man Model National Știri

16 ani de la înscăunarea ÎPS Ambrozie, episcopul Giurgiului. Predica ierarhului despre pocăința Mariei Egipteanca și despre mucenicia sfinților închisorilor comuniste. VIDEO

ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!

PS Dr. Ambrozie a împlinit sâmbătă, 9 aprilie 2022, 16 ani de la întronizarea ca Episcop al Giurgiului. Sărbătorirea a avut loc însă duminică, după săvârșirea Sfintei Liturghii în noua Catedrală Episcopală din municipiul Giurgiu, cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, unde clerul și credincioșii i-au cântat „Întru mulți ani!” și i-au ascultat cuvântul arhieresc, de după predica de rând despre convertirea și viața Sfintei Maria Egipteanca. 
La data de 10 aprilie 2022, în Duminica a V-a din Postul Mare (numită a Sf. Maria Egipteanca), Preasfințitul Părinte Episcop Ambrozie a oficiat Sfânta Liturghie înconjurat fiind de un ales sobor de preoți și diaconi, în Noua Catedrală Episcopală din municipiul Giurgiu, se arată într-un comunicat

În această zi, cu bucurie duhovnicească, credincioșii s-au închinat la Icoana Maicii Domnului – Prodromița, copie lucrată la Sf. Munte Athos, găzduită de Noua Catedrală Episcopală „Sf. M. Mc. Gheorghe” din municipiul Giurgiu, dar și la părticele din moaștele Sf. Mare Mucenic Gheorghe și ale Sfintei Mare Mucenițe Ecaterina, păstrate în noua Catedrala Episcopală.

Răspunsurile liturgice au fost date de elevii Seminarului Teologic Ortodox „Teoctist Patriarhul” din municipiul Giurgiu.

                 

Credincioșii prezenți în Noua Catedrală Episcopală din municipiul Giurgiu au fost binecuvântați de Ierarh și au primit icoane, cruciulițe, daruri și revista „Familia Ortodoxă”.

În cuvântul său de la finalul Sfintei Liturghii, ierarhul și-a rememorat începuturile, pornind de la viața călugărească și continuând cu întâlnirea providențială cu vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, perioada stăreției și, mai apoi, ungerea întru episcop de hramul Sfintei Cuvioase Parascheva din 2006. Mai mult, PS Ambrozie le-a împărtășit credincioșilor, monahilor și preoților câteva gânduri despre sărbătorita duminicii de rând, Cuvioasa Maria Egipteanca. (articolul continuă dedesubt) VIDEO:  

„Astăzi ascultam din nou viața Sfintei Maria Egipteanca și mă gândeam că monahii de altădată, auzind această istorisire minunată, i-au consemnat viața. Exemplul viețuirii Sfintei Maria Egipteanca îi este dat lui Zosima, un călugăr pustnic care credea că are viața cea mai aleasă dintre cuvioși. Și l-a trimis Dumnezeu s-o cunoască pe această femeie păcătoasă, desfrânată, să vadă ce-nseamnă pocăința și regretul pentru păcatele pe care le-a săvârșit încă din copilărie: 47 de ani să trăiască dincolo de Iordan, în ceea ce numim noi astăzi zona iordaniană, unde și noi avem un schit închinat Sfântului Ioan Botezătorul. Acolo a trăit Sfânta timp de 47 de ani și a ajuns să plutească deasupra Iordanului. Nu avea haine, s-au rupt hainele, a ars-o soarele, a chinuit-o frigul din nopțile grele și, în cele din urmă, Dumnezeu l-a trimis pe Zosima ca să cunoască acest exemplu de viețuire înaltă și să-l transmită mai departe până astăzi.

De asta cred că m-a pus Patriarhul Teoctist de două ori la schitul Darvari în duminica a 5-a și la Catedrala din Giurgiu în duminica a 5-a: de două ori ca să pricep o dată! Și cred că viața face cu fiecare dintre noi cum a făcut Patriarhul Teoctist cu mine. De multe ori mă gândesc ce-a găsit el într-un copil, pe care îl ținea altădată de mână, pe urmă l-a pus în stăreție, pe urmă, la Giurgiu…

Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut! Dacă te-a vrut să vii în lume și, cu atât mai mult, să fii botezat, să ai harisma în numele Lui, să ai mirungerea ca și credincios, înseamnă că Dumnezeu te-a iubit în preștiința Sa! Există și un cuvânt în Scriptură al Sfântului Apostol Pavel care spune, referitor la clerici, credem noi, și, în mod deosebit, la preștiința Domnului, că Dumnezeu pe cei pe care i-a cunoscut, pe aceia i-a și chemat. Pe cei pe care i-a chemat, pe aceia i-a și ales. Iar pe cei pe care i-a și ales, pe aceia i-a și sfințit. Credeți că e puțin lucru?  

După cum ați auzit din viața ei astăzi, Maria Egipteanca îi zicea lui Zosima: Părinte, nu cere binecuvântare de la mine, o păcătoasă! Pentru că tu ai puterea de a spovedi, de a ierta și a dezlega păcatele! Când a venit cu potirul s-o împărtășească, la fel i-a zis: Nu îngenunchia, pentru că porți în mâinile tale Sfintele Taine! Și vorbea ea, cea fără de carte, vorbea cu cuvinte insuflate de Duhul Sfânt din Scriptură și din Psaltire. Aceasta a fost revelația pe care a avut-o Zosima, călugărul încercat, cunoscând o femeie aleasă.

Cred că aceasta este revelația pe care noi o avem ca păstori de suflete – și eu, ca ierarh, și d-voastră, cu atât mai mult, ca preoți la parohii – când vedem femei simple, fără de carte, astăzi mai puțin decât altădată, care au o credință de mută munții din loc! (…)

Să fiți sănătoși, oameni buni! Maica Domnului să vă ajute! Gândiți-vă că dacă Sfânta Maria Egipteanca n-a putut să trăiască și, respectiv, să se mute la Cele-Veșnice fără Sfânta Împărtășanie, cu atât mai mult noi, care suntem oameni simpli, oameni obișnuiți, să nu trăim fără Biserică, fără spovedanie și împărtășanie! Să ne învrednicească Dumnezeu și Maica Luminii de toate darurile, atât aici, pe pământ, cât mai ales în Ceruri! Doamne, ajută! Să trăiți la mulți și fericiți ani!”, le-a spus credincioșilor ierarhul Giurgiului, la ceas aniversar. 

Cu o lună în urmă, pe 9 martie, în duminica prăznuirii Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia, PS Ambrozie a liturghisit la biserica Parohiei Greaca, singura de pe cuprinsul Episcopiei Giurgiului care este închinată Sfinților 40 de Mucenici. În predica sa, ierarhul i-a amintit și pe mucenicii mai apropiați de contemporaneitate – românii creștini persecutați în închisorile politice ale regimului comunist, așa-numiții „sfinți ai închisorilor”, precum martirul Valeriu Gafencu. (articolul continuă dedesubt) VIDEO

Prin ’46, s-a creat o grupare de vreo 50 de ticăloși care urmăreau clericii, urmăreau intelectualii, să vadă dacă au credință, dacă își manifestă religiozitatea, dacă promovează idei, dacă gândesc cu mintea lor ș.a.m.d. Și îi vânau pe aceștia și îi chinuiau în toate modurile cu putință. Pe urmă, din ’48, fraudând alegerile, Partidul Comunist a venit la putere și a distrus tot ceea ce însemna intelectualitatea românească, i-a trimis în închisori nu doar pe intelectualii de vază, cu care aveau ei o răzbunare mai veche, dar au trimis și clerici și ierarhi în închisoare, au desființat eparhii, sau episcopii, și a început România să fie condusă de către comuniștii care învățaseră lecția aceasta a comunismului în țara sovietelor, la Moscova. 

Îmi aduc aminte de românii care au plecat pe front. După ce Rusia a câștigat războiul, comunismul s-a înfiripat și la noi. Cei care au trecut [Prutul] în vremea lui Antonescu – potrivit poruncii „Soldați, vă ordon: treceți Prutul!” – au rămas acolo și au fost duși în lagărele sovietice, ca să le spele mințile, și puțini, foarte puțini, s-au mai întors dintre ei. Și au intrat pe la Sighet în țară, aduși în bou-vagoane – cum erau numite – și eroii de altădată din Armata Regală – regele abdicase între timp, forțat de comuniști – erau întâmpinați acum ca răufăcători, ca bandiți. Și au început să plângă. Au venit acasă. Căminele lor, casele lor, apartamentele lor, erau rechiziționate și în ele erau băgați oameni din popor, oameni simpli, care le făceau viața un infern mamelor, soțiilor și copiilor rămași acasă. Au fost duși în lagăre, au fost duși în închisori și, într-una din cărțile recent citite de mine, „Pătimiri și iluminări din captivitatea sovietică” – o carte premiată și de Magazin Istoric și apreciată la justa ei valoare, ne arată cât de mult au suferit în gulagurile sovietice românii.
Apoi, în țară, au existat niște fenomene – cum a fost Fenomenul Pitești, pe bună dreptate numit așa – care au stârnit interesul multor sociologi, istorici și oameni de cultură să vadă și să analizeze până unde a putut merge barbaria partidului nou-înființat prin corupție, prin fraudarea voturilor, în societatea românească de după război. A existat acel fenomen al reeducării de la Pitești, a existat aici, la Jilava, o închisoare comunistă, numită Fortul 13, despre care s-a scris atât de mult și în care merg foarte mulți tineri din când în când, să vadă ce au însemnat ororile comunismului. Au existat lagăre și închisori la Sighet, la Abdrud, la Poarta Albă, în Deltă – la tăiat de stuf. La Sighet a existat o închisoare cumplită și acolo este astăzi un memorial, unde pot merge foarte mulți tineri să vadă închisorile în care au suferit foarte mulți din intelectualitatea românească. Au fost făcute și filme, desigur, ca să realizeze tineretul de astăzi cât de mult au suferit românii, intelectualitatea românească, credincioșii și, nu în ultimul rând, clerul ortodox român

A fost o perioadă teribilă până în anii ’64, care a continuat cu restricții la adresa Bisericii Ortodoxe Române. 

Toate lucrurile acestea nu ar trebui uitate. Au existat fel și fel de instituții pentru investigarea crimelor comunismului. Nimeni nu știe cu exactitate câte mii, câte zeci de mii de români au murit. Iar autoritățile care ar fi trebui să se ocupe de aceste instituții, pentru o reabilitare și o reconsiderare istorică, nu au făcut lucrul acesta”, a subliniat Episcopul Giurgiului cu ocazia duminicii Sfinților 40 de Mucenici din primăvara anului 2022.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.