Curtea Constitutionala le-ar putea face dreptate romanilor loviti de explozia facturilor la gazele naturale. CCR a fost sesizata la 10 noiembrie 2022 cu o exceptie de neconstitutionalitate legata de OUG nr. 1/2020 privind unele masuri fiscal-bugetare si pentru modificarea si completarea unor acte normative. Este vorba despre ordonanta care a facut posibila majorarea tarifelor la gaze naturale.
La 10 noiembrie 2022, in dosarul nr. 196/64/2022, judecatorul Victor Hortolomei de la Curtea de Apel Bucuresti i-a admis studentului la Drept Adrian Cristian Secu (foto 2) sesizarea Curtii Constitutionale a Romaniei cu exceptia de neconstitutionalitate a OUG 1/2020, in ansamblul ei. In subsidiar, exceptia are in vedere si neconstitutionalitatea unor pasaje concrete din ordonanta.
Procesul a inceput in luna mai a acestui an (intai la Curtea de Apel Brasov, cauza fiind declinata o luna mai tarziu la Curtea de Apel Bucuresti), cand Secu a atacat in instanta Ordinului ANRE nr. 27/2020 pentru stabilirea unor masuri privind furnizarea gazelor naturale la clientii casnici in perspectiva eliminarii preturilor reglementate. Pe scurt: ordinul prin care Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei stabilea cum aveau sa creasca preturile dupa 1 iulie 2020, cand era programata sa inceapa dereglementarea pietei de gaze naturale.
Dupa cum veti citi in documentul anexat la final, actiunea studentului la Drept contine si exceptia de neconstitutionalitate a OUG 1/2020, pe care Lumea Banilor o prezinta in exclusivitate.
Neconstitutionalitate pe procedura, nu pe fond
In esenta, petentul invoca motive de neconstitutionalitate extrinseca – adica unele care se refera la procedura de legiferare in urma careia a fost adoptata ordonanta de urgenta si care (mult mai important) ii afecteaza constitutionalitatea in ansamblul ei.
In primul rand, Adrian Secu reclama faptul ca ordonanta a fost adoptata dupa declansarea controlului de constitutionalitate a priori in privinta Legii privind unele masuri fiscal-bugetare si pentru modificarea si completarea unor acte normative.
In al doilea rand, adoptarea OUG 1/2020 a fost facuta fara solicitarea prealabila a avizului Consiliului Legislativ.
In al treilea rand, lipseste avizul prealabil al Consiliului Economic si Social.
In plus, nu exista nici avizul de oportunitate emis de catre Secretariatul General al Guvernului, acuza petentul.
Alt motiv de neconstitutionalitate se refera la neindeplinerea exigentelor de transparenta decizionala.
Totodata, Secu arata ca in preambulul ordonantei de urgenta nu sunt motivate elementele care reclamau situatia extraordinara si urgenta reglementarii.
Redam principalul pasaj din exceptia de neconstitutionalitate:
„Pe fondul exceptiei
1.OUG nr. 1/2020 este in ansamblu neconstitutionala, intrucat a fost adoptata dupa declansarea controlului de constitutionalitate a priori in privinta Legii privind unele masuri fiscal-bugetare si pentru modificarea si completarea unor acte normative – fiind incalcate prevederile art. 142 alin.1) din Constitutie si art. 147 alin.4) din Constitutie prin raportare la Decizia Curtii Constitutionale nr. 727/2012, precum si cele ale art. 1 alin.(3) si art. 61 alin.(1) din Constitutie
Parcursul proiectului de lege privind unele masuri fiscal-bugetare si pentru modificarea si completarea unor acte normative adoptat prin asumarea raspunderii Guvernului(PL-X nr. 669/2019) si a OUG nr. 1/2020
Proiectul de lege PL-X nr. 669/2019, declarat neconstitutional prin Decizia nr. 61 din 12 februarie 2020, publicata in Monitorul Oficial nr. 482 din 5 iunie 2020, a fost adoptat in urma angajarii raspunderii Guvernului. Proiectul de lege a fost inregistrat la data de 18 decembrie 2019; totodata, s-a stabilit ca sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului consacrata angajarii raspunderii Guvernului asupra acestui proiect de lege sa aiba loc la data de 23 decembrie 2019, ora 16,00.
Conform unei adrese a Guvernului din data de 23 decembrie 2019, proiectul de lege a fost modificat si completat ca urmare a includerii unor amendamente formulate de senatori si deputati, in conformitate cu art. 114 alin. (3), acceptate de Guvern.
La data de 23 decembrie 2019, Guvernul si-a angajat raspunderea in fata Parlamentului pe acest proiect de lege, potrivit art. 114 din Constitutie. Intrucat nu a fost depusa nicio motiune de cenzura in termen de 3 zile de la prezentarea proiectului de lege, acesta a fost considerat adoptat.
Legea astfel adoptata a fost depusa, la data de 30 decembrie 2019, la secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constitutionalitatii legii, iar in aceeasi zi a fost formulata obiectie de neconstitutionalitate de catre 111 deputati.
La data de 6 ianuarie 2020 a fost adoptata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2020 privind unele masuri fiscal-bugetare si pentru modificarea si completarea unor acte normative, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 11 din 9 ianuarie 2020, care a reluat intregul continut normativ al legii deduse controlului de constitutionalitate prin Decizia nr. 61/2020, mai putin dispozitiile art. I pct. 18 (cu referire la art. 41^1-41^3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor masuri in domeniul investitiilor publice si a unor masuri fiscal-bugetare, modificarea si completarea unor acte normative si prorogarea unor termene) din lege, cu referire la interdictia cumulului pensiei cu salariul.
Critica de neconstitutionalitate a OUG nr. 1/2020
O dimensiune a statului roman o reprezinta justitia constitutionala, infaptuita de Curtea Constitutionala, autoritate publica politico-jurisdictionala care se situeaza in afara sferei puterii legislative, executive sau judecatoresti, rolul sau fiind acela de a asigura suprematia Constitutiei, ca Lege fundamentala a statului de drept. Astfel, potrivit art. 142 alin. (1) din Constitutia Romaniei: „Curtea Constitutionala este garantul suprematiei Constitutiei”.
Justitia constitutionala este prin excelenta de ordin public, constituind o problema de interes general.
Suprematia Legii fundamentale este asadar de esenta exigentelor statului de drept, reprezentand totodata o realitate juridica ce implica consecinte si garantii. Intre consecinte se enumera deosebirile dintre Constitutie si legi si, nu in ultimul rand, compatibilitatea intregului drept cu Constitutia, iar intre garantii se regaseste controlul constitutionalitatii.
Ca atare, Suprematia Constitutiei, nefiind o simpla teorie juridica, are implicatii practice in care Curtea „spune dreptul” cu privire la legitimitatea constitutionala a legii, la valabilitatea ei ca act subordonat Constitutiei, in functie de modul in care legiuitorul, ordinar ori delegat, a respectat supralegalitatea constitutionala pe care, in fond, s-a intemeiat.
Cu toate acestea, Guvernul, adoptand OUG nr. 1/2020 cu acelasi continut al Legii, imediat dupa formularea obiectiei de neconstitutionalitate si inainte ca Curtea Constitutionala sa se pronunte, a anihilat si redus la un formalism ce capata conotatii nesemnificative rolul Curtii „de garant al suprematiei Constitutiei”.
In aceste conditii, OUG nr. 1/2020 este in integralitatea sa neconstitutionala, prin raportare la art. 142 alin.(1) din Constitutie, devenind incidente si deplin aplicabile considerentele Deciziei CCR nr. 727 din 9 iulie 2012, publicate in MONITORUL OFICIAL nr. 477 din 12 iulie 2012, unde Curtea a statuat ca „solutia aleasa de Guvern, de a adopta, cu putin timp inainte ca instanta de contencios constitutional sa se pronunte asupra constitutionalitatii Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992, o ordonanta de urgenta, care preia integral continutul normativ al legii criticate, pune in discutie comportamentul neconstitutional si abuziv al Guvernului fata de Curtea Constitutionala.
Sub acest aspect, Curtea constata ca, potrivit jurisprudentei sale, actele de reglementare primara ulterioare nu pot pastra continutul normativ al unei norme legale neconstitutionale si sa se constituie astfel intr-o prelungire a existentei acesteia (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012)”.
Luand in considerare ca, de-a lungul jurisprudentei sale, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, ca forta obligatorie ce insoteste actele jurisdictionale, deci si deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta (A se vedea in acest sens Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr.1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronuntate in cadrul controlului de constitutionalitate, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.16 din 26 ianuarie 1995, Decizia nr.1.415 din 4 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.796 din 23 noiembrie 2009, si Decizia nr.414 din 14 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.291 din 4 mai 2010), prin adoptarea OUG nr. 1/2020 se retine inclusiv incalcarea art. 147 alin.(4) din Constitutie,
Distinct de acestea, Guvernul, printr-o manifestare de vointa supraconstitutionala, nu a lasat nici Parlamentul si nici Curtea Constitutionala sa isi exercite in mod loial competentele prevazute de Constitutie, incalcand astfel, principiul colaborarii loiale intre autoritatile statului, principiu privit ca o dimensiune intrinseca a statului de drept consacrat la art. 1 alin.(3) din Constitutie, cu acest prilej executivul atribuind un rol formal ambelor autoritati de rang constitutional.
Practic, se ajunge in situatia in care legile adoptate de Parlament raman fara finalitate, avand in vedere ca textele sunt preluate de catre Guvern prin intermediul ordonantelor de urgenta, afectandu-se competenta de legiferare a Parlamentului in conditiile art. 61 din Constitutie.
Cu privire la respectarea unicitatii Parlamentului de autoritate legiuitoare, asa cum a aratat Curtea in jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. nr. 795 din 16 decembrie 2016, Publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 122 din 14 februarie 2017, „ar fi contrara art. 61 din Constitutie aprecierea potrivit careia, in cazul unui dezacord intre cele doua autoritati publice, in privinta adoptarii unui proiect de lege, Parlamentul ar fi obligat ca, in opera sa de legiferare, sa se supuna exclusiv vointei Executivului, deoarece astfel s-ar crea, in final, premisele unui blocaj institutional, in sensul ca Parlamentul ar fi in imposibilitate de a legifera, adica de a-si exercita rolul sau fundamental, de unica autoritate legiuitoare”.
In ceea ce priveste respectarea prevederilor legale si constitutionale care stabilesc competenta autoritatilor, prin Decizia nr. 611 din 3 octombrie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 877 din 7 noiembrie 2017, paragraful 106, Curtea a aratat ca statul de drept presupune punerea in aplicare a prevederilor explicite si formale ale legii si ale Constitutiei.
La paragraful 107, Curtea a subliniat ca „colaborarea loiala presupune, dincolo de respectul fata de lege, respectul reciproc al autoritatilor/institutiilor statului, ca expresie a unor valori constitutionale asimilate, asumate si promovate, in scopul asigurarii echilibrului intre puterile statului. Loialitatea constitutionala poate fi caracterizata, deci, ca fiind o valoare-principiu intrinseca Legii fundamentale, in vreme ce colaborarea loiala intre autoritatile/institutiile statului are un rol definitoriu in implementarea Constitutiei“
2. OUG nr. 1/2020 este in ansamblu neconstitutionala, intrucat a fost adoptata fara a se solicita in prealabil avizul Consiliului Legislativ, fiind incalcate dispozitiile art. 79 alin.(1) din Constitutie coroborat cu art. 1 alin.(3) si (5) din Constitutie prin raportare la dispozitiile art. 3 alin.(3), art. 4 alin.(1) si art. 4 alin.(3) din Legea nr. 73/1993 si dispozitiile art. 9 alin.(2) si art. 10 alin.(4) din Legea nr. 24/2000
De-a lungul timpului, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a considerat ca solicitarea avizarii actelor normative este o chestiune care tine de constitutionalitatea extrinseca a actului normativ vizat.
Rolul avizelor a fost subliniat prin Decizia nr. 139 din 13 martie 2019, paragraful 85, unde Curtea a retinut ca principiul legalitatii, prevazut de dispozitiile art. 1 alin. (5) din Constitutie, interpretat in coroborare cu celelalte principii subsumate statului de drept, reglementat de art. 1 alin. (3) din Constitutie, impune ca atat exigentele de ordin procedural, cat si cele de ordin substantial sa fie respectate in cadrul legiferarii. Regulile referitoare la […] solicitarea de avize de la institutiile prevazute de lege, nu sunt insa scopuri in sine, ci mijloace, instrumente pentru asigurarea dezideratului calitatii legii, o lege care sa slujeasca cetatenilor, iar nu sa creeze insecuritate juridica.
Cu privire la rolul constitutional al Consiliului Legislativ si importanta avizelor emise de aceasta autoritate, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii, asa cum sunt Decizia nr.83 din 15 ianuarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.187 din 25 martie 2009, Decizia nr.304 din 4 mai 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.520 din 5 iulie 2017, Decizia nr.221 din 2 iunie 2020, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.594 din 7 iulie 2020, Decizia nr.229 din 2 iunie 2020, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.602 din 9 iulie 2020 sau Decizia nr. 50 din 15 februarie 2022, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.291 din 25.03.2022)
Instanta constitutionala a considerat ca lipsa solicitarii avizului Consiliului Legislativ duce la neconstitutionalitatea legii sau ordonantei – simpla sau de urgenta – din perspectiva art. 79 din Constitutie (Decizia nr. 83 din 15 ianuarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 187 din 25 martie 2009, Decizia nr. 354 din 24 septembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 764 din 9 decembrie 2013, sau Decizia nr. 140 din 13 martie 2019, paragraful 80);
Curtea a retinut ca prin art.79 alin.(1) din Constitutie, Consiliul Legislativ este consacrat ca „organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizeaza proiecte de acte normative in vederea sistematizarii, unificarii si coordonarii intregii legislatii”.
Concretizand aceste prevederi constitutionale, art.4 alin.(1) din Legea nr.73/1993 pentru infiintarea, organizarea si functionarea Consiliului Legislativ, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1122 din 29 noiembrie 2004, prevede ca „Proiectele de ordonante si de hotarari cu caracter normativ se supun spre adoptare Guvernului numai cu avizul Consiliului Legislativ cu privire la legalitatea masurilor preconizate si la modul in care sunt realizate cerintele prevazute la art.3 alin.(3), care se aplica in mod corespunzator”.
De asemenea, art.9 alin.(2) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.260 din 21 aprilie 2010, stabileste ca „Dupa elaborarea lor si incheierea procedurii de avizare prevazute la alin.(1), proiectele de legi, propunerile legislative, precum si proiectele de ordonante si de hotarari cu caracter normativ ale Guvernului se supun in mod obligatoriu avizarii Consiliului Legislativ”.
Curtea a apreciat ca aceasta din urma dispozitie legala subliniaza importanta rolului pe care Consiliul Legislativ il are in cadrul procesului de legiferare, prin aceea ca avizul acestui organ consultativ este emis doar dupa ce procedura de elaborare a actului normativ a fost incheiata, ingloband eventualele modificari propuse prin avizul altor autoritati competente in materie, astfel ca reprezinta o evaluare finala si globala a actului normativ inainte de a fi supus adoptarii.
Curtea Constitutionala a statuat ca din continutul prevederilor constitutionale si legale mai sus aratate se desprinde ca fiind evidenta obligatia Guvernului ca, inainte de a adopta o ordonanta de urgenta, sa solicite avizul Consiliului Legislativ. Nerespectarea acestei obligatii duce la neconstitutionalitatea in integrum a actului normativ adoptat.
Ca urmare a solicitarii adresate, Consiliul Legislativ, in indeplinirea atributiilor sale constitutionale ce privesc asigurarea sistematizarii, unificarii si coordonarii intregii legislatii, are posibilitatea de a-si exprima opinia cu privire la: legalitatea masurilor preconizate; concordanta reglementarii propuse cu Constitutia, cu legile-cadru in domeniu, cu reglementarile Uniunii Europene si cu actele internationale la care Romania este parte, iar in cazul proiectelor de lege si al propunerilor legislative, natura legii si care este prima Camera ce urmeaza a fi sesizata; asigurarea corectitudinii si claritatii exprimarii juridice, inlaturarea contradictiilor sau necorelarilor din cuprinsul proiectului de act normativ, asigurarea caracterului complet al prevederilor sale, respectarea normelor de tehnica legislativa, precum si a limbajului normativ; prezentarea implicatiilor noii reglementari asupra legislatiei in vigoare, prin identificarea dispozitiilor legale care, avand acelasi obiect de reglementare, urmeaza 8 sa fie abrogate, modificate sau unificate, precum si prin evitarea reglementarii unor aspecte identice in acte normative diferite [art.3 alin.(3) din Legea nr.73/1993].
Desi avizul Consiliului Legislativ este consultativ, art.10 alin.(4) din Legea nr.24/2000 prevede ca observatiile si propunerile privind respectarea normelor de tehnica legislativa vor fi avute in vedere la definitivarea proiectului de act normativ, iar neacceptarea acestora trebuie motivata in cuprinsul actului de prezentare a proiectului sau intr-o nota insotitoare.
Potrivit dispozitiilor art.4 alin.(3) ultima teza din Legea nr.73/1993, in cazul ordonantelor de urgenta ale Guvernului, Consiliul Legislativ trebuie sa emita avizul sau in 24 de ore, dar daca avizul nu este dat in acest termen, aceasta nu impiedica desfasurarea procedurii legislative.
Prin urmare, Curtea a retinut ca avizul Consiliului Legislativ este unul deosebit de important pentru ca observatiile formulate au drept finalitate sistematizarea, unificarea si coordonarea intregii legislatii, astfel ca acesta trebuie sa fie solicitat in prealabil adoptarii actului normativ.
Urmarirea si implementarea cerintelor impuse de Legea nr.24/2000 asigura coerenta intregului sistem de drept, iar Consiliul Legislativ este cel care, in mod primar, realizeaza aceasta activitate. Consiliul Legislativ are obligatia de a contribui la asigurarea coerentei si unificarii legislatiei. Avizul Consiliului Legislativ este de natura sa contribuie la unitatea si coerenta textului actului normativ care urmeaza a fi adoptat, astfel ca art.79 alin.(1) din Constitutie nu se poate interpreta decat in sensul ca solicitarea avizului trebuie sa fie anterioara adoptarii actului normativ vizat.
Mai mult, in jurisprudenta sa constanta, respectiv Deciziile nr. 221/2020, nr. 229/2020 si nr. 50/2022, anterior citate, Curtea Constitutionala a subliniat ca „termenul in care trebuie exprimat punctul de vedere al Consiliului Legislativ curge de la data inregistrarii la Consiliul Legislativ a solicitarii de avizare a proiectului de act normativ. Nu este suficient ca solicitarea de aviz privind proiectul de ordonanta de urgenta sa fie inregistrata la Secretariatul General al Guvernului in ziua emiterii ordonantei de urgenta si sa se considere ca de la aceasta data curge termenul de emitere a avizului, ci ea trebuie dublata, in mod obligatoriu, de inregistrarea solicitarii la Consiliul Legislativ inainte de emiterea ordonantei de urgenta, pentru ca altfel s-ar compromite chiar rolul Consiliului Legislativ, deoarece ar putea aparea situatia ca la momentul primirii solicitarii de aviz actul normativ sa fi fost deja adoptat”.
Prin urmare, atat solicitarea avizului, cat si inregistrarea acestei solicitari la Consiliul Legislativ trebuie sa aiba loc inainte de emiterea ordonantei de urgenta a Guvernului.
Examinand fisa procesului legislativ(PL-X 14/2020) pentru emiterea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.1/2020 disponibila pe siteul Camerei Deputatilor, precum si „inscrisurile existente la mapa Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.1/2020 privind unele masuri fiscal-bugetare si pentru modificarea si completarea unor acte normative” se observa ca Guvernul a adoptat acest act normativ pe data de 6 ianuarie 2020. La aceeasi data, Guvernul a adoptat Hotararea de Guvern nr. E1/06.01.2020 privind supunerea spre adoptare a proiectului de lege pentru aprobarea OUG nr. 1/2020, iar Secretariatul General al Guvernului a trimis Consiliului Legislativ proiectul de Ordonanta de urgenta pentru modificarea si completarea unor acte normative prin Adresa nr.1 din 6 ianuarie 2020, care a fost inregistrata la Consiliul Legislativ cu nr.D2 din 7 ianuarie 2020.
In data de 08.01.2020, Consiliul Legislativ a dat Avizul favorabil nr.5 din 8 ianuarie 2020, continand un numar de 31 de observatii si propuneri.
Se poate observa ca data la care a fost inaintata solicitarea de aviz catre Consiliul Legislativ este de 06.01.2020, in timp ce aceasta solicitare a fost inregistrata la aceasta institutie ulterior adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.1/2020, respectiv la data de 07.01.2020.
Potrivit art. 46 alin.(3) teza I, din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa, actele Guvernului poarta data sedintei Guvernului in care actul a fost aprobat.
Drept urmare, se poate observa ca data adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.1/2020 este certa, si anume 6 ianuarie 2020, iar solicitarea formala a avizului, inregistrata la Consiliul Legislativ in data de 07 ianuarie 2020, este mai degraba rezultatul unei erori de apreciere care nu poate fi valorificata in evaluarea existentei solicitarii avizului prevazut de art. 79 alin. (1) din Constitutie, intrucat este evident ca avizele se solicita si valorifica inainte de adoptarea actului normativ de reglementare primara de catre un Guvern care isi exercita in plenitudine atributiile sale.
Or, raportand reperele stabilite in jurisprudenta Curtii Constitutionale la modul in care Guvernul a inteles sa isi indeplineasca obligatia de a solicita avizul Consiliului Legislativ cu prilejul emiterii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2020, se desprinde faptul ca legiuitorul delegat nu a fost interesat si nu a permis ca acest organ consultativ sa-si indeplineasca rolul sau constitutional, ignorand dispozitiile Legii nr. 24/2000 si pe cele ale art. 1 alin. (5) din Constitutie ce urmaresc asigurarea calitatii actelor normative.
In aceste conditii, nu se poate concluziona decat ca, la data emiterii ordonantei de urgenta, Guvernul nu a solicitat avizul Consiliului Legislativ, si astfel a incalcat art. 1 alin. (3) si (5), precum si art. 79 alin. (1) din Constitutie, executivul, cu acest prilej atribuind un rol formal atat Consiliului Legislativ, cat si legalitatii procedurii de adoptare a ordonantelor de urgenta.
Distinct de cele de mai sus, se poate observa ca avizul Consiliului Legislativ, desi favorabil, a continut o serie de observatii si propuneri cu privire la forma si fondul reglementarii, evidentiindu-se, in primul rand:
– incoerenta notei de fundamentare, care face referire la proiectul de lege prin care Guvernul si-a angajat raspunderea in fata Parlamentului
– lipsa elementelor din preambul prin care s-ar putea cuantifica situatia extraordinara si urgenta din care sa se desprinda obiectiv consecintele negative ce ar putea decurge in lipsa adoptarii actului normativ
– prezenta unor elemente de retroactivitate
– lipsa de claritate si previzibilitate ale unor norme.
Niciuna din criticile de mai sus nu au fost ”avute in vedere la definitivarea proiectului de act normativ ”[art. 10 alin.(4) din Legea nr. 24/2000].
De altfel, asa cum a subliniat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 50/2022, parag. 51, Guvernul nu ar fi putut opera eventualele observatii si propuneri, inainte de publicarea OUG nr. 1/2020 in Monitorul Oficial, decat cu respectarea dispozitiilor art.38 alin.(1) si (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.57/2019 privind Codul administrativ, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.555 din 5 iulie 2019, potrivit carora „Guvernul adopta hotarari si ordonante in prezenta majoritatii membrilor sai. Hotararile si ordonantele se adopta prin consens. Daca nu se realizeaza consensul, hotaraste prim-ministrul”.
Cu alte cuvinte, observatiile si propunerile Consiliului legislativ ar fi putut fi avute in vedere „la definitivarea actului normativ” daca si numai daca, concomitent cu data emiterii avizului Consiliului Legislativ(08.01.2020) or la o data ulterioara acesteia, s-ar fi realizat o succesiune de operatiuni premergatoare, respectiv:
i) organizarea unei noi sedinte de guvern;
ii) adoptarea ordonantei de urgenta doar cu consimtamantul membrilor Guvernului, iar in cazul in care nu s-ar fi realizat consensul, prin manifestarea de vointa a premierului, urmata de datarea ordonantei de urgenta cu data sedintei de guvern;
iii) semnarea, respectiv contrasemnarea actului normativ, cu modificarile si completarile in discutie
In final, trebuie subliniat ca observatiile si propunerile neacceptate au fost ignorate fara absolut niciun fel de motivare, fiind incalcate deci prevederile art.10 alin.(4) din Legea nr.24/2000, potrivit carora:
“Observatiile si propunerile Consiliului Legislativ […] vor fi avute in vedere la definitivarea proiectului de act normativ. Neacceptarea acestora trebuie motivata in cuprinsul actului de prezentare a proiectului sau intr-o nota insotitoare”.
In mod evident, ignorarea unor observatii nu constituie o motivare a neacceptarii lor.
3. Prevederile OUG nr. 1/2020, in ansamblu, precum si dispozitiile art XIII, art. XIV si art. XXVIII din OUG nr. 1/2020, in special, sunt neconstitutionale, intrucat au fost adoptate fara a se solicita in prealabil avizul Consiliului Economic si Social, fiind incalcate dispozitiile art. 1 alin.(3) si (5), art. 16 alin.(2) coroborate cu art. 141 din Constitutie prin raportare la dispozitiile art. 2 alin.(1) si (2) lit. (a), (b), (c), (e), (h), (i), art. 5 si art. 6 alin.(2) din Legea nr. 248/2013, precum si art. 31 lit.c) din Legea nr. 24/2000
Cu privire la rolul Consiliului Economic si Social si natura avizului acestuia, Curtea Constitutionala, in jurisprudenta sa, a statuat ca art.141 din Constitutie se rezuma la consacrarea rolului Consiliului Economic si Social ca organ consultativ al Parlamentului si al Guvernului, iar pentru detalii privind domeniile de specialitate in care acesta este consultat, textul face trimitere la legea sa organica de infiintare, organizare si functionare.
Norma constitutionala, exprimand sintetic rolul pur consultativ al Consiliului Economic si Social pentru Parlament si Guvern, nu face niciun fel de referire expresa la obligatia initiatorilor proiectelor de acte normative de a solicita avizul consultativ al Consiliului Economic si Social si nici cu privire la mecanismele de consultare a acestui organ consultativ, acestea fiind tratate in legea de organizare si functionare a acestuia, la care Legea fundamentala face trimitere [a se vedea Decizia nr.83 din 15 ianuarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.187 din 25 martie 2009, sau Decizia nr.354 din 24 septembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.764 din 9 decembrie 2013].
Curtea a retinut ca o critica de neconstitutionalitate care vizeaza impiedicarea indeplinirii atributiei de avizare a unei autoritati publice in procesul legislativ poate fi acceptata numai in conditiile in care un text constitutional prevede expres o astfel de atributie, sens in care a facut trimitere la Consiliul Legislativ si art.79 din Constitutie. Curtea a subliniat ca daca vointa legiuitorului constituant ar fi fost aceea de a impune obligativitatea solicitarii avizului consultativ al unei autoritati publice [in speta Consiliul Economic si Social], atunci aceasta ar fi fost exprimata in cuprinsul art.141 din Constitutie, intr-un mod asemanator celui folosit la redactarea art.79, pentru reglementarea rolului si atributiilor Consiliului Legislativ.
In consecinta, Curtea a retinut ca nesolicitarea obligatorie a avizului de sorginte legala nu poate conduce per se la neconstitutionalitatea actului normativ prin raportare exclusiva la art.141 din Constitutie [care vizeaza natura, rolul Consiliului Economic si Social si obligatia de a reglementa prin lege infiintarea, organizarea si functionarea sa].
Potrivit aceleiasi jurisprudente anterior mentionate, Curtea a constatat ca in ipoteza avizelor de natura legala nesolicitate, se incalca prevederile art.1 alin.(5) din Constitutie, care se raporteaza la rolul autoritatii publice al carei aviz nu a fost solicitat. Astfel, Curtea a retinut ca prin nesolicitarea avizului Consiliului Economic si Social, aviz de natura legala, a fost incalcat art.1 alin.(5) raportat la art.141 din Constitutie [a se vedea Decizia nr.393 din 5 iunie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.581 din 16 iulie 2019, Decizia nr.139 din 13 martie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.336 din 3 mai 2019, Decizia nr.140 din 13 martie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.377 din 14 mai 2019, Decizia nr.141 din 13 martie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.389 din 17 mai 2019, Decizia nr. 293 din 3 iunie 2020, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.649 din 23 iulie 2020, Decizia nr. 722 din 7 octombrie 2020, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1074 din 13 noiembrie 2020], fiind retinuta, totodata, incalcarea art.1 alin.(3) [Decizia nr.139 din 13 martie 2019] si si art. 16 alin.(2) din Constitutie[ Decizia nr.681 din 6 noiembrie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.190 din 11 martie 2019]
Mai mult, in jurisprudenta sa, Curtea a statuat ca, in aplicarea normelor constitutionale de referinta, Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative impune, prin art. 31 alin. (3), ca forma finala a instrumentelor de prezentare si motivare a proiectelor de acte normative sa faca referiri la avizul Consiliului Legislativ si, dupa caz, al altor autoritati avizatoare, precum Consiliul Economic si Social. [Decizia nr. 139 din 13 martie 2019, paragraful 84]
Totodata, Curtea, in jurisprudenta sa, a aratat ca art.141 din Constitutie, consacrand rolul Consiliului Economic si Social de organ consultativ al Parlamentului si Guvernului, nu impune in mod obligatoriu solicitarea avizului de catre subiectii cu drept de initiativa legislativa [Parlamentul si Guvernul], acesta trebuind sa fie solicitat numai atunci cand continutul normativ al actului juridic in cauza se circumscrie domeniului de specialitate prevazut de legea organica de infiintare, organizare si functionare a Consiliului Economic si Social, la care textul fundamental face trimitere in mod expres, respectiv Legea nr.248/2013. Avand in vedere ca art.1 alin.(5) din Legea fundamentala obliga la respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, rezulta ca, daca domeniul de reglementare al unui act normativ se subsumeaza unuia dintre domeniile de specialitate ale Consiliului Economic si Social enumerate la art.2 din Legea nr.248/2013, atunci initiatorul proiectului de lege sau al propunerii legislative are obligatia solicitarii avizului Consiliului Economic si Social, in caz contrar fiind incalcat art.1 alin.(5) raportat la art.141 din Constitutie [a se vedea Decizia nr.681 din 6 noiembrie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.190 din 11 martie 2019].
Prin aceeasi Decizie, la paragraful 51 a retinut Curtea ca „ Ignorarea principiului constitutional al obligativitatii respectarii legii in cursul procedurilor parlamentare de legiferare ar plasa legiuitorul pe o pozitie privilegiata, interzisa de principiul constitutional al egalitatii, consacrat de art. 16 alin. (2) din Legea fundamentala, potrivit caruia „Nimeni nu este mai presus de lege”.
Facand aplicarea jurisprudentei mai sus mentionate si preluand mutatis mutandis considerentele dezvoltate de Curtea Constitutionala cu referire la modul in care se poate considera respectata obligatia solicitarii avizului Consiliului Legislativ, se constata ca Guvernul a consultat Consiliul Economic si Social intr-un mod pur formal.
Astfel, potrivit art. 6 alin.(2) din Legea nr. 248/2013 privind organizarea si functionarea Consiliului Economic si Social:
Avizul […] sau punctele de vedere […] vor insoti in mod obligatoriu proiectul de act normativ, pana la adoptare.
Verficand indeplinirea conditiei legale mai sus aratate, se constata ca prin adresa cu nr. 20/123/A.T. din data de 06.01.2020, Guvernul a transmis CES proiectul de Ordonanta de Urgenta privind unele masuri fiscal-bugetare precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative. Insa aceasta solicitare a ajuns la Consiliul Economic si Social doar in data de 07.01.2020, la ora 10.14, fiind inregistrata sub nr. 34/07.01.2020
Consiliul Economic si Social a emis avizul favorabil cu nr. 57/07.01.2020, cuprinzand 2 observatii si propuneri.
In raport de momentul in care a fost transmis spre avizare proiectul de act normativ, presedintele Consiliul Economic si Social a fost determinat sa precizeze ca „in vederea respectarii prevederilor Legii nr. 248/2013 privind organizarea si functionarea Consiliului Economic si Social, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si ale Hotararii Guvernului nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea si prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum si a altor documente, in vederea adoptarii/aprobarii, se impune ca Guvernul sa organizeze o noua sedinta, in vederea adoptarii Ordonantei de urgenta ulterior transmiterii avizului Consiliului Economic si Social”.
Constatand incalcarea dispozitiilor art. 6 alin.(2) din Legea nr. 248/2013, in continuare urmeaza sa verificam in ce masura era necesara consultarea acestui for consultativ, respectiv daca domeniul de aplicare al OUG nr. 1/2020 se subsumeaza domeniilor de specialitate ale Consiliului Economic si Social.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 248/2013:
(1) Consiliul Economic si Social este consultat obligatoriu asupra proiectelor de acte normative initiate de Guvern[…]. Rezultatul acestei consultari se concretizeaza in avize la proiectele de acte normative.
(2) Domeniile de specialitate ale Consiliului Economic si Social sunt:
a) politicile economice;
b) politicile financiare si fiscale;
c) relatiile de munca, protectia sociala, politicile salariale si egalitatea de sanse si de tratament;
d) agricultura, dezvoltare rurala, protectia mediului si dezvoltare durabila;
e) protectia consumatorului si concurenta loiala;
[…]
h) politicile in domeniul sanatatii;
i) politicile in domeniul educatiei, tineretului, cercetarii, culturii si sportului.
De asemenea, potrivit art. 5 din Legea nr. 248/2013:
Consiliul Economic si Social exercita urmatoarele atributii:
a) avizeaza proiectele de acte normative din domeniile de specialitate prevazute la art. 2 alin. (2), initiate de Guvern[…]
In primul rand, Art. XIII, art. XIV si art. XXVIII (art XIII, XIV si art. XXVIII avand inraurire directa asupra cauzei) introduc liberalizarea pietei de energie electrica si gaze naturale, stabilesc criteriile de referinta care trebuie sa stea la baza intocmirii metodologiei pentru calculul tarifelor de transport si distributie, stabilesc infiintarea si functionarea unei structuri de eficienta energetica, precum si modul in care se va face finantarea acesteia, astfel ca se circumscriu, atributiilor CES de la litera art. 2 alin.2) lit. (e) privind protectia consumatorului si concurenta loiala.
In continuare, continutul reglementarii in ansamblu reliefeaza obligativitatea consultarii CES, masurile fiind subsumate celorlalte domeniile specialitate.
Art. I punctele 1-9, art XX si art XXI din OUG nr. 1/2020 prevad desfiintarea Fondului de Dezvoltare si Investitii, precum si modificarea configuratiei contractelor de imprumut incheiate din acest fond. Potrivit OUG nr. 114/2018 in forma nemodificata de OUG nr. 1/2020, Fondul de Dezvoltare si Investitii se utilizeaza pentru finantarea proiectelor de dezvoltare, care cuprind investitii sau lucrari de intretinere si reparatii curente, ale unitatiilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, precum si ale asociatiilor de dezvoltare intercomunitara, in domenii prioritare, dupa cum urmeaza:
1. Domeniul prioritar principal:
a) sanatate, respectiv dispensar medical rural, centru medical de permanenta, spitale judetene, municipale si orasenesti;
b) educatie, respectiv scoli, gradinite, crese, campusuri scolare;
c) apa si canalizare, inclusiv tratarea si epurarea apelor uzate;
d) retea de energie electrica si retea de gaze, inclusiv extinderea acestora;
e) infrastructura de transport, respectiv drumuri comunale si locale, judetene, strazi, zone pietonale, poduri, pasaje, precum si aeroporturi;
f) constructia si modernizarea spatiilor de depozitare si conditionare a produselor agricole;
g) salubrizare;
h) retea de iluminat public
2. Domeniul prioritar secundar:
a) cultura, respectiv camin cultural;
b) culte, respectiv reabilitare lacas de cult;
c) sport, respectiv constructie/modernizare baze sportive pentru sport de masa si performanta;
d) locuinte, respectiv locuinte sociale, locuinte pentru tineri, locuinte de serviciu pentru specialisti, reabilitarea cladirilor cu risc seismic;
e) sedii administrative ale institutiilor publice din mediul rural.
Prin urmare, art I pct. 1-9, art. XX si art XXI din OUG nr. 1/2020 se subsumeaza domeniilor de specialitate ale CES de la art. 2 alin.(2) lit.b), c), d), h) si i), privind politicile financiare si fiscale, protectia sociala a tinerilor, dezvoltare durabila si dezvoltare rurala, politici in domeniul sanatatii, educatiei, culturii si sportului.
Art. I pct. 10-11 din OUG nr. 1/2020 se subsumeaza domeniilor de specialitate ale CES de la art. 2 alin.(2) lit.b) privind politicile financiare si fiscale.
Art. I pct. 12- 19 din OUG nr. 1/2020 modifica sau abroga prevederi referitoare la componentele sistemului de salarizare precum sporuri, indemnizatii, compensatii, prime, tichete de masa, astfel ca se se subsumeaza domeniilor CES de la art. 2 alin.(2) lit.b) si c) privind politici financiare si fiscale si politici salariale.
Art. II din OUG nr. 1/2020 abroga prevederi referitoare la taxe si impozite, art. 2 alin.(2) lit.b) privind politicile financiare si fiscale.
Art. III din OUG nr. 1/2020 face referire la conditiile detasarilor de personal, astfel ca se subsumeaza domeniilor de specialitate ale CES de la art. 2 alin.(2) lit.c) referitoare la sfera relatiilor de munca
Art. V din OUG nr. 1/2020 modifica prevederi referitoare la salarizarea personalului platit din fonduri publice, astfel ca se se subsumeaza domeniilor CES de la art. 2 alin.(2) lit.b) si c) privind politici financiare si fiscale si politici salariale.
Art. VI din OUG nr. 1/2020 modifica prevederi referitoare la concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, astfel ca se se subsumeaza domeniilor CES de la art. 2 alin.(2) lit.b) si c) privind politici financiare si fiscale si protectie sociala
Art. VIII din OUG nr. 1/2020 modifica prevederi referitoare la modul de intocmire a situatiilor financiare, astfel ca se se subsumeaza domeniilor CES de la art. 2 alin.(2) lit.b) si c) privind politici financiare si fiscale
Art. VIII si IX din OUG nr.1/2020 fac referire la distribuirea creditelor bugetare, contracte de finantare si solicitari de finantare, astfel ca se se subsumeaza domeniilor CES de la art. 2 alin.(2) lit.a) si b) privind politici economice, financiare si fiscale.
Art. XI din OUG nr.1/2020 face referire la contributiile de asigurari sociale, astfel ca se se subsumeaza domeniilor CES de la art. 2 alin.(2) lit.b) si c) privind politici financiare si fiscale si protecte sociala.
Art. XVIII si XVIX din OUG nr. 1/2020 fac referire la declararea si datorarea taxei pe active, astfel ca se subsumeaza domeniilor CES de la art. 2 alin.(2) lit.b) privind politici financiare si fiscale.
Art. XXII, XXIV, XXV, XXXII si XXXIII din OUG nr. 1/2020 fac referire la transferarea si alocarea unor sume din bugetul de stat, intocmirea unor fise financiare, astfel ca se subsumeaza domeniilor CES de la art. 2 alin.(2) lit.b) privind politici financiare si fiscale.
Art. XXIII din OUG nr. 1/2020 face referire la amanarea acordarii unor Fonduri alocate anual in bugetul de stat pentru activitatea de cercetare-dezvoltare, astfel ca se subsumeaza domeniilor CES de la art. 2 alin.(2) lit.b) si i) privind politici financiare si fiscale si politici in domeniul cercetarii
Art. XXVI din OUG nr. 1/2020 modifica cota procentuala de 0,1% aplicata lunar asupra sumei totale ce face obiectul operatiunii financiare efectuata pentru fiecare fond de pensii administrat privat, ce face venit la bugetul de stat, astfel ca se subsumeaza domeniilor CES de la art. 2 alin.(2) lit.b) privind politici financiare si fiscale
Art. XXX si XXXI din OUG nr. 1/2020 fac referire la nivelul accizelor, astfel ca se subsumeaza domeniilor CES de la art. 2 alin.(2) lit.b) privind politici financiare si fiscale.
Articolul XXIX din OUG nr. 1/2020 face referire la suspendarea prevederilor privind Indemnizatia pentru limita de varsta pentru primar, viceprimar, presedinte al consiliului judetean si vicepresedinte al consiliului judetean art. 2 alin.(2) lit.b) si c) privind politici financiare si fiscale si protectie sociala.
Asadar, reglementarea in ansamblu este subsumata domeniilor de specialitate a CES, astfel ca lipsa solicitarii avizului acestui for consultativ, anterior adoptarii OUG nr. 1/2020, este de natura sa sustina neconstitutionalitatea extrinseca a actului normativ.
Modalitatea formala in care Guvernul a inteles sa consulte Consiliului Economic si Social are drept consecinta transformarea avizului intr-un scop pur birocratic, ce nu poate fi valorificata din perspectiva art. 1 alin.(3) si (5) din Constitutie.
Or, avizele nu constituie scopuri in sine, ci mijloace, ce servesc initiatorului pentru contributia sa la o legislatie de calitate, cetatenilor pentru un control eficace de constitutionalitate si legalitate, cat si, la nevoie, Curtii Constitutionale.
4. OUG nr. 1/2020 este in ansamblu neconstitutionala, intrucat a fost adoptata fara avizul de oportunitate al Secretariatului General al Guvernului, fiind incalcate dispozitiile art. 115 alin.(4) si art. 1 alin.(3) si (5) din Constitutie prin raportare la art. 84 din Legea nr. 24/2000 coroborat cu art. 28 lit.c) si art. 31 din Regulamentul la HG nr. 561/2009
Potrivit Art. 84 din Legea nr. 24/2000:
„Parlamentul, Guvernul si celelalte autoritati ale administratiei publice centrale si locale stabilesc, in aplicarea normelor de tehnica legislativa prevazute in prezenta lege, regulamente proprii cuprinzand masurile metodologice, organizatorice, termenele si circulatia proiectelor de acte normative in cadrul sferei lor de competenta”.
In baza textului de mai sus, a fost adoptat REGULAMENTUL din 10 mai 2009 privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea si prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum si a altor documente, in vederea adoptarii/aprobarii, aprobat prin HG nr. 561/2009 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 319 din 14 mai 2009
Potrivit art. 31 din Regulamentul antementionat(forma in vigoare la data adoptarii OUG nr. 1/2020):
(1) Proiectele de ordonanta de urgenta sunt avizate de catre Secretariatul General al Guvernului din punctul de vedere al oportunitatii promovarii acestora, in sensul motivarii situatiei extraordinare a carei reglementare nu poate fi amanata, precum si a prezentarii consecintelor neadoptarii proiectului de act normativ in regim de urgenta
(2) La primirea avizului de oportunitate din partea Secretariatului General al Guvernului, initiatorul demareaza procedura de avizare, in termenele stabilite potrivit prevederilor prezentului regulament
(3) Dupa obtinerea tuturor avizelor, ordonantele de urgenta vor fi prezentate in reuniunea de lucru pregatitoare, iar apoi vor fi incluse pe agenda de lucru a sedintei Guvernului.
(4) In situatia in care avizul prevazut la alin. (1) este negativ, proiectul de ordonanta de urgenta va putea fi refacut sub forma unui proiect de lege si va fi promovat ca atare, cu indeplinirea tuturor procedurilor prevazute in prezentul regulament.
(5) Daca autoritatea care a elaborat proiectul de ordonanta de urgenta sustine necesitatea promovarii lui in aceasta forma, chiar dupa obtinerea unui aviz nefavorabil, acordat in conformitate cu prevederile alin. (1), proiectul, insotit de o nota explicativa privind motivele neacceptarii avizului nefavorabil, se inscrie pe agenda de lucru a sedintei Guvernului in care se va adopta o hotarare finala.
(6) Avizul de oportunitate prevazut la alin. (1) este valabil pentru o perioada de 20 de zile calendaristice de la data emiterii.
Dupa cum se observa, textele avand un inteles neechivoc, orice ordonanta de urgenta trebuie sa fie avizata din punct de vedere al oportunitatii, in sensul motivarii situatiei extraordinare a carei reglementare nu poate fi amanata, precum si a prezentarii consecintelor neadoptarii proiectului de act normativ in regim de urgenta.
Avizul de oportunitate constituie conditia sine qua non pentru adoptarea unei ordonante de urgenta, in lipsa acestuia ori in ipoteza avizarii negative a proiectului de ordonanta de urgenta, decurgand o serie de consecinte juridice(imposibilitatea includerii acestuia pe sedinta de lucru a Guvernului, refacerea proiectului de OUG sub forma unui proiect de lege, intocmirea unei note explicative privind motivele neacceptarii avizului nefavorabil)
In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 28 din Regulament, potrivit carora:
Proiectul de act normativ finalizat conform dispozitiilor prezentului regulament este transmis Secretariatului General al Guvernului, in original, pe suport hartie, in copie certificata, precum si pe e-mail, in fisier electronic certificat, in vederea includerii la lit. a) a agendei reuniunii de lucru pregatitoare, fiind insotit, dupa caz, de:
c) avizul de oportunitate pentru proiectele de ordonanta de urgenta[…]
Dupa caracterul conduitei prescrise, mai exact, dupa cum subiectii pot sau nu sa deroge de la ele, normele juridice se clasifica in norme dispozitive si norme imperative.
Acele norme care, neobligand o anumita actiune, recunosc subiectului de drept posibilitatea optiunii pentru o anumita conduita in cadrul regulii juridice, se numesc norme dispozitive. Normele dispozitive folosesc termeni precum „poate”, este liber sa” etc.
Din analiza gramaticala si teleologica a normelor expuse alterior, se observa in mod indubitabil ca acestea au o natura imperativa („proiectele de ordonanta de urgenta sunt avizate”) iar nu supletiva (proiectele de urgenta vor putea fi avizate/ secretariatul general al Guvernului are posibilitatea de a aviza)
Legiuitorul constituant a prevazut ca in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie [art. 1 alin.(5)]
Lato sensu, conceptul de lege prevazut de prima norma constitutionala cuprinde: legile constitutionale, organice si ordinare, decretele, ordonantele Guvenului, hotararile de Guvern, ordinele, instructiunile si reglementarile conducatorilor organelor centrale ale administratiei de stat, actele normative emise de autoritatile administratiei publice[Maria Fodor, Drept Civil: Teoria generala, Universul Juridic 2017]
In ceea ce priveste conceptul de „lege”, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 146 din 25 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 416 din 10 mai 2004, a retinut ca acesta are mai multe intelesuri in functie de distinctia ce opereaza intre criteriul formal sau organic si cel material. Potrivit primului criteriu, legea se caracterizeaza ca fiind un act al autoritatii legiuitoare, ea identificandu-se prin organul chemat sa o adopte si prin procedura ce trebuie respectata in acest scop. Aceasta concluzie rezulta din coroborarea dispozitiilor art. 61 alin. (1) teza a doua din Constitutie, conform carora „Parlamentul este [… ] unica autoritate legiuitoare a tarii”, cu prevederile art. 76, 77 si 78, potrivit carora legea adoptata de Parlament este supusa promulgarii de catre Presedintele Romaniei si intra in vigoare la trei zile dupa publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, daca in continutul sau nu este prevazuta o alta data ulterioara. Criteriul material are in vedere continutul reglementarii, definindu-se in considerarea obiectului normei, respectiv a naturii relatiilor sociale reglementate.
Sub aspect material, HG nr. 561/2009 reprezinta un act de reglementare secundara, cu aplicabilitate generala, emis in temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, in baza si in executarea art. 84 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa.
Insa aceasta distinctie este irelevanta din perspectiva art. 1 alin.(5) din Constitutie, care impune tuturor subiectelor de drept, respectarea legilor, indiferent de criteriul material sau formal al acestora. Nu trebuie omis faptul ca HG nr. 561/2009 este emisa in baza Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnica legislativa, a carei respectare este obligatorie, asa cum rezulta din jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale. A accepta altfel, ar insemna o desconsiderare a dispozitiilor art. 108 din Constitutie privind Hotararile Guvernului, precum si art. 84 din Legea nr. 24/2000.
Incalcandu-si propriul regulament, legiuitorul delegat a infrant principiul legalitatii, golind de continut dispozitiile art. 84 din Legea nr. 24/2000.
In final, trebuie reamintit ca, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a afirmat explicit ca nu doar avizele din partea Consiliului Economic si Social sau cele din partea Consiliului Legislativ sunt obligatorii, intrucat sunt impuse de Legea nr. 24/2000, ci si alte avize „a caror consacrare este de rang legal, iar nu constitutional“ deoarece ele „capata relevanta constitutionala prin prisma normei constitutionale invocate, aceasta relevanta fiind conditionata de contributia la realizarea unei legislatii de calitate, care sa asigure realizarea principiului securitatii juridice“ (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 151 din 6 mai 2020, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 408 din 18 mai 2020)
Aplicand mutatis mutandis aceste considerente, avand in vedere scopul si natura avizului de oportunitate, respectiv indeplinirea conditiilor prevazute la art.115 alin.(4) din Constitutie, necesare in vederea adoptarii unei reglementari prin intermediul ordonantei de urgenta a Guvernului, „in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata”, se poate observa ca lipsa avizului de oportunitate, anterior adoptarii, echivaleaza cu inexistenta situatiei de urgenta si a situatiei extraordinare, cerinte imperative ale ordonantei de urgenta, cu veritabila relevanta constitutionala.
5. OUG nr. 1/2020 este in ansamblul sau neconstitutionala, intrucat a fost adoptata fara indeplinerea exigentelor de transparenta decizionala, fiind incalcate prevederile art. 31 alin.(1) si (2) si art. 1 alin.(3) si (5) din Constitutie prin raportare la art. 7 alin.(1) si (2) teza a II-a din Legea nr. 52/2003, art. 8 alin(1) din OUG nr. 57/2019, si raportul Rule of Law Checklist [CDL-AD(2016)007rev] adoptat de Comisia de la Venetia
Prevederile art. 31 alin. (1) si (2) din Constitutie, referitoare la dreptul la informatie, consacra dreptul persoanei de a avea acces neingradit „la orice informatie de interes public“ si obligatia corelativa a autoritatilor publice, potrivit competentelor ce le revin, de a asigura informarea corecta „a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal“ (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 158 din 30 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 420 din 11 mai 2004).
Mai departe, art. 8 din Codul Administrativ defineste principiul transparentei, dupa cum urmeaza „(1) In procesul de elaborare a actelor normative, autoritatile si institutiile publice au obligatia de a informa si de a supune consultarii si dezbaterii publice proiectele de acte normative si de a permite accesul cetatenilor la procesul de luare a deciziilor administrative, precum si la datele si informatiile de interes public, in limitele legii.
Principiul transparentei este acea idee fundamentala care asigura accesul la informatia de interes public, permitand controlul permanent al activitatii autoritatilor publice de catre cetateni, in interesul intregii societati, pentru edificarea unui stat de drept si democratic.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 52/2003:
(1) In cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea administratiei publice are obligatia sa publice un anunt referitor la aceasta actiune in site-ul propriu, sa-l afiseze la sediul propriu, intr-un spatiu accesibil publicului, si sa-l transmita catre mass-media centrala sau locala, dupa caz. Autoritatea administratiei publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informatii.
(2) Anuntul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunostinta publicului, in conditiile alin. (1), cu cel putin 30 de zile lucratoare inainte de supunerea spre avizare de catre autoritatile publice. Anuntul va cuprinde: data afisarii, o nota de fundamentare, o expunere de motive, un referat de aprobare privind necesitatea adoptarii actului normativ propus, un studiu de impact si/sau de fezabilitate, dupa caz, textul complet al proiectului actului respectiv, precum si termenul-limita, locul si modalitatea in care cei interesati pot trimite in scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ.
Cu prilejul adoptarii OUG nr. 1/2020, autoritatiile publice initiatoare nu au publicat niciun anunt referitor la proiectul de act normativ si nu au efectuat niciun fel de consultare a cetatenilor cu privire la acesta.
In acest context, se impune a fi analizata daca poate fi aplicata situatia de exceptie prevazuta la art. 7 alin.(13) din Legea nr. 52/2003, forma in vigoare la data adoptarii OUG nr.1/2020, si daca da, in ce limite.
Dispozitiile art. 7 alin.(13) din Legea nr. 52/2003 au urmatorul cuprins:
(13) In cazul reglementarii unei situatii care, din cauza circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate, in vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptarii in procedura de urgenta prevazuta de reglementarile in vigoare.
Art. 7 alin. (13) din Legea nr. 52/2003, precum si legea nr. 52/2003 in general, nu disting in privinta categoriei de proiecte acte normative circumscrise acestui articol. Prin urmare, ordonantele de urgenta pot fi incadrate in cuprinsul acestei situatii de exceptie, daca sunt indeplinite o serie de criterii.
In privinta criteriilor care fac posibila aplicarea acestui articol, teza finala distinge:
– existenta unor circumstante exceptionale
– adoptarea proiectului este necesara pentru evitarea unor grave atingeri aduse interesului public
– existenta si respectare unei proceduri de urgenta „prevazuta de reglementarile in vigoare”.
Daca in privinta primelor doua criterii, exista prevederi constitutionale si legale care fac posibila cuantificarea indeplinirii cumulativa a acestora(spre exemplu, art. 115 alin.(4) din Constitutie) – si plecand de la premisa ca acestea sunt respectate de OUG nr. 1/2020(desi, pentru anumite texte, nu sunt), nu acelasi lucru se poate spune si despre cel de-al treilea criteriu legal.
Cu alte cuvinte, indeplinirea celui de-al treilea criteriu este conditionata de existenta unui raport guvernat de regula lex specialis derogat legi generali, ceea ce inseamna ca exceptiile sunt cele prevazute in legea speciala(„procedura de urgenta prevazuta de reglementarile in vigoare”) si sunt aplicate strict in ceea priveste situatiile expres determinate in aceasta, urmand ca legea generala – Legea nr. 52/2003 – sa se aplice tuturor celorlalte cazuri.
In virtutea principiului specialia generalibus derogant, norma speciala este cea care deroga de la norma generala, iar o norma generala nu poate inlatura de la aplicare o norma speciala, care este de stricta interpretare (a se vedea in acest sens si prevederile art.15 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.260 din 21 aprilie 2010)
Analizand fondul activ al legislatiei, se constata ca nu exista nicio „procedura de urgenta prevazuta de reglementarile in vigoare” care sa excluda de la aplicare dispozitiile de ordin general cuprinse in Legea nr. 52/2003 sau care sa puna in executare situatia de la art. 7 alin.(13) din Legea nr. 52/2003.
Din contra, Regulamentul la HG nr. 561/2009 privind procedurile la nivelul Guvernului contine prevederi care impun obligativitatea consultarii publice in acord cu dispozitiile Legii nr. 52/2003, fara a institui o exceptie de la aceasta regula.
Astfel, art.7 alin.(1) din Regulamentul la HG nr. 561/2009 mentioneaza ca:
(1) In procesul de elaborare a proiectelor de acte normative, autoritatile publice initiatoare au obligatia sa respecte regulile procedurale aplicabile pentru asigurarea transparentei decizionale, prevazute de Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica.
In acelasi sens, sunt si dispozitiile art. 15 alin.(1) din Regulament, care prevad ca:
(1) Initiatorul elaboreaza o forma initiala a proiectului de act normativ sau a proiectului de documente de politici publice, pe care are obligatia sa o supuna concomitent atat consultarii publice, in conditiile Legii nr. 52/2003, cat si consultarii preliminare interinstitutionale.
Dispozitia precitata accentueaza faptul ca forma initiala a proiectului de act normativ trebuie depusa in mod obligatoriu consultarii publice imediat dupa realizarea acestuia.
Desi dezideratul publicarii unui anunt cu privire la proiectul de ordonanta, cu cel putin 30 de zile inainte de adoptare [art. 7 alin.(2) teza I din Legea nr. 52/2003] ar fi unul greu de atins, data fiind natura exceptionala a ordonantelor de urgenta, nu acelasi lucru se poate spune despre indeplinirea celorlalte conditii legale [art. 7 alin.(1) si art. 7 alin.(2) teza II din Legea nr. 52/2003]
Fata de aceste aspecte, Guvernul ar fi putut cel putin sa incarce un anunt si documentele referitoare la proiectul act normativ, sa asigure un termen rezonabil consultarii si formularii unor propuneri asupra acestora, desigur cu inlaturarea dispozitiilor din Legea nr. 52/2003 incompatibile cu celeritatea emiterii ordonantei de urgenta.
Insa legiuitorul delegat nu a fost interesat de asigurarea unui proces decizional transparent, atitudinea sa reprezentand dovada insurmontabila a lipsei de respect fata de cetatean, in acest fel fiind incalcate dispozitiile art. 7 alin.(1) si alin.(2) teza II din Legea nr. 52/2003, precum si art 8 alin.(1) din OUG nr. 57/2019, afectand implicit si dreptul la informatie al cetatenilor asupra problemelor de interes public, consacrat expres de dispozitiile art. 31 alin.(1) si (2) din Constitutie.
De altfel, in cuprinsul notei de fundamentare, Sectiunea a 7-a Activitati de informare publica privind elaborarea si implementarea prezentului act normativ – Informarea societatii civile cu privire la necesitatea elaborarii proiectului de act normativ, nu este invocata situatia de exceptie prevazuta la art. 7 alin.(13) din Legea nr. 52/2003, mentionandu-se doar ca „Actul normativ nu se refera la acest subiect”, ceea ce confirma doar faptul ca nu a avut loc nicio informare cu privire la proiectul de act normativ.
Statul de drept presupune cu necesitate transparenta si rationalizarea tuturor proceselor decizionale de la nivelul tuturor autoritatilor publice, iar procedura adoptarii ordonantei de urgenta nu poate face exceptie de la aceasta regula.
Trebuie reamintit, in acest context, ca in ansamblul normelor constitutionale, dispozitiile care cuprind reguli cu caracter procedural incidente in materia legiferarii se coreleaza si sunt subsumate principiului legalitatii, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constitutie, la randul sau acest principiu stand la temelia statului de drept, consacrat expres prin dispozitiile art. 1 alin. (3) din Constitutie.
Comisia de la Venetia, in raportul intitulat Rule of law checklist, adoptat la cea de-a 106-a sesiune plenara (Venetia, 11-12 martie 2016), retine ca procedura de adoptare a legilor reprezinta un criteriu in aprecierea legalitatii, care constituie prima dintre valorile de referinta ale statului de drept (pct. II A5). Referitor la rolul acestor proceduri, Comisia retine ca statul de drept este legat nu numai de drepturile omului, ci si de democratie,adica a a treia valoare de baza a Consiliului Europei. Democratia se refera la implicarea oamenilor in procesul de luare a deciziilor intr-o societate (pct. 33). Statul de drept trebuie aplicat la toate nivelurile puterii publice. (pct. 17)
Intr-un raport si mai recent, CDL-PI(2020)005rev din 26 mai 2020, cu referire la derogarile aplicate in perioada starii de urgenta in diverse state, Comisia de la Venetia subliniaza ca „Statul de drept consta in mai multe aspecte care sunt toate de importanta capitala si trebuie mentinute intr-un mod integral. Printre aceste elemente sunt:[…] participarea democratica a cetatenilor si supravegherea de catre acestia a procesului decizional […] si transparenta guvernarii”
Aceste recomandari, retinute de Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa constanta (Decizia nr. 19 din 17 ianuarie 2017 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2017, Decizia nr. 153 din 6 mai 2020 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 489 din 10 iunie 2020, Decizia nr. 722 din 7 octombrie 2020 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, din 13 noiembrie 2020, Decizia nr. 145 din 13 martie 2019 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 319 din 24 aprilie 2019, Decizia nr. 128 din 6 martie 2019 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 189 din 8 martie 2019, Decizia nr. 221 din 2 iunie 2020 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 594 din 7 iulie 2020, Decizia Nr. 457 din 25 iunie 2020 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Monitorul oficial nr. 578 din 1 iulie 2020, Decizia nr. 139 din 13 martie 2019 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 336 din 3 mai 2019), nu pot fi ignorate, chiar daca nu au caracter obligatoriu, deoarece constituie coordonatele unui regim democratic(a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 150/2020 privind forta juridica a dispozitiilor „Codului bunelor practici in materie electorala”, adoptat de Comisia de la Venetia)
In plus, in cadrul celei de a 35-a sesiuni a Congresului Autoritatilor Locale si Regionale al Consiliului Europei, prin documentul inititulat Transparenta si guvernarea deschisa, adoptat in 2018, Congresul a subliniat ca: Guvernarea deschisa se refera la o guvernare transparenta, participativa si responsabila fata de cetateni. Este un concept care se poate aplica in cazul oricarei administratii publice, indiferent de dimensiunea acesteia, fie ca este locala, regionala sau nationala. […] De asemenea, o guvernare deschisa ar trebui sa sporeasca participarea cetatenilor atat in ce priveste lucrarile administratiilor lor, cat si spatiul civic.
6. Art. XIII, art. XIV si art. XXVIII din OUG nr. 1/2020 sunt neconstitutionale, intrucat au fost adoptate fara a se motiva in preambulul actului normativ elementele care reclamau situatia extraordinara si urgenta reglementarii, fiind incalcate dispozitiile art. 115 alin.(4) din Constitutie si art. 1 alin. (5) din Constitutie prin raportare la art. 43 alin.(3) din Legea nr. 24/2000.
Potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale (de exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, sau Decizia nr. 68 din 27 februarie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 181 din 14 martie 2017), Guvernul pentru poate adopta ordonante de urgenta in urmatoarele conditii prevazute de dispozitiile art. 115 alin. (4) din Constitutie, intrunite in mod cumulativ:
– existenta unei situatii extraordinare;
– reglementarea acesteia sa nu poata fi amanata
– urgenta sa fie motivata in cuprinsul ordonantei
Sintagma „situatii extraordinare” a fost analizata in jurisprudenta Curtii Constitutionale, care, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, precitata, a retinut implicatiile deosebirii terminologice dintre notiunea de „caz exceptional”, utilizata in conceptia art. 114 alin. (4) din Constitutie anterior revizuirii, si cea de „situatie extraordinara”, aratand ca, desi diferenta dintre cei doi termeni, din punctul de vedere al gradului de abatere de la obisnuit sau comun caruia ii dau expresie, este evidenta, acelasi legiuitor a simtit nevoia sa o puna la adapost de orice interpretare de natura sa minimalizeze o atare diferenta, prin adaugarea sintagmei „a caror reglementare nu poate fi amanata”, consacrand astfel in terminis imperativul urgentei reglementarii.
Prin aceeasi decizie, Curtea a reamintit jurisprudenta sa pronuntata anterior revizuirii Legii fundamentale, prin care a precizat ca de esenta cazului exceptional este caracterul sau obiectiv, in sensul ca „existenta sa nu depinde de vointa Guvernului care, in asemenea imprejurari, este constrans sa reactioneze prompt pentru apararea unui interes public pe calea ordonantei de urgenta” (Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998). Curtea a mai aratat, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, ca, pentru indeplinirea cerintelor prevazute de art. 115 alin. (4) din Constitutie, este necesara existenta unei stari de fapt obiective, cuantificabile, independente de vointa Guvernului, care pune in pericol un interes public.
Cat priveste conditia urgentei, prevazuta de art. 115 alin. (4) din Constitutie, prin Decizia nr. 421 din 9 mai 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Curtea Constitutionala a statuat ca „urgenta reglementarii nu echivaleaza cu existenta situatiei extraordinare, reglementarea operativa putandu-se realiza si pe calea procedurii obisnuite de legiferare”.
De asemenea, potrivit Deciziei nr. 258 din 14 martie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006, „inexistenta sau neexplicarea urgentei reglementarii situatiilor extraordinare […] constituie in mod evident o bariera constitutionala in calea adoptarii de catre Guvern a unei ordonante de urgenta […]. A decide altfel inseamna a goli de continut dispozitiile art. 115 din Constitutie privind delegarea legislativa si a lasa libertate Guvernului sa adopte in regim de urgenta acte normative cu putere de lege, oricand si – tinand seama de imprejurarea ca prin ordonanta de urgenta se poate reglementa si in materii care fac obiectul legilor organice – in orice domeniu“ (a se vedea si Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014).
Constatarea situatiei extraordinare si a urgentei reglementarii se realizeaza de emitentul actului, la momentul adoptarii acestuia, adica de catre Guvern, care este obligat sa motiveze interventia sa in preambulul actului normativ adoptat. Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative stabileste in acest sens in art. 43 alin. (3) ca „La ordonantele de urgenta preambulul este obligatoriu si cuprinde prezentarea elementelor de fapt si de drept ale situatiei extraordinare ce impune recurgerea la aceasta cale de reglementare“.(Decizia nr. 198 din 24 martie 2021, Publicata in Monitorul Oficial nr. 421 din 21 aprilie 2021)
Din analiza jurisprudentei mentionate rezulta ca numai existenta unor elemente cu caracter obiectiv, care nu au putut fi prevazute, poate determina aparitia unei situatii a carei reglementare se impune cu celeritate. Constatarea acestor elemente se realizeaza de Guvern, care este obligat sa motiveze interventia sa in preambulul actului normativ adoptat.
Analizand, din perspectiva acestei interpretari constante a dispozitiilor art. 115 alin. (4) din Constitutie, preambulul OUG nr. 1/2020, se constata ca acesta contine 20 de paragrafe ce vizeaza fondul reglementarii, adoptarea proiectului fiind motivata:
– de efectele negative pe care le va produce aplicarea, incepand cu data de 15 martie 2020, a noului regim de sanctionare instituit prin modificarile aduse Legii nr.159/2016 de catre Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.114/2018, care ar institui, in fapt, o dubla sanctionare a furnizorilor de servicii si comunicatii electronice pentru aceeasi fapta (parag.1 -4),
– de numarul marit de lucrari de constructii care urmeaza a fi efectuat pentru dezvoltarea infrastructurii de comunicatii prin implementarea de noi tehnologii(parag. 5-6),
– de necesitatea pastrarii echilibrelor bugetare, dar si de evitarea generarii unor impacte suplimentare asupra deficitului bugetului general consolidat, afectand astfel sustenabilitatea finantelor publice (parag. 7 -11),
– de imposibilitatea operatorilor economici care efectueaza livrari de bunuri sau prestari de servicii prin intermediul automatelor comerciale ce functioneaza pe baza de plati cu cardul, precum si de acceptatoare de bancnote sau monede, dupa caz, de a duce la indeplinire obligatia de dotare cu aparate de marcat electronice fiscale cu jurnal electronic pana la data de 31 decembrie 2019, ce ar conduce la o sanctionarea a acestora, neimputabila(parag. 12),
– de neclaritatea prevederilor referitoare la actualizarea cu cresterea preturilor de consum a nivelului accizelor(parag. 13),
– de consecintele negative ale taxei pe activele financiare ale bancilor si consecintele care ar putea aparea in ipoteza mentinerii prevederilor legale referitoare la datorarea acesteia(parag. 14-16),
– de lipsa reglementari legale care sa stabileasca modalitatea de finantare a cheltuielilor aferente ministerelor reorganizate(parag. 17-20)
Finalul preambului se incheie cu mentiunile:
„In considerarea faptului ca aceste elemente vizeaza interesul public si constituie o situatie de urgenta si extraordinara a carei reglementare nu poate fi amanata,
in temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata,
Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta”.
Nici macar una dintre mentiunile cuprinse in preambul nu face referire la masurile vizate prin art. XIII, art. XIV si art. XXVIII din OUG nr. 1/2020, nici macar la nivel textual.
Or, prin adoptarea articolele anterior mentionate, s-a liberalizat complet piata de gaze naturale si energie electrica incepand cu data de 01.07.2020, astfel ca Guvernul era obligat sa mentioneze in preambul elementele ce reclamau interventia normativa.
Insa, din cuprinsul preambului, nu se poate determina niciun element de fapt si de drept obiectiv si cuantificabil care sa se justifice situatia extraordinara, urgenta reglementarii si consecintele negative ce ar putea interveni in cazul in care liberalizarea pietei de gaze naturale si energie nu s-ar fi facut prin ordonanta de urgenta.
Cu alte cuvinte, rezulta ca, in opinia Guvernului, se creeaza o anume „situatie de urgenta si extraordinara a carei reglementare nu poate fi amanata”, suficient de urgenta incat sa recurga la procedura delegarii legislative pentru liberalizarea pietei de gaze si energie, dar totusi nu suficient de urgenta incat sa o justifice in preambul.
In aceste conditii, se ridica problema daca in preambulul ordonantei de urgenta trebuie motivata urgenta fiecarei dispozitii in parte a acesteia sau este suficient ca legiuitorul delegat sa fi motivat urgenta principalei modificari legislative realizate.
De principiu, neconstitutionalitatea extrinseca afecteaza actul in ansamblul sau, insa, de la aceasta regula exista si exceptii in masura in care se poate determina o relatie directa intre exigenta extrinseca neindeplinita si o dispozitie expresa a actului supus controlului de constitutionalitate.
Astfel, o inconsistenta formala de natura constitutionala care vizeaza un anumit segment normativ al actului nu poate fi extinsa la cele care nu sunt vizate prin critica formulata sau nu au legatura cu aceasta. De altfel, in acest sens, este si jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale (Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009, si Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 466 din 7 iulie 2009), prin care aceasta a constatat neconstitutionalitatea art. I si II, respectiv a art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 75/2008 din perspectiva art. 115 alin. (4) din Constitutie, restul dispozitiilor normative ale respectivei ordonante de urgenta nefiind afectate de cele doua decizii de admitere ale exceptiei de neconstitutionalitate.
Raportand aceasta jurisprudenta la cauza de fata, rezulta ca neconstitutionalitatea extrinseca vizeaza numai textele art. XIII, art. XIV si art. XXVIII din OUG nr. 1/2020. In privinta acestora Guvernul nu a furnizat in preambulul ordonantei de urgenta motivarea urgentei si nu a indicat situatia extraordinara, iar Curtea Constitutionala, avand in vedere aceasta omisiune de natura constitutionala, nu poate cerceta daca reglementarea era urgenta/daca a existat o situatie extraordinara.Prin urmare, art. XIII, art. XIV si art. XXVIII din OUG nr. 1/2020 incalca art. 115 alin. (4) din Constitutie, precum si art. 1 alin.(5) din Constitutie, in componenta sa privind obligativitatea respectarii legilor prin raportare la art. 43 alin.(3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa.
Daca s-ar accepta o teza contrara, ar insemna ca preambulul ordonantei de urgenta ar deveni o chestiune absolut formala, iar dispozitiile art. 115 alin. (4) teza finala din Constitutie ineficace. S-ar ajunge la situatia in care Guvernul sa motiveze selectiv urgenta doar in privinta anumitor reglementari.
Or, motivarea urgentei reprezinta o garantie pentru ca puterea legislativa delegata conferita Guvernului sa nu poata fi exercitata discretionar, ci numai in situatii extraordinare si urgente. Numai indicandu-se si motivandu-se caracterul urgent al reglementarii/situatiei extraordinare se poate verifica indeplinirea tuturor exigentelor art. 115 alin. (4) din Constitutie. In situatia in care ordonanta de urgenta cuprinde dispozitii diverse/diferite/eterogene, urgenta adoptarii sale cu privire la anumite reglementari din cuprinsul acesteia nu poate fi justificata/acoperita prin prisma motivelor care au justificat urgenta unei alte solutii legislative cuprinse tot in cadrul aceleiasi ordonante de urgenta.
7. Art. XIII, art. XIV si art. XXVIII din OUG nr. 1/2020 sunt neconstitutionale, intrucat nu se integreaza armonios in cuprinsul actului normativ, cu ignorarea principiului unicitatii reglementarii in materie, fiind incalcate dispozitiile art. 1 alin.(5) din Constitutie prin raportare la art. 14 din Legea nr. 24/2000, precum si art. 147 alin.(4) din Constitutie prin raportare la Decizia nr. 214/2019 a Curtii Constitutionale
Evaluand continutul normativ al Ordonantei de urgenta nr. 1/2020 privind unele masuri fiscal-bugetare si pentru modificarea si completarea unor acte normative, se constata ca insusi titlul acesteia atesta faptul ca legea vizeaza domeniul fiscal si cel bugetar, precum si un numar nespecificat de domenii care se circumscriu operatiunii de modificare si completare a „unor“ acte normative.
Prin OUG nr. 1/2020 criticata se abroga, modifica sau completeaza, proroga aplicarea, dupa caz, a urmatoarelor acte normative (19 la numar):
– Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor masuri in domeniul investitiilor publice si a unor masuri fiscal-bugetare, modificarea si completarea unor acte normative si prorogarea unor termene, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018;
– Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 19/2019 pentru modificarea si completarea unor acte normative, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 245 din 29 martie 2019;
– Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002;
– Legea nr. 159/2016 privind regimul infrastructurii fizice a retelelor de comunicatii electronice, precum si pentru stabilirea unor masuri pentru reducerea costului instalarii retelelor de comunicatii electronice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 559 din 25 iulie 2016;
– Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017;
– Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2011;
– Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor masuri fiscal-bugetare pentru indeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internationale, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 593 din 20 septembrie 2013, aprobata cu modificari prin Legea nr. 25/2014;
– Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/2013 pentru aprobarea Programului national de dezvoltare locala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 230 din 22 aprilie 2013, aprobata prin Legea nr. 89/2015;
– Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 90/2017 privind unele masuri fiscal-bugetare, modificarea si completarea unor acte normative si prorogarea unor termene, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, aprobata cu completari prin Legea nr. 80/2018;
– Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006;
– Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 482 din 18 iulie 2007;
– Legea nr. 136/2019 pentru abrogarea alin. (1), (2) si (4) ale art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum si pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 587 din 17 iulie 2019;
– Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015;
– Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 38/2019 privind modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2013 pentru aprobarea Programului national de dezvoltare locala si pentru modificarea si completarea Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 434 din 31 mai 2019;
– Ordonanta Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 643 din 30 august 2002, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 324/2003;
– Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 563 din 9 iulie 2019;
– Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019.
– Legea energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012;
– Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 337 din 18 mai 2007, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 160/2012;
De principiu, reglementarile fiscale vizeaza cadrul legal privind impozitele, taxele si contributiile sociale obligatorii, care sunt venituri ale bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, bugetului asigurarilor pentru somaj si fondului de garantare pentru plata creantelor salariale; contribuabilii care au obligatia sa plateasca aceste impozite, taxe si contributii sociale; modul de calcul si de plata a acestora; procedura de modificare a acestor impozite, taxe si contributii sociale [art. 1 alin. (1) din Codul fiscal].
In schimb, reglementarile bugetare se refera la prevederea si aprobarea in fiecare an a veniturilor si cheltuielilor sau, dupa caz, numai a cheltuielilor, in functie de sistemul de finantare a institutiilor publice [a se vedea definitia bugetului din art. 2 pct. 6 din Legea nr. 500/2002].
Cheltuielile bugetare sunt reprezentate de sumele aprobate in bugetele prevazute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, in limitele si potrivit destinatiilor stabilite prin bugetele respective, iar veniturile bugetare reprezinta resursele banesti care se cuvin bugetelor antereferite, in baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contributii si alte varsaminte.
Astfel, daca domeniul fiscal se refera la sistemul de taxe, impozite si contributii sociale, cel bugetar vizeaza previzionarea si aprobarea anuala a veniturilor si cheltuielilor, in functie de cadrul normativ existent si de prioritatile politicilor/strategiilor publice. Prin urmare, reglementarile fiscale sunt intr-o stransa conexiune cu cele bugetare, fara ca acestea sa se identifice intre ele, fiecare dintre cele doua domenii mentinandu-si individualitatea bine conturata.
Cu toate, acestea modificarile legislative vizeaza, cu titlu exemplificativ, domenii precum investitiile publice, salarizarea personalului platit din fonduri publice, concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copilului, sistemul public de pensii, programul national de dezvoltare locala, circulatia pe drumurile publice, pensiile administrate privat, domeniile fiscal, administrativ si bugetar, energia electrica si gazele naturale, ceea ce duce la concluzia ca acest act normativ nu vizeaza un singur domeniu de reglementare.
Astfel, actul normativ analizat nu are un obiect de reglementare clar, unic si bine definit pentru ca acesta nu modifica un singur act normativ, ci modifica mai multe dispozitii din diverse acte normative, eterogene ca obiect de reglementare.
Se poate constata ca art. XIII, art. XIV si art. XVIII din OUG nr. 1/2020, ce opereaza modificari si completari pentru Legea nr. 123/2012 nu sunt conexe si indispensabile cu corpul ordonantei de urgenta, ele neavand impact fiscal si bugetar, ci ele se alatura, ca modificari si completari ale diverselor acte normative vizate, astfel ca scopul actului normativ analizat nu este unic, ci multiplu subsumat fiecarui domeniu reglementat.
Concluzia este aceea ca modificarile si completarile operate prin ordonanta de urgenta criticiata nu permit nici stabilirea obiectului sau unic de reglementare si, implicit, nici determinarea relatiei de conexitate cu celelalte materii normate. Astfel, ordonanta de urgenta nu are un singur domeniu de reglementare, ci mai multe, fiecare domeniu pastrandu-si individualitatea.
Or, ordonanta de urgenta poate viza doar un singur domeniu de reglementare, precum si domenii aflate in conexitate directa cu acesta. In acest sens sunt si prevederile art. 14 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, care stabilesc ca reglementarile de acelasi nivel si avand acelasi obiect se cuprind, de regula, intr-un singur act normativ, iar un act normativ poate cuprinde reglementari si din alte materii conexe numai in masura in care sunt indispensabile realizarii scopului urmarit prin acest act.
In aceste conditii, pe langa nemotivarea in preambul a dispozitiilor criticate(a se vedea supra la motivul de neconstitutionalitate nr. 6), Guvernul a reglementat diverse materii, vizand scopuri diferite, cu incalcarea exigentelor de tehnica legislativa.
Cu privire la normele de tehnica legislativa, Curtea Constitutionala a retinut in jurisprudenta sa ca, desi nu au valoare constitutionala, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricarui act normativ, a caror respectare este necesara pentru a asigura sistematizarea, unificarea si coordonarea legislatiei, precum si continutul si forma juridica adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concura la asigurarea unei legislatii care respecta principiul securitatii raporturilor juridice, avand claritatea si previzibilitatea necesara (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 232 din 5 iulie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 727 din 15 noiembrie 2001, Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015, sau Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2016). Totodata, trebuie avute in vedere si dispozitiile constitutionale ale art. 142 alin. (1), potrivit carora „Curtea Constitutionala este garantul suprematiei Constitutiei”, si cele ale art. 1 alin. (5) din Constitutie, potrivit carora, „in Romania, respectarea […] legilor este obligatorie”. Astfel, Curtea a constatat ca reglementarea adoptata cu nerespectarea normelor de tehnica legislativa determina aparitia unor situatii de incoerenta si instabilitate, contrare principiului securitatii raporturilor juridice.
Faptul ca art. XIII, art. XIV si, respectiv art. XVIII din OUG nr. 1/2020 sunt doar formal integrate in aceeasi ordonanta de urgenta (instrumentum), ele reprezentand, practic, o alta reglementare de fond, trebuie evaluat si din perspectiva unor considerente specifice care se regasesc in jurisprudenta recenta a Curtii.
Astfel, intr-un context normativ similar, prin Decizia nr.214 din 9 aprilie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 435 din din 3 iunie 2019, Curtea a statuat ca „ nu se poate trece cu vederea modul defectuos in care Guvernul a inteles sa reglementeze prin acelasi act normativ doua domenii distincte, fara nicio legatura intre ele. O astfel de reglementare contravine normelor de tehnica legislativa cuprinse in art. 14 – Unicitatea reglementarii in materie din Legea nr. 24/2000, potrivit carora „Reglementarile […] avand acelasi obiect se cuprind, de regula, intr-un singur act normativ” [alin. (1)], iar „un act normativ poate cuprinde reglementari si din alte materii conexe numai in masura in care sunt indispensabile realizarii scopului urmarit prin acest act” [alin. (2)]. Or, in cazul de fata cele doua materii nu sunt conexe, vizeaza scopuri diferite, astfel ca reglementarea lor printr-un singur act normativ nu numai ca nu era necesara, dar impieteaza asupra unicitatii reglementarii in materie, ca exigenta a tehnicii legislative” (paragaful 44)
Si mai recent, prin Decizia nr. 56 din 16 februarie 2022, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 367 din din 13 aprilie 2022, Curtea a facut referire la principiul unicitatii reglementarii in materie. Astfel, admitand obiectia de neconstitutionalitate, Curtea a retinut la paragraful 53 al Deciziei ca „legea criticata incalca principiul unicitatii reglementarii in materie, potrivit caruia reglementarile de acelasi nivel si avand acelasi obiect se cuprind, de regula, intr-un singur act normativ. Este adevarat ca un act normativ poate cuprinde reglementari si din alte materii conexe numai in masura in care sunt indispensabile realizarii scopului urmarit prin acest act. Insa, in cazul de fata, se aplica regula, si nu exceptia de la aceasta, pentru ca nu exista nicio conexiune intre art. I si II din lege, pe de o parte, si art. III, pe de alta parte. Prin urmare, art. III din lege este contrar art. 1 alin. (5) prin raportare la prevederile art. 14 din Legea nr. 24/2000”.
8. Art. XIII, art. XIV si art. XXVIII din OUG nr. 1/2020 sunt neconstitutionale, intrucat nu a fost solicitat avizul Consiliului Concurentei anterior adoptarii actului normativ, cu ignorarea principiului legalitatii si, implicit, a dispozitiilor art. 1 alin. (3) si (5) din Constitutie prin raportare la art. 25 lit. alin.(1) lit. l) si alin.(3) din Legea nr. 21/1996
Potrivit art. 25 din Legea nr. 21/1996 – legea concurentei- forma in vigoare la data adoptarii OUG nr. 1/2020:
(1) Consiliul Concurentei are urmatoarele atributii:
[…]
l) emite avize sau puncte de vedere pentru proiectele de acte normative, proiectele de documente de politici publice, care pot avea impact anticoncurential, si poate recomanda modificarea acestora;
(3) In aplicarea alin. (1) lit. l), autoritatile si institutiile administratiei publice centrale si locale au obligatia sa solicite avize sau puncte de vedere atunci cand initiaza proiecte de acte normative, proiecte de documente de politici publice, care pot avea impact anticoncurential. Observatiile si propunerile formulate in avizul sau punctul de vedere al Consiliului Concurentei vor fi avute in vedere la definitivarea proiectului de act normativ, respectiv a proiectului de documente de politici publice.
Desi avizul Consiliului Concurentei este consultativ, art. 25 alin.(3) impune ca acesta sa fie in mod obligatoriu solicitat, iar observatiile si propunerile formulate sa fie avute in vedere la definitivarea proiectului de act normativ.
Astfel, avand in vedere ca art. XIII, art. XIV si art. XXVIII din OUG nr. 1/2020 vizeaza liberalizarea pietei de gaze naturale si energie electrica, prin trecerea la o piata concurentiala, in mod irefragabil aceste dispozitii legale se circumscriu domeniului de specialitate specific Consiliului Concurentei
Un argument suplimentar care confirma faptul ca avizul Consiliului Concurentei trebuia solicitat, este faptul ca Guvernul, pentru o ordonanta de urgenta cu obiect de reglementare similar, respectiv OUG nr. 64 din 5 octombrie 2016 pentru modificarea si completarea Legii energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012, Publicata in Monitorul oficial nr. 801 din 11 octombrie 2016, a solicitat punctul de vedere al Consiliului Concurentei, primind adresa nr. 14386/27.09/2016.
O exigenta de ordin procedural ce vizeaza calitatea legii consta in obtinerea avizelor necesare. Sau, intr-o formulare mai ampla, „principiul legalitatii, prevazut de dispozitiile art. 1 alin. (5) din Constitutie, interpretat in coroborare cu celelalte principii subsumate statului de drept, reglementat de art. 1 alin. (3) din Constitutie, impune ca atat exigentele de ordin procedural, cat si cele de ordin substantial sa fie respectate in cadrul legiferarii. Regulile referitoare la fondul reglementarilor, procedurile de urmat, inclusiv solicitarea de avize de la institutiile prevazute de lege nu sunt insa scopuri in sine, ci mijloace, instrumente pentru asigurarea dezideratului calitatii legii, o lege care sa slujeasca cetatenilor, iar nu sa creeze insecuritate juridica” (Decizia nr. 139 din 13 martie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 336 din 3 mai 2019).
Prin urmare, lipsa solicitarii avizului Consiliului Concurentei intr-un domeniu tehnic si care intra in domeniile pentru care aceasta autoritate are atributii conform legii sale de organizare si functionare este intemeiata si trebuie sa fie retinuta ca un motiv aditional pentru constatarea neconstitutionalitatii dispozitiilor criticate.
9. Concluzii
Numai o ordonanta de urgenta care intruneste toate exigentele referitoare la calitatea actului normativ, inclusiv cele care decurg din legistica formala, legitimeaza si in acelasi timp limiteaza competenta discretionara a legiuitorului delegat, nu ca obiectiv in sine, ci pentru a prezerva si a garanta drepturile si libertatile fiintei umane considerate drept telos final al oricarei actiuni a statului.
In raport de aceste considerente, urmeaza sa constatati admisibilitatea exceptiei de neconstitutionale, iar in temeiul art. 29 alin.(5) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin.(1) din Legea nr. 554/2004, sa sesizati Curtea Constitutionala a Romaniei, cu exceptia de neconstitutionalitate a OUG nr. 1/2020 in ansamblu, precum si a dispozitiilor art. XIII, art. XIV si art. XXVIII din OUG nr. 1/2020 in special, in raport de dispozitiile art. 1 alin.(3) si (5), art. 16 alin.(2), art. 31 alin.(1) si (2), art. 61 alin.(1), art. 79 alin.(1), art. 115 alin.(4), art. 141, art. 142 alin.(1) si art. 147 alin.(4) din Constitutia Romaniei si sa dispuneti suspendarea prezentului litigiu pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, in conformitate cu dispozitiile art. 9 alin.(2) din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceleasi considerente, solicit onoratei Curti Constitutionale sa constate temeinicia exceptiei de neconstitutionalitate si sa admita exceptia de neconstitutionalitate, asa cum a fost formulata si argumentata”.
About Post Author
