BUCUREȘTI, 22 dec – Sputnik. În mai puțin de un minut, partidul comunist, care controla statul și societatea din 30 decembrie 1947, dispărea ca și cum nu ar fi fost. Partidul care cu câteva ore înainte mai putea coordona prin reprezentanții săi toate structurile de putere ale statului, pur și simplu înceta să mai existe.Din păcate, euforia revoluționară a durat câteva ore. În seara lui 22 decembrie 1989 începea un veritabil război de stradă între armată și revoluționari pe de o parte, și misterioșii teroriști.Dacă până la fuga lui Ceaușescu fuseseră ucise 126 de persoane de către trupele de represiune (în intervalul 16-22 decembrie), după fuga lui Nicolae Ceaușescu au pierit în lupte cu un dușman invizibil, 978 de oameni (în intervalul 22-25 decembrie).Încă nu avem adevărul obiectiv despre comunismul românescLa 32 de ani de la revoluție, avem obligația de a privi lucrurile mult mai nuanțat. Avem deja o bibliografie ce documentează atât crimele comise de regimul comunist, cât și realizările acestui regim.Avem de asemenea o amplă bibliografie istorică cu privire la perioada pre-comunistă. Iluziile perioadei interbelice, ca ”epocă de aur”, aflarea adevărului despre complicitatea regimului Antonescu la Holocaust și la crime de război, ne obligă să privim mult mai nuanțat cauzele și condițiile de posibilitate care au făcut ca regimul comunist să vină la putere și să nu fie contestat decât după 42 de ani și după ce, prin politicile economice ale regimului Ceaușescu, societatea fusese aruncată în sărăcie și faliment.Istoricii care au avut curajul de a încerca să prezinte obiectiv fenomenul comunist, au fost imediat detractați de ambele părți: fie că nu au fost procurori suficient de fermi, fie că nu au fost avocați suficient de pozitivi ai regimului comunist.Dar un popor care nu se poate împăca cu realitățile propriului său trecut, este un popor ce nu se poate împăca cu sine însuși.
About Post Author
