man Model National Opinii

Tu cu cine ții: cu Biden sau cu Putin?

ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!

Războiul este faza a II-a a Marii
Resetări. O continuare logică a fazei I, Pandemia. Cum ar fi spus Ceaușescu, „o
etapă nouă, calitativ superioară”.

(Cine nu este de acord cu această
afirmație, se poate opri cu cititul aici. Nu are rost să-și piardă vremea în
continuare. )

Acum, că am rămas între noi, putem
merge mai departe.

De la începutul războiului, o
întrebare îi frământă pe mulți: este Putin globalist sau nu? Invadând Ucraina,
servește el cauza Marii Resetări sau i se opune?

Zgomotul exploziilor și vacarmul
propagandei au acoperit câteva evenimente recente, cruciale pentru înțelegerea
realității.

La începutul lunii martie, Forumul Economic
Mondial a anunțat că „îngheață toate relațiile” cu Rusia.

Forumul Economic Mondial este motorul
ideologic al Marii Resetări, iar Putin era unul dintre musafirii cei mai
prețuiți la Davos. Până într-atât încât Klaus Schwab l-a invitat pe Putin să se
adreseze Forumului în 2015, la doar câteva luni după ce anexase Crimeea.

„Înghețarea” (totuși, nu „ruperea”)
relațiilor cu Putin este un semnal puternic pe care organizația globalistă îl
transmite lumii.

Un alt eveniment remarcabil s-a produs
pe 11 martie: într-un editorial-manifest, George Soros a cerut „îndepărtarea de
la putere”
a lui Vladimir Putin și Xi Jinping.

Primul, pentru că „realmente a
înnebunit”
, al doilea, pentru că „i-a dat lui Putin carte blanche să invadeze
Ucraina”
.

Dacă, vorba poetului, globalizarea ar
trebui să poarte un nume, ea s-ar numi „George Soros”. Bătrânul miliardar este
întruchiparea însăși a globalizării.

La vârsta lui, când emoțiile dăunează
grav sănătății, încă mai avea puterea, în mai 2021, să se entuziasmeze de
oportunitățile pe care le deschide Covidul:

„Suntem într-un moment revoluționar, în
care ceea ce părea imposibil sau chiar de neconceput în vremuri normale, a
devenit nu doar posibil, ci probabil absolut necesar.”

Reacția neobișnuit de nervoasă a lui
Soros față de Putin și Xi, ieșire de bătrân amorez înșelat de amanta cu jumătate de secol mai tânără, arată că rusul și chinezul nu doar că nu mai sunt bineveniți în
barca globalizării, ci reprezintă un pericol de-a dreptul și trebuie aruncați
urgent peste bord.

Altele au fost sentimentele
globaliștilor față de Putin și Xi în pandemie. Cât au tras amândoi la căruța
Dictaturii COVID, au fost buni. Lockdown-uri, vaccinare obligatorie,
supraveghere, teroare… Tot tacâmul occidental.

După ce Trump a fost răsturnat de la
putere, lui Xi i s-a iertat inclusiv scăparea (eliberarea?) virusului din
laboratorul de la Wuhan.

Nimeni nu a mai vorbit despre
reparațiile pe care China le datora lumii întregi pentru uriașele pierderi
umane și materiale.

Până și Jocurile Olimpice de la
Beijing s-au desfășurat fără vreun boicot notabil, într-o amnezie totală față
de originile flagelului care încă mai zdruncina lumea, oferind astfel regimului
comunist drept cadou pe tipsie un nou prilej de propagandă stridentă.

Doar concurența pe care vaccinurile
rusești și chinezești au făcut-o celor occidentale a umbrit puțin atmosfera de
colaborare și solidaritate globală, însă fără efecte grave asupra bunului mers
al pandemiei.

Căruța s-a rupt când Rusia și China au
refuzat să marșeze
la ceea ce fusese programată ca faza a II-a a Marii
Resetări: combaterea Schimbării Climatice.

(Nu întâmplător, certificatele COVID
au fost numite „verzi”.)

Rusia și China au refuzat să-și
saboteze singure economiile, dependente într-o măsură covârșitoare de exportul
(prima) și importul (a doua) de combustibili fosili, proscriși de Green Deal.

În acest moment, Putin și Xi au
devenit dușmanii de moarte ai globalizării. Însă trebuie precizat imediat: ai
globalizării așa cum a fost plănuită de Occident. De Schwab și Soros, de Biden
și Trudeau, de Macron și Scholz.

Și Putin și Xi sunt globaliști. Amândoi
mor de poftă să domine lumea.

Unul visează la un cocteil imperial de
țarism și stalinism: un fel de Comintern pravoslavnic, de kaghebism mistic.

Celălalt fantazează la o Revoluție Culturală
mondială, la un maoism tehnologic, prin care „Visul Chinez” să devină „Visul întregii
lumi”.

Pe de altă parte, Marea Resetare, care
le tulbură nopțile și le provoacă vise umede globaliștilor occidentali, înseamnă
transformarea lumii într-un stup: fiecare locuitor stă cuminte în hexagonul lui
și execută fără să bâzâie sarcinile trasate de o mână de trântori tehnocrați,
auto-aleși într-un Consiliu de Coroană al Mătcii.

Pentru a deveni realitate, fiecare din
cele trei lumi de mai sus are nevoie de o populație îmbunătățită. De un Om Nou.

Pentru a „fabrica” acest Om Nou,
modelul rusesc de globalizare, fidel Gulagului, distruge trupurile pentru a le
controla.

Modelul occidental distruge sufletele,
prin reeducare, ștergerea identității și o egalizare tipizată, procustiană.

Modelul chinezesc distruge și
trupurile și sufletele.

Când a devenit limpede că cele trei
săbii nu încap în aceeași teacă, a început războiul. Două dintre săbii trebuie
să fie frânte.

Explicația cea mai plastică pentru
modul în care a fost declanșată conflagrația a oferit-o Răzvan Belciuganu.

Pe scurt: nu te aștepți să îi zgârii
la nesfârșit cu cheia mașina lui Nuțu Cămătaru fără să fii luat de guler.

Biden s-a folosit de Zelenski ca de o
cheie cu care a tot scrijelit limuzina lui Putin. A mizat pe orgoliul de macho
al rusului, care nu putea lăsa afrontul nepedepsit. Era musai să explodeze.

Ultima zgârietură a fost atât de apăsată încât a trecut prin tablă. Ea s-a produs la Consiliul de Securitate de la München, pe 19 februarie.

Zelenski a avertizat că, dacă nu i se
oferă garanții suplimentare de securitate, nu mai respectă Memorandumul de la
Budapesta, din 1994, prin care Ucraina renunța la armele nucleare.

Ideea că Ucraina ar putea fabrica arme
nucleare nu a provocat nici un frison în rândurile delegațiilor occidentale
participante la München.

Dimpotrivă, zâmbitoare, Kamala Harris,
a salutat încă o dată ideea aderării Ucrainei la NATO.

Era mai mult decât putea suporta
vanitatea lui Putin. A dat ordinul de invazie.

Războiul este cel mai eficient și
rapid mijloc de distrugere. Mai eficient și mai rapid decât COVID și Green Deal
la un loc. Perfect pentru „build back better”.

Mai ales dacă războiul are loc în
Europa, leagănul civilizației occidentale.

Mai ales dacă se desfășoară între două
țări ortodoxe.

După ce bisericile protestante s-au
prăbușit ca un castel de cărți de joc la primele adieri ale progresismului și după
ce la Vatican s-a instalat un Papă woke, Ortodoxia rămăsese ultima nucă tare în
calea Marii Resetări.

Acum, lumea ortodoxă e pârjolită și
mâncată de dihonie.

După doi ani de pandemie, credeam că
nimic nu mă mai poate mira. M-am înșelat.

Stau și mă crucesc cum oamenii care,
până ieri tremurau de frica unui virus respirator, se uită azi la război ca la
meci de box. Și-au ales câte un favorit pe care îl susțin exuberant, dorind nimicirea
adversarului: „Arde-l la ficat!”, „Dă-i la moacă!”, „Du-te peste el că-i mort”…

Deși o frică difuză continuă să
plutească în aer, lumea este ca hipnotizată. Nimănui nu pare să-i dea prin cap
că răcnetele sale de încurajare pentru unul sau altul dintre beligeranți l-ar
putea afecta personal.

Că războiul se poate extinde ca un foc
pe o miriște uscată la prima pală de vânt. Că vâlvătaia de la graniță poate
lovi orașele și satele noastre. Că, peste noapte, am putea ajunge și noi pentru
alții meci de box la televizor.

În Ucraina, se ciocnesc două din cele trei
Săbii Globaliste.

(China stă în expectativă, așteptând
ca Rusia și Occidentul să își macine puterile reciproc. La intrarea sa în
arenă, va avea de îndeplinit o simplă formalitate.)

Ca întotdeauna în istorie, România se
află la mijloc, prinsă între munții care se bat în capete.

Nu are în cine să se încreadă. Asistăm
la o luptă între Dracu
, Tac-su și Fiu-su. Troița răsturnată.
Unitatea, pacea și armonia mântuitoare a Treimii Cerești sunt maimuțărite
demonic pe pământ și transformate în Război și Pierzanie.

Pe cine să susții? Toți sunt o cloacă
și-un subteran.

Ani la rând am fost dresați să mimăm
democrația votând „răul cel mai mic”.

Acum, în Postul Mare, trăim cea
mai mare ispită posibilă: suntem încurajați să ne alegem favoritul dintre
draci.

 „La Răsărit urgie, la Apus urgie… Încotro s-o
apucăm, părinte?” – „În Sus.”

Ca în anul astral 1918, când
părea că suntem scoși din istorie, „În Sus” a rămas și acum singura orientare geo-politică
acceptabilă pentru România.

În Sus, cu un popas pe Cruce.

Golgota, ca rampă de lansare strategică.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.