ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Rada Supremă ucraineană a adoptat la 13
decembrie 2022 Legea Minorităților, în contextul
solicitărilor Ucrainei de Vest (autorităților de la Kiev) de a se afilia, în
regim de urgență, Uniunii Europene. Legea este profund antieuropeană; în
articolele fundamentale are un conținut xenofob explicit. Ea reflectă
impertinența și cinismul diplomatic al Kievului care, în ceea ce ne privește, pe de o parte promite că „după
victoria noastră, vom sta la masă și vom aborda aceste probleme în mod
diferit din ambele părți” (Kuleba), „Când situația va permite minoritatea română din Ucraina va avea parte de aceleași drepturi,
protecție și tratament ca și minoritatea
ucraineană din România” (Zelenski) și, pe de altă parte, în același
timp, face un nou pas în direcția legiferării deznaționalizării românilor din Teritoriile
Românești Ocupate aflate la ora actuală în componența Republicii Ucraina.
Ministerul Afacerilor
Externe al României a reacționat de data aceasta mai ferm, în mod public și
fără reticențele obișnuite, formulându-și organizat obiecțiile. Punctul
nevralgic este abordat într-o formulare diplomatic corectă:
„În timp ce Opinia
Comisiei de la Veneția nr. 960/2019 formulată asupra Legii ucrainene privind
funcționarea limbii de stat este critică sub aspectul reglementărilor privind
folosirea limbii oficiale în educație, Comisia de la Veneția raportându-se la
criticile formulate anterior în contextul evaluării art. 7 din Legea educației,
articolul din legea minorităților naționale dedicat educației face trimitere la
dispozițiile Legii educației, deci preocupările
părții române din perspectiva
dreptului la educație nu sunt satisfăcute”,
Să explicităm.
Legea Minorităților ─ Articolul 11. Dreptul la educație.
„1. Particularitățile
utilizării limbilor minorităților (comunităților) naționale în procesul de învățământ sunt stabilite prin Legea Educației din Ucraina și prin legi speciale în domeniul
respectiv.
3. Instituțiile de învățământ particulare, care oferă învățământ general
complet în ceea ce privește studiile
medii pe cheltuiala persoanelor fizice și/sau juridice, în particular cele fondate
de societăți culturale naționale și de reprezentanți ai minorităților (comunităților) naționale, au dreptul să-și aleagă liber limba procesului de
învățământ (cu excepția instituțiilor de învățământ care primesc fonduri
publice) și sunt obligate să se asigure că elevii stăpânesc limba de stat în conformitate cu
standardele de stat.
Punctul 1 al
articolului 11 al actualei Legi a Minorităților exprimă fără
echivoc faptul că învățământul în limbile
minorităților se va desfășura, în continuare, așa cum a prevăzut Legea
Educației din 2017 [1],
adică numai la grădiniță și la școala primară:
Conform (art. 7) al Legii Educației din Ucraina, pe
întreg teritoriul Ucrainei învățământul nu se va mai desfășura în limbile
minorităților naționale decât la nivel preșcolar (grădinițe) și primar,în paralel cu cel în ucraineană. https://ciudei.files. wordpress.com/2017/11/art-7- legea-edu-ua.pdf
Punctul 3 al
prezentei Legi a Minorităților întărește prin precizare articolul 7 al Legii
Educației. Românii, singurul popor autohton din Teritoriile
Românești Ocupate, nu mai pot învăța în limba română decât în licee autofinanțate.
Poporul român a mai trecut printr-o teroare
culturală similară în timpul dualismului austro-ungar, când autoritățile de la
Budapesta, cărora le era arondată administrarea Ardealului, dezlănțuiseră cea
mai dură politică de maghiarizare. Cu diferența că era la sfârșitul secolului
al XIX-lea, nu la începutul secolului XXI.
Pentru comparație, în România
– avem trei licee de stat cu limba de predare ucraineană,
la Suceava, Sighetu Marmației și Lugoj;
– conform Ordinlui
ministrului Educației din 2 martie 2022, cetățenii din Ucraina care se înscriu
la studiile universitare din România beneficiază de finanțare gratuită de la bugetul de stat al României pentru acest an universitar și pentru
următorul; etc.
Actuala politică de ucrainizare
─ din 2017 nemascată ─ instituită prin Legea Educației și reconfirmată în
2022 prin articolul 11 al Legii
Minorităților exprimă aceeași
disperare, de data aceasta a Ucrainei (mai precis a Ucrainei de Vest, a
autorităților de la Kiev), de a-și
constitui, prin deznaționalizarea popoarelor autohtone și a minorităților naționale,
prin ucrainizare, o identitate națională pe întreg teritoriul pe care l-a
moștenit de la defuncta Uniune Sovietică.
De multă vreme jurnalistul și scriitorul Viorel
Patrichi, unul dintre cei mai buni experți autentici români în problema
Teritoriilor Românești de peste Prut propune denunțarea Tratatului cu Ucraina [2],
care a fost negociat în genunchi, în
1997 [3]. „Chiar cu americanii
pe cap”, spune dânsul acum.
Este vremea să ne ridicăm din genunchi. Este vremea ca MAE al României ─ stat suveran
independent, nu teritoriu al UE, nici teritoriu NATO ─ să transmită Radei și președintelui
Ucrainei că, dacă Legea Educației nu este revizuită în sensul eliminării
articolului 7, România denunță Tratatul din 1997, pe baza încălcării continue a articolului 13 din acest tratat [4] de către
partea ucraineană. Nu există nici un risc. Este un act politic conform cu
dreptul internațional și cu legislația Uniunii Europene. Avem la dispoziție
acest instrument diplomatic.
Pentru comparație: veto-ul MAE maghiar a blocat
convocarea Comitetului NATO – Ucraina în cadrul recentei Conferințe a
miniștrilor de Externe ai țărilor NATO ținute la București. Ungaria a instituit
acest blocaj în 2017 (deci imediat după promulgarea Legii Educației din
Ucraina) și, conform ministrului ungar de Externe, Péter Szijjártó, blocajul rămâne în vigoare „atâta timp
cât Ucraina nu redă drepturile maghiarilor din Transcarpatia”. Pentru a depăși oficial veto-ul Ungariei, secretarul general al NATO, Jens
Stoltenberg, a fost nevoit să organizeze o întâlnire separată a miniștrilor de
Externe ai NATO cu cel al Ucrainei, Dmitro Kuleba (informală ─ „o cină separată”).
După părerea mea este momentul întoarcerii armelor. Mă refer, desigur,
la armele diplomației. România merge
împotriva Istoriei.
[1] Legea Educației din Ucraina
1 mai 2022 https://www.cotidianul.ro/ deznationalizarea-romanilor- din-ucraina/
28 sept. 2022 https://www.art-emis.ro/ analize/politica-educationala- xenofoba-a-ucrainei
[2] Viorel Patrichi, România trebuie să denunțe tratatul cu Ucraina, Lumea, anul XXVIII,
nr. 7 (352) – 2022
[3] Tiberiu Tudor, Tratatul
cu Ucraina ─ Istoria unei Trădări Naționale, ed. Prestige, ediția a IV-a,
[4] ibid., 169-174.
About Post Author
