„Nu am mai putut să merg și nu știam. Asta a fost înainte de pneumonie, cu vreo săptămână. Iar apoi s-a agravat. Și am intrat în spital. Am stat acolo, la urgență, vreo două săptămâni și ceva. Apoi am făcut tratament acasă. Toată luna trecută și luna asta am fost în continuu la doctor, la toate testele.
Se rezolvă încet și sigur, doar că trebuie să fiu cuminte și să nu mă mai țin de prostii – să mă reapuc de fumat. Nici doctorii nu știu, înainte să vadă toate testele, dacă pneumonia și atacul cerebral sunt legate. Nu m-am speriat când am făcut atacul cerebral. Am știut că ceva nu e în regulă, dar am lăsat deoparte, că am fost ocupată. Și nu m-am agitat foarte tare, până nu a mai mers”, a povestit Elena Cârstea.
„Nu e vina nimănui, decât vina mea. Am o viață foarte liniștită aici, dar sănătatea mea nu e în ordine, nu a fost cum trebuie. Am stat în perfuzii tot timpul, cu aparat de respirat, injecții peste injecții – am fost toată vânătă. Acum merg la piscină, 1 oră pe zi la gimnastică în apă, la înot. În 6 luni o să îmi revin complet.
About Post Author
