreagă
Cât toată lumea la un loc.
Din aluatul împletit
Prin degetele, mamii, fine,
Creșteau firimituri de bine,
Ca-ntr-un domestic infinit.
Ca-ntr-un descântec din alt veac,
Vorbea cu focul mama noastră
Și Dumnezeu stătea-n fereastră,
Amirosind a cozonac.
E mult și mama azi e flori
Și toate parcă-s azi uitare
Și chipul mamei îmi apare,
Zâmbindu-mi dintre sfințișori.
About Post Author
