ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Vedem în luările de cuvânt ale lui Blinken sau von der Leyen cum, pe lângă temele de politică externă ce creează tensiuni – economia, comerțul, relația cu Rusia sau cu Iranul – există teme ca încălzirea climatică sau digitalizarea care apar ca teme unificatoare, unde cursa este către aceleași țeluri, indiferent că e vorba de SUA sau China.
Se dorește o convergență globală pentru atingerea acestora. Astfel, în mentalul colectiv se creează impresia că, dacă sunt anumite domenii pe care nu poate exista compatibilitate între un regim democratic și unul comunist, există, însă, și alte domenii, de interes global, unde cele două orientări trebuie cu orice preț să meargă împreună – acest preț fiind, evident, limitarea libertăților și controlul social.
Căci, iată, se va spune, dacă China se poate înșela asupra drepturilor omului, ea are cel puțin în parte dreptate când vine vorba de stăpânirea unei pandemii, de exemplu. China rămâne exemplul excesiv ce va fi urmat fără a se recunoaște aceasta pe față. Iar pentru a se salva imaginea Occidentului de apărător al libertății, ceea ce nu ar putea merge mână în mână cu îmbrățișarea metodelor chinezești totalitare – deși exact aceasta se întâmplă – modelul chinezesc este urmat, doar că nu până la ultimele detalii, pe accentuarea acestor detalii bazându-se apărarea propagandistică a măsurilor chinezești occidentalizate.
S-a demonstrat deja cum modelul „lockdown”-urilor impuse în pandemie, care fuseseră folosite în Europa doar pentru a fi abandonate spre secolul XX din cauza doveditei lipse de eficacitate, au fost, de fapt, o preluare directă nu din experiența – dovedită negativă – occidentală, ci din măsurile folosite de China după epidemia SARS din 2003, deci măsuri neștiințifice și impuse de un regim dictatorial ce nu are nici un fel de respect față de drepturile omului.
Ei bine, Vestul a aplicat aceleași măsuri, doar că nu a mers până la sudarea ușilor apartamentelor și a relaxat după doi ani măsurile.
Sunt acestea diferențe de substanță, deși sunt prezentate insistent ca atare? Fac aceste diferențe uitată folosirea total nejustificată a unor mijloace totalitare de inspirație directă chinezească, în plus expirate științific de sute de ani?
Metoda de împrumut semi-complet a comunismului nu se oprește aici. Toate țările vor da impresia unei curse comune către sănătate și emisii reduse.
Ținta însăși este însă mișcătoare, seamănă din ce în ce mai mult cu „viitorul luminos” al lui Ceaușescu. În această goană, chipurile de salvare a planetei, ceea ce azi e inacceptabil, mâine va fi dezirabil, ca de exemplu certificatul verde de emisii de carbon.
Nu va fi chiar un credit social bazat pe obediența față de regim așa cum este în China, ci unul bazat pe obediența față de măsurile de „salvare a planetei”, care se impun în mod aparent obiectiv, „științific” – de fapt, aceleași măsuri de control fără nici o bază științifică, scădere acoperită de extraordinarul aparat de propagandă.
Așa că, în afară de pedepsirea formală a celor care critică regimul (cu siguranță va exista o pedepsire indirectă), creditul social european va fi identic celui chinezesc, deși se va susține că este fundamental diferit pentru acea mică diferență. Nu va fi diferit, pentru că „salvarea planetei” va fi pretextul invocat pentru controlul ubicuu și cenzura generalizată, așa cum a fost folosit și virusul în timpul pandemiei.
O țintă neclară și în mișcare și un model negativ, excesiv cum este cel chinezesc vor fi probabil elemente suficiente pentru a convinge majoritatea populației de binefacerile unui sistem de control ubicuu.
Iar pentru cei care se vor opune există deja pașaportul verde pentru a fi excluși din societate, există cenzura care a funcționat de minune în timpul pandemiei, urmărirea activității online și tratarea informației cu multipli algoritmi de profiling, ca și capacitatea de a folosi violența statală împotriva propriilor cetățeni la a cărei legalizare se tot lucrează – de la folosirea pe larg a camerelor CCTV și a dronelor de tot felul pentru identificare și urmărire (facială, termică etc., apoi „smart cities” care integrează toate aceste informații digitale) până la legitimarea folosirii armatei sau a poliției militare asupra propriilor cetățeni.
Toate acestea sunt metode deja folosite în China, dar le vom accepta pentru că doar astfel „salvăm planeta”. Și nu este ca-n China, unde oamenii sunt persecutați de răul guvern comunist, nu de bunul guvern vestic.
Iar vaccinurile cu tehnologie ARNm vor fi ca un fel de nou ideal comunist – deși vor da rateuri după rateuri, cu pierderea unui număr uriaș de vieți omenești și distrugerea încă și mai multora, nu tehnologia va fi de vină, ci faptul că „nu a fost bine aplicată”.
Mai departe, angajamentul UE de a se asigura că tuturor europenilor li se oferă o identitate digitală accesibilă, sigură și de încredere, care să le confere acces la o gamă largă de servicii online, angajament prezent în multe documente europene, va deveni, ca și în cazul dreptului la sănătate, dintr-un drept o obligație. Pentru binele fiecăruia, stabilit fără greș de autorități, identitatea digitală va deveni și ea obligatorie, ca orice bine decretat de stat într-un regim totalitar.
Și tot pentru binele cetățenilor, pentru a se crea un mediu online în care oamenii să fie protejați împotriva dezinformării și a altor forme de conținut dăunător, cenzura va deveni norma, așa cum a fost pe timpul pandemiei, lucru demonstrat de dezăluirile care arată cum Twitter și toți ceilalți giganți ce intermediază comunicarea – Google, Apple etc, – au fost instructați în detaliu de guvernul american ce și cum să elimine sau să marginalizeze de pe rețelele sociale, împărțind „pedepse digitale” tuturor comentatorilor care contraziceau mesajele oficiale. Nu celor care contraziceau concluziile științifice, ceea ce ar fi fost deja foarte grav, ci celor ce criticau poziția oficială, deci o decizie politică.
Doi ani de zile nu a existat, practic, dezbatere publică în întreg Occidentul.
Falsul spațiu public, care este, în fapt, un spațiu privat ce intermediază o dezbatere publică, va fi din ce în ce mai mult controlat, iar delațiunea și cenzura vor fi principalele instrumente regulatoare.
Și tot spre beneficiul oamenilor decis de stat în cooperare cu marile corporații, inteligența artificială va fi un instrument atât de util încât nu va putea fi refuzat, iar libertatea de alegere va fi doar înăuntrul cadrului tehnic și ideologic stabilit de regulatori.
About Post Author
