De
la erupția vulcanului Tambora, în 1815, nu a mai fost atâta cenușă în lume.
CNN-urile
de pe Potomac, de pe Dâmbovița și de aiurea își toarnă cenușă în cap cu
basculantele. Recunosc ceea ce cu doar câteva săptămâni în urmă era de
neimaginat: că au greșit. Că vaccinurile omoară. Că lockdown-urile tâmpesc. Că
măștile sufocă.
Bref,
că toată propaganda lor a fost o minciună.
Ultimii
ani ne-au învățat că trebuie să ne temem de orice schimbare bruscă de curs a
istoriei.
S-a
dovedit că toate evenimentele apărute „peste noapte”, din 2019 încoace – COVID-ul,
vaccinurile, dictatura sanitară, războiul din Ucraina – au fost de fapt pregătite
din timp, conform unui plan minuțios.
Așadar,
ce ascunde această schimbare radicală de discurs din partea presei?
Dr.
Robert Malone are o explicație:
„Ce
ați zice dacă ar fi vorba de cunoscuta strategie a CIA, constând în divulgarea
progresivă a unei serii de locuri comune, încercând astfel să normalizeze
atrocitatea și corupția, să ne facă să sperăm că lucrurile se vor îndrepta, dar,
în realitate, pregătind ceva mai rău?… La urma urmei, mantra CIA este că
realitatea este ceva plastic și fluid, care poate fi modificată dacă minciunile
sunt repetate suficient de des?”
Malone
face o observație crucială: toate „dezvăluirile” de acum ale presei sunt de
fapt niște banalități. Cunoscute de mult de către orice om minim informat, care
a refuzat să fie luat de prost. Care a căutat și alte surse de știri decât
megafoanele propagandei media.
Mai
mult, „dezvăluirile” de acum sunt diluate. Observați că nici una dintre
„revelațiile” pe care le are presa la spartul târgului nu merge până la capăt?
Vinovații
sunt întotdeauna de mâna a doua – niște cioflingari – niciodată Capii. Au fost
alde Iohannis sau Arafat atinși măcar cu o floare?
Sunt
acuzate o serie de practici greșite, dar niciodată Sistemul în întregul său. A
făcut cineva vreo anchetă despre mecanismele prin care sistemul sanitar a fost
transformat într-o Mașinărie Criminală?
În
fine, nici măcar cenușa pe care presa și-o toarnă acum în cap din belșug nu e
prea întunecată. Lacrimile de crocodil sunt șterse cu fauciana batistă: „Așa
s-a crezut atunci…”, care este apoi lăsată să cadă grațios pe țambal la
fiecare final de emisiune.
Malone
are dreptate când afirmă că se încearcă o „normalizare”. O îndesare pe gât a
realității anilor trecuți, forțând acceptarea și digerarea ei cu noduri, ca pe
o fatalitate a soartei. Ca atunci când te inundă vecinul de deasupra. Sau când
te lovește cineva din spate la stop.
Din
acest punct de vedere, „dezvăluirile” presei nu sunt altceva decât un nou
episod din stratagema „Amnistiei Pandemice”, lansată acum câteva luni.
Dar
Malone mai zice ceva foarte interesant: că operațiunea de „normalizare” la care
asistăm acum, pusă în scenă de presa oficială, are nu doar rolul de a șterge cu
buretele doi ani și mai bine de grozăvii, abuzuri, crime și hoții. Ci și pe cel
de a pregăti grozăviile viitoare.
Din
păcate, intuiția lui Malone, altminteri corectă, se oprește aici. Or, pe noi
tocmai asta ne interesează: Ce ni se mai pregătește?
*
Fără
complicitatea presei, „plandemia” nu ar fi putut exista.
Presa
a fost „all in” în această colosală Operațiune Psihologică (Psy-Op). S-a
vândut, a mințit, s-a prostituat.
Cel
mai mare atu al presei este Credibilitatea. Dacă nu ești crezut, nu te mai
cumpără nimeni, îți pierzi audiența, dispari.
Dar
Sistemul are nevoie de Presă ca de aer. Fără megafoane care să verse în capul
supușilor zoaiele propagandei, sistemul nu poate supraviețui. Târnosind presa,
împingând-o să se terfelească, Sistemul aproape că și-a tăiat craca de sub
picioare.
Acum
a sesizat pericolul. Orice pas înainte pe calea Marii Resetări era periclitat
de compromiterea fatală a presei în timpul „plandemiei”.
Era
deci imperios nevoie de o „Recredibilizare” a presei. Prin spovedanii și
cenușă. Pumni în piept și lacrimi de saurian. O trecere pe la Vomitarium pentru
curățarea mațelor.
Un
spectacol mediatic suficient de gălăgios pentru a atrage atenția, dar suficient
de reținut pentru a nu afecta restul Sistemului.
Chiar
și în aceste condiții, prețul re-credibilizării presei este uriaș. Mult timp de
acum înainte, ziariștii vor avea etichetele lipite pe frunte. Luni și ani, poate,
privindu-i și citindu-i, oamenii vor spune despre ei: „Ăsta nu e ăla cu Sigur
și Eficient?”. Sau: „Din cauza ăstuia a murit subit Gicu”. Ori: „El mi-a
nenorocit copilul”.
Dacă
prețul re-credibilizării presei este atât de mare, înseamnă că și Miza este pe
măsură.
Așadar,
ce se ascunde în spatele acestei aufoflagelări costisitoare, fie ea și cu
sfichiuri de vinilin?
*
Ca
de obicei, răspunsul îl găsim la Oracolul de la Davos. De acolo, aflăm că ne
așteaptă (ni se pregătesc) catastrofe în comparație cu care COVID-ul pare joacă
de copii.
Un sondaj realizat pe un eșantion de 1.200 de profesioniști din guverne,
corporații și societatea civilă din lumea întreagă avertizează că ne vom
confrunta cu „catastrofe” din cauza economiilor volatile și a unor crize
suprapuse: energetică, alimentară, inflaționistă, de securitate.
„Războiul
geo-economic” se numără printre scenariile plauzibile. Având Ucraina ca
epicentru, devine realitate de la o zi la alta.
Peste
tot acest haloimăs de sărăcie, întuneric, frig, foame, război, pe care îl
pregustăm de pe acum, se adaugă riscul unui nou virus (cum altfel?) și al schimbării
climatice (se putea?).
Pentru
că fondul principal de cuvinte nu mai face față acestei avalanșe de catastrofe,Forumul Economic Mondial a inventat un nou termen, mai înspăimântător decât
toate: „Policriză”.
Klaus
Schwab a decretat 2023 drept „Anul Policrizei”!
Anunțul
făcut din vârful lumii, de la Davos, că vine „Polycrisis” (musai pronunțat cu
accent nemțesc, scrâșnit, ca să zgârie timpanele), are exact efectul de
catalizator pe care scontează Scenariștii :
Adâncește și mai mult toate crizele
existente (pe care EI le-au provocat) și declanșează toate crizele care existau în stare latentă.
Nimic
nou sub soare, scenariul e cunoscut: exagerezi pericolul unui virus banal
pentru a provoca o criză sanitară planetară.
Inventezi
niște sancțiuni împotriva Rusiei, care să se întoarcă împotriva ta, provocând frig,
întuneric, foame și sărăcie.
Alimentezi
un conflict artificial pentru a provoca un război geo-economic.
Scopul
final al tuturor acestor crize inventate este distrugerea civilizației
occidentale așa cum o știm și instituirea unei Noi Ordini Mondiale.
Această
colosală operațiune de auto-nimicire a fost botezată inițial Marea Resetare.
Între
timp, nașul său, Klaus Schwab, i-a inventat un nou nume. Mai poetic, mai puțin
ingineresc: Marea Poveste.
Această
Poveste trebuia spusă de cineva. Era nevoie de un Povestitor care să sperie Copiii
Lumii cu Lupul cel Rău, cu Bau-Bau și cu alți Poli-Monștri.
Astfel
încât Copiii Lumii să fie cuminți, să pape toți greierii din farfurie, să nu
pună întrebări și să facă nani neîntorși.
Pentru
ca Povestea să fie suficient de înfricoșătoare, Povestașul trebuia să aibă
credibilitate, altfel ajunge de râsul Copiilor.
De
aceea, de la Editura Traista cu Povești i s-a ordonat ca mai întâi să-și pună
cenușă în cap și să-și ceară iertare că a mințit la Povestea precedentă.
–––––––––––––––––––
P.S.
În 1816, anul următor erupției vulcanului Tambora, din cauza norului de cenușă
care îi strica vacanța, Mary Shelley a scris Povestea lui Frankenstein.
About Post Author
