man Model National Opinii

Slăbiciunea și senilitatea lui Biden sunt o ațâțare irezistibilă pentru Xi. O ocazie unică și de nerefuzat. Pornește China războiul?

ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit.

Niciodată în istoria sa, America nu a fost mai slabă și mai vulnerabilă. Cel mai mare dușman al ei știe că este posibil să nu se mai întâlnească vreodată cu o asemenea oportunitate.

O analiză excepțională a lui Thomas Lifson în American Thinker pe care am tradus-o integral pentru cititorii ActiveNews. Titlul și intertitlurile îmi aparțin.

Agresivitatea Chinei în fața slăbiciunii lui Biden ar putea arunca lumea într-un război. Dictatorul chinez Xi Jinping are în minte aspecte pe care puțini americani le cunosc, necum să le mai și înțeleagă.

China a violat în ultimele zile spațiul aerian al Taiwanului cu un număr record de avioane, inclusiv bombardiere capabile să transporte arme nucleare, escortate de avioane de vânătoare.

Însă ultima incursiune de acest tip a fost pe 5 octombrie, iar întreruperea raidurilor nu a fost însoțită de nici o explicație publică. Guvernul chinez nu simte nici o nevoie de a se explica în fața propriului popor sau a lumii.

Aceste provocări ar putea fi preludiul unui atac împotriva a ceea ce regimul de la Beijing consideră o provincie rebelă.

Există și pericolul ca avertizoarele sistemelor de apărare aeriană ale Taiwanului să declanșeze accidental un război, iar o rachetă defensivă sau o altă contra-măsură să fie lansată din greșeală.

Abandonarea Afganistanului de către Biden, odată cu părăsirea rușinoasă a unui arsenal militar uriaș este un exemplu al acestei ațâțătoare slăbiciuni americane – o evidentă lipsă de seriozitate care încurajează tabăra „celor răi” că acum este prilejul ideal de a ataca, deoarece armata lui Biden este atât de demoralizată, de preocupată de teoria raselor și într-o gravă incapacitate mentală.

Marți, 5 octombrie, președintele Joe Biden a declarat că a discutat cu președintele chinez Xi Jinping și că amândoi s-au înțeles „să respecte acordul privind Taiwanul”.

Singura discuție recentă cunoscută dintre Biden și Xi a avut loc pe 9 septembrie. 

Transcrierea oferită de Casa Albă nu spune nimic despre Taiwan sau despre „Acordul privind Taiwanul”.

Așadar, ne aflăm într-o ceață totală în privința a ceea ce s-a petrecut cu adevărat. Chiar și așa, declarația lui Joe Biden despre „Acordul privind Taiwanul” este îngrijorătoare.

Această afirmație a lui Biden nu a scăpat taiwanezilor și japonezilor, astfel încât Departamentul de Stat a reacționat imediat pentru a explica președintei Taiwanului semnificația ei.

Acest lucru nu ar fi fost necesar dacă Departamentul de Stat însuși nu ar fi fost alarmat de declarația lui Biden.

Japonia a făcut și ea anunțul că va veni în ajutorul Taiwanului, în cazul în care acesta va fi atacat.

Ceea ce s-a petrecut între Biden și Xi necesită câteva explicații.

Întâi de toate, nu există un „Acord privind Taiwanul” propriu-zis. Există în schimb trei comunicate americano-chineze date publicității la date diferite (28 februarie 1972, 1 ianuarie 1979 și 17 august 1982).

Primul dintre acestea este cunoscut drept Comunicatul din Shanghai și rezumă dialogul care a avut loc între președintele de atunci, Richard Nixon, și premierul chinez Ciu En Lai. În acest comunicat, SUA recunosc „formal” că „toți chinezii de pe ambele părți ale Strâmtorii Taiwan susțin că nu există decât o singură Chină”. Afirmația este ambiguă și este departe de a descrie năzuințele poporului din Taiwan.

Al doilea comunicat stabilește relațiile diplomatice dintre SUA și China și include o declarație a Washingtonului că va înceta relațiile diplomatice formale cu Taiwanul.

Al treilea comunicat reiterează prevederile primelor două și include o declarație conform căreia SUA intenționează „să diminueze treptat vânzările de arme către Taiwan”.

Nu avem cum ști dacă pauza din violările aeriene reflectă o reconsiderare de către China a provocărilor pe baza unei convorbiri cu Biden.

Sau este preludiul a altceva, de exemplu, poate, manevre navale în Marea Chinei de Sud, unde China construiește insule artificiale având pe ele echipamente militare și pretinzând suveranitatea teritorială asupra celui mai aglomerat culoar maritim din lume, prin care Japonia și Coreea de Sud își fac cea mai mare parte a aprovizionării energetice.

Pretențiile teritoriale ale Chinei și acumularea de arme de-a lungul acestui culoar maritim ar putea duce la sufocarea acestor două țări.

Însă, pentru a înțelege ce se petrece cu adevărat în China, în timp ce soarta Taiwanului (și potențial a lumii întregi) ar putea fi în joc, este esențial să înțelegem natura reală a regimului de la Beijing. O natură care nu se regăsește în structurile formale și în aranjamentele de putere.

De-a lungul istoriei sale milenare, China a fost întotdeauna caracterizată de existența unor facțiuni politice secrete. 

Opozanții lui Xi lucrează în secret, acum mai mult ca oricând, odată cu instalarea acestuia ca dictator pe viață.

Înaintea oricăror altor obiective, Xi se concentrează pe păstrarea puterii sale personale și a regimului său. Obiectivele legate de bunăstarea poporului chinez nu au nici o prioritate. Nici instituirea unor mecanisme și practici care să permită o tranziție pașnică a puterii.

Pentru a începe să înțelegeți ce contează în mintea lui Xi, în timp ce trasează orientarea viitoare a Chinei, vă recomand cu căldură acest articol, „Inamicii ascunși din sânul regimului Xi”, din Asia Times, preluat după Settimana News.

Articolul începe cu epurarea unui membru important al regimului:

În ajunul ceremoniilor dedicate zilei naționale din 1 octombrie, Partidul Comunist Chinez l-a exclus pe fostul vice-ministru al Securității Publice, Sun Lijun – nu pentru corupție, ci pentru crime politice grave echivalând cu ceva apropiat de o lovitură de stat.

Mai exact, el a fost acuzat de «încălcări grave ale disciplinei» și de a fi creat clici și cabale pentru a prelua controlul unui departament cheie al guvernului.

Sun, arestat în urmă cu un an, este vinovat de «ambiții politice uriașe» și de „dezacorduri arbitrare cu liniile politicii centrale”, a arătat într-un comunicat foarte puternicul departament de disciplină al partidului.

Fostul vice-ministru „a creat și răspândit zvonuri politice, a întreprins acțiuni împotriva altor persoane, a țesut o urzeală de înșelăciuni pentru a obține capital politic și… a utilizat mijloace lipsite de scrupule… pentru a forma bande, clici, grupuri de interese în sânul partidului și a-și consolida puterea personală”, arată comunicatul, sugerând astfel că (Sun) a încălcat grav centralismul partidului și jurământul de loialitate făcut conducerii superioare.

„A format o cabală pentru a prelua controlul unuia sau mai multor departamente cheie, compromițând grav securitatea politică și unitatea partidului”, a adăugat comunicatul. De asemenea, Sun ar fi „nutrit ambiții politice exagerate” și ar avea „slabe aptitudini politice”.

Articolul scrie în continuare despre alte epurări care au avut loc în ultimii ani. Nu vreau să spun că este esențial să cunoașteți toate numele și posturile de conducere respective, ci mai degrabă să conștientizați profunzimea și intensitatea rivalităților politice și personale care caracterizează regimul.

Acum, când piața imobiliară chineză este fragilă și perspectivele economice sunt incerte, Xi se confruntă cu numeroase amenințări din interior.

Legitimitatea regimului depinde de furnizarea și menținerea prosperității care a ridicat substanțial nivelul de trai care era foarte sărac, după cum își amintesc mulți.

Xi a reprimat miliardarii – iar China numără mai mulți decât oricare altă țară – aparent pentru a împiedica acumularea de resurse de putere private.

Această politică creează numeroși dușmani, deși urmărește tocmai slăbirea lor.

A negocia în prezent cu China, sau măcar a fi capabil să îi prezici comportamentul, necesită rețele vaste de informatori confidențiali inițiați.

Informațiile necesare pentru a orienta politica noastră nu sunt accesibile public.

Însă, exact în acest moment, descoperim că informatorii de care avem nevoie au fost descoperiți de chinezi și „neutralizați” (foarte probabil uciși) după cum scrie New York Times într-un articol intitulat „Capturați, uciși, capturați: CIA recunoaște că a pierdut zeci de informatori”.

Săptămâna trecută, înalți responsabili din contraspionajul american  au avertizat fiecare stație și bază CIA din lume în legătură cu numărul îngrijorător de mare de informatori recrutați în alte țări pentru a spiona pentru Statele Unite, care au fost capturați sau uciși, după cum au afirmat persoane familiare cu această chestiune.

Mesajul, conținut într-o neobișnuită cablogramă top-secret, arată că centrul de misiuni al contraspionajului CIA a examinat zeci de cazuri în ultimii ani, implicând informatori străini care au fost uciși, arestați sau foarte probabil compromiși.

Deși scurtă, cablograma expune numărul specific de agenți executați de agențiile de informații rivale – un amănunt altminteri bine păstrat, pe care responsabilii din contraspionaj nu îl divulgă în general prin astfel de cablograme.

Cablograma subliniază obstacolele cu care se confruntă agenția de spionaj în tentativa de a recruta spioni în lumea întreagă, în medii dificil de exploatat.

În ultimii ani, servicii de informații rivale din țări ca Rusia, China, Iran și Pakistan au vânat sursele CIA și în unele cazuri le-au transformat în agenți dubli.

Zburăm în orb, într-un moment în care avem nevoie de surse de informații interne.  Acesta este un alt factor pe care Xi îl are în minte când studiază cum poate profita de slăbiciunea noastră provocatoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *