Faimosul ziarist american Seymour
Hersh, laureat al premiului Pulitzer, acuză direct administrația Biden că a
aruncat în aer gazoductul care aproviziona Europa cu gaze din Rusia.
Hersh, care a fost timp de decenii
angajat la New York Times și New Yorker –departe deci de a fi un
„conspiraționist – a realizat propria
anchetă în legătură cu cauzele exploziei submarine din 26 septembrie 2022.
Concluzia la care ajunge Hersh este că
Statele Unite au aruncat în aer Nord Stream în urma unei operațiuni realizate
sub acoperirea exercițiului militat BALTOPS 22 al NATO.
Într-o anchetă publicată pe Substack
și intitulată „Cum a distrus America gazoductul Nord Stream” Seymour Hersh scrie că operațiunea era
planificată din decembrie 2021. Deci, ÎNAINTE de invadarea Ucrainei de către
Rusia.
Ea a fost pregătită de către un grup
de lucru condus de consilierul pentru securitate națională al Casei Albe, Jake
Sullivan.
Până la definitivarea planului, au
existat o sumedenie de propuneri și pertractări.
Hersh scrie:
Marina a propus utilizarea unui
submarin de curând intrat în serviciu pentru a ataca direct conducta. Forțele
aeriene au propus lansarea de bombe cu explozie întârziată care pot fi detonate
de la distanță. CIA a susținut că, indiferent cum s-ar proceda, trebuie făcut
sub acoperire. Toți cei implicați au înțeles miza aflată în joc.
Și articolul mai susține:
Administrația Biden a făcut tot ce a
fost posibil pentru a evita scurgerile de informații, în condițiile în care
planul a fost definitivat la sfârșitul lui 2021 și în primele luni ale lui
2022.
În cele din urmă, scrie Hersh,„membrii grupului de lucru din partea CIA au început să elaboreze un plan
pentru o operațiune secretă care să utilizeze scafandri la mare adâcime pentru
a declanșa o explozie de-a lungul conductei”.
Au fost mulți și cei care s-au opus
planului de a sabota infrastructura unei puteri aliate, Germania:
De-a lungul acestor pregătiri, a spus
sursa, unii dintre tipii care lucrau la CIA și la Departamentul de Stat au zis:
„Nu faceți asta! Este stupid și dacă se află totul se va transforma într-un
coșmar politic.”
Iar Hersh continuă:
Cu toate acestea, la începutul lui
2022, membrii CIA din grup i-au raportat lui Jake Sullivan: „Am descoperit o
metodă de a arunca în aer conductele”.
Și relatarea merge mai departe:
Ce a urmat a fost halucinant. Pe 7
februarie, cu mai puțin de trei săptămâni înainte de ceea ce părea inevitabila
invadare a Ucrainei de către Rusia, Biden s-a întâlnit în biroul său de la Casa
Albă cu cancelarul german Olaf Scholz, care, după câteva ezitări, era acum în
barca americanilor. La conferința de presă care a urmat, Biden a spus sfidător: „Dacă Rusia invadează… Nord Stream 2 nu va mai exista. Îi vom pune capăt.”
Articolul lui Hersh continuă:
Douăzeci de zile mai târziu,
subsecretarul de stat Nuland transmitea practic același mesaj la o conferință
de presă a Departamentului de Stat și care s-a bucurat de o mediatizare minimă:
„Vreau să fiu foarte clară cu voi astăzi”, a zis ea, răspunzând la o întrebare.
„Dacă Rusia invadează Ucraina, într-un fel sau altul, Nord Stream 2 nu va mai
continua.”
În ce privește motivul Washingtonului
pentru o operațiune de sabotaj atât de riscantă împotriva unui aliat important,
Germania, Hersh scrie:
Atâta vreme cât Europa rămânea
dependentă de gazoducte pentru aprovizionarea cu gaze naturale ieftine,
Washingtonul se temea că țări precum Germania vor ezita să livreze Ucrainei
banii și armele de care avea nevoie pentru a învinge Rusia.
Ziaristul american arată că Norvegia,
principala producătoare de gaze naturale din UE, a jucat un rol important în
privința logisticii și a informațiilor, ajutând echipa de scafandri americani
să desfășoare operațiunea.
În cursul lunii martie, câțiva membri
ai echipei au zburat în Norvegia pentru a se întâlni cu serviciile secrete și
cu reprezentanții marinei militare norvegiene.
Una dintre chestiunile cheie era de a
ști unde exact în Marea Baltică era locul cel mai potrivit pentru a plasa
explozibilul. Nord Stream 1 și 2, fiecare cu câte o pereche de conducte, se
aflau la o distanță de mai puțin de o milă una de alta, când se îndreptau spre
portul Greinswald, în nordul extrem al Germaniei.
Marina norvegiană a descoperit rapid
locul potrivit în apele puțin adânci ale Mării Baltice, la câteva mile în larg
de insula daneză Bornholm.
Conductele se întindeau la mai puțin
de o milă una de alta pe un fund marin aflat la numai 85 de metri adâncime. Era
perfect la îndemâna scafandrilor, care, plecând de la bordul unui vânător de
mine norvegian din clasa Alta, urmau să plonjeze cu un amestec de oxigen, azot
și heliu în tuburile lor și să amplaseze pe cele patru conducte încărcături de
C4 protejate cu ciment și cupru.
Era o treabă migăloasă, lungă și
periculoasă, dar apele din largul insulei Bornholm mai prezentau un avantaj: nu
existau curenți marini importanți, care ar fi făcut misiunea scanfandrilor și
mai dificilă.
Sursele lui Seymour Hersh subliniază
că ordinul a venit direct de la biroul lui Joe Biden:
(Explozibilul) C4 atașat de conducte
urma să fie detonat de o baliză-sonar aruncată dintr-un avion, cu puțin timp
înainte. Dar procedura implica cea mai modernă tehnologie de procesare a
semnalului.
Odată amplasate, cele patru dispozitive
explozive atașate de oricare din cele patru conducte puteau fi detonate
accidental de amestecul de zgomote de fond produs de traficul aglomerat din
Marea Baltică – de la navele din apropiere sau mai depărtate la forajele submarine,
de la evenimente seismice la valuri, sau chiar de animalele marine.
Pentru a evita acest lucru, baliza-sonar,
odată amplasată, urma să emită o serie unică de sunete de joasă frecvență –
asemănătoare celor emise de un flaut sau de un pian – care să fie recunoscute de
dispozitivul de cronometraj și, după un număr de ore prestabilit, să declanșeze
explozibilul.
Povestea ca un film de aventuri a lui
Hersh continuă:
Pe 26 septembrie, un avion de
supraveghere P8 al marinei militare norvegiene a efectual un zbor aparent de
rutină și a lansat baliza-sonar.
Semnalul s-a propagat sub apă, mai
întâi către Nord Stream 2, apoi către Nord Stream 1.
Câteva ore mai târziu, explozibilii C4
de mare putere au fost declanșați și trei din cele patru conducte au fost
scoase din uz.
În câteva minute, resturile de gaz metan
din conductele închise au putut fi văzute cum se răspândeau la suprafața apei,
iar lumea a aflat că ceva ireversibil s-a produs.
Dat fiind că era vorba de o anchetă
semnată de Hersh, un ziarist respectat, care a dezvăluit afaceri celebre,
precum masacrul de la My Lai din Vietnam sau scandalul torturilor de la Abu
Ghraib, și care era recunoscut pentru sursele sale excepționale, presa
corporatistă nu putea trece sub tăcere dezvăluirile despre Nord Stream.
Prin urmare, Casa Albă a fost nevoită
să aibă o reacție. Președinția SUA a catalogat sec ancheta lui Hersh drept„complet falsă și fantezistă”.
Evident, Moscova a fost mult mai
vocală. Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a MAE rus a declarat:
Am făcut publică în mai multe rânduri
poziția Rusiei privind implicarea Statelor Unite și a NATO, remarcând că
acestea nu au ascuns-o, lăudându-se față de toată lumea cu intenția lor de a
distruge infrastructura civilă prin care Europa primea resursele energetice
ruse.
Și Zaharova a adăugat:
De asemenea, am subliniat frecvent
reticența Danemarcei, Germaniei și Suediei de a efectua o investigație deschisă
și opoziția lor față de participarea Rusiei la aceasta.
În ciuda faptului că țara noastră a
suferit pagube enorme.
Acum, Casa Albă are de dat explicații în legătură cu aceste lucruri.
About Post Author
